15 recomandări pentru o stabulaţie corectă

un articol de
IOAN PĂDEANU
USAMVB Timişoara

Înainte cu două-trei săptămâni de intrarea în stabulaţie, saivanele se curăţă şi se dezinfectează pereţii cu lapte de var, iar pardoseala cu soluţie, la temperatura de 38-400C, de sodă caustică 3%. Se prăfuieşte pardoseala cu un strat subţire de var praf nestins şi se acoperă cu paie curate şi uscate.

foto: canva.com 

Sfaturi pentru o iernare adecvată

Pentru buna desfăşurare a stabulaţiei este necesar să aplicăm următoarele măsuri:

1.  Saivanele trebuie să fie dezinfectate, luminoase (geamuri pe 5% din suprafaţa interioară), spaţioase (7-10 mc/oaie), fără curenţi puternici de aer (sub 0,4 m/secundă) şi să asigure 1-1,2 mp pentru oi sterpe, 1,2 mp pentru oi gestante, 1,4-1,8 mp - oi fătate, 0,5-0,8 mp - mieii întărcaţi, berbeci - 2-2,5 mp.
2.  Padocul are o suprafaţă dublă faţă de saivan, un gard de 1,2-1,3 m înălţime, pardoseală betonată şi acoperită cu strat gros de tulpini de resturi vegetale şi paie. Ovinele au acces liber din saivan în padoc sau sub copertină, cel puţin ziua pe timp bun. Ploile reci, ninsorile abundente udă cojocul, favorizând pneumopatiile la rasele cu lână fină sau semifină.
3.  Oile pot fi scoase la plimbare pe păşune, pentru a uşura fătările.
4.  Asiguraţi furajele necesare: 150-170 kg fân, 100-150 kg paie, 200-300 kg sfeclă şi 60-80 kg concentrate (porumb 30-40 kg, orz 20-30 kg, ovăz 10-20 kg etc.) per ovină adultă.
5.  Rezervele de grăsime se păstrează prin furajare raţională până în luna a 4-a de gestaţie. Apoi, fetuşii cresc rapid, limitând capacitatea de ingestie a furajelor de volum; trebuie să mărim treptat raţia zilnică de concentrate de la 0,3-0,4 kg/oaie la 0,5-0,7 kg/oaie, prevenind cetonemia de gestaţie, ce apare la oile grase, furajate insuficient.
6.  Furajarea se face în iesle-grătar cu jgheaburi pentru colectarea frunzelor sau în jgheaburi din lemn ori tablă zincată, cu front de furajare de 40-50 cm la berbeci, 25-35 cm la oi şi 20-25 cm la tineretul femel de prăsilă. Furajele fibroase (fân, paie, coceni) se toacă la 2-3 cm, amestecându-se cu concentrate şi sfeclă tocată sau tăiţei de sfeclă.
7.  Administrarea şi consumul de sfeclă, tăiţei de sfeclă, varză îngheţată, fibroase mucegăite sau cu un conţinut ridicat de nitraţi, nitriţi sau pesticide provoacă avorturi la oile gestante şi dereglări metabolice.
8.  Adăparea oilor se face de 2-3 ori pe zi, după ce au consumat un tain de fân şi/sau concentrate. Pentru adăparea la discreţie sunt necesare instalaţii cu bazin central (75-100 l) cu plutitor legat, prin conducte, de adăpători cu nivel constant sau direct cu adăpători automate, una la 50 de oi sau jgheaburi de 1 m lungime şi capacitatea de 30-40 l apă.
9.  Consumul zilnic de apă este de 3 l/kg substanţă uscată din furaje, fiind necesare 6 l/zi pentru berbeci, oi mame 5 l, tineret de prăsilă 4 l şi pentru mieii (2-4 luni) 0,5 l.
10.  Aşternutul se împrospătează zilnic cu 0,3-0,5 kg paie curate/mp şi se prăfuieşte cu var praf, odată la două săptămâni, pentru a reduce riscul copitelor afectate de şchiop.
11.  Preveniţi aglomerările ce pot provoca avorturi mecanice sau moartea oilor. Acestea apar în lipsa hranei sau a apei. Obligatoriu se măreşte frontul de furajare şi/sau adăpare prin împărţirea turmei în turme mai mici. Pentru a evita aglomerarea, uşile sunt dotate pe margine cu rulouri cilindrice din lemn, iar un cioban va tempera graba oilor.
12.  Unghiile oilor trebuie curăţate şi ajustate lunar.
13.  Oile slabe, cu mers nesigur şi cele care rămân în urma turmei, se izolează într-o boxă sau în staţionarul sanitar-veterinar pentru tratament.
14.  Preveniţi avortul Salmonelic prin vaccinare (vaccinul Salmovin), în luna a doua sau a treia de gestaţie.
15.  Efectuaţi diagnosticul de gestaţie cu ecograful şi împărţiţi în turme separate: oi sterpe, oi cu gestaţie simplă şi oi cu gestaţie dublă. Aplicaţi furajarea la nivelul cerinţelor oilor gestante, pentru ca la fătare acestea să posede 4-6 kg grăsime, necesară pentru producţia de lapte şi prevenirea îmbolnăvirilor.

DURATA STABULAŢIEI E VARIABILĂ
Perioada de stabulaţie în România e variabilă: scurtă (90-120 zile) pentru oile rustice, din zona de şes, şi lungă (150-170 zile) pentru oile de la munte sau cele cu lână fină, din zona de şes. Toamna, la peste 150C, oile se îmbăiază de două ori la interval de 8 zile cu soluţii de substanţe antiparazitare, omogenizate în apă călduţă (30-350C) sau cu soluţii injectabile cu ivermectină.

IERNARE ÎN BUNĂSTARE
În stabulaţia tradiţională a oilor de rasă Ţurcană, Ţigaie, Karakul se desfăşoară: gestaţia avansată, fătarea şi, parţial sau total, alăptarea mieilor. De numărul de oi fătate dintr-o sută şi de mieii înţărcaţi la o sută de oi matcă depinde hotărâtor eficienţa economică a unei ferme de ovine.
Click AICI şi citeşte mai multe articole de specialitate despre stabulaţie!