Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma

Universul miniaturilor lui Ioan Traian

Publicat: 24 septembrie 2018 - 22:56
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Nu sunt mulţi oameni care au şansa să fie stăpâniţi de o pasiune care să îi facă să nu simtă vreodată epuizarea sau oboseala şi, în acelaşi timp, să aducă, prin intermediul său, bucurie semenilor. Profesor de sport prin profesie, ieşit de câţiva ani la pensie, Ionel Traian este o „pasăre rară” în societatea de azi, caracterizată de viteză şi tehnologie.

 

Nu sunt mulţi care îi înţeleg, aşa cum spune chiar Ionel Traian, răbdarea de a trudi uneori peste o lună de zile, 8-9 ore pe zi, la o lucrare care nu îi aduce mari satisfacţii materiale. Lucrările lui sunt însă bijuterii din lemn, reproduceri în cel mai mic detaliu, la scară, ale unor case, fântâni, conace, care, dar şi mănăstiri şi biserici cu arhitectură complexă. Deşi nu are studii în domeniul arhitecturii sau a construcţiilor, a învăţat singur să desluşească secretele clădirilor, descompunând şi recompunând piesele, uneori milimetrice, din care sunt formate.

Universul miniaturilor lui Ioan Traian_b

Un meşteşug apreciat de străini
Materia sa primă este, de fapt, propriul timp şi talentul cu care a fost înzestrat. Lemnul fără fibră pe care îl foloseşte - tei, cireş, plută, salcie - este desprins din resturile lemnului pentru foc. Magia mâinilor răbdătoare transformă aceste vreascuri în opera de artă populară, apreciate în ţară, dar mai ales în străinătate. Lucrările sale preferate sunt, spre mândria noastră nedisimulată, Catedrala Mitropolitană din Timişoara şi Mănăstirea Curtea de Argeş. Pentru fiecare a lucrat aproape două luni de zile. O vară întreagă, în schimb, muncind zi de zi în atelierul său, a realizat Catedrala Notre-Dame, cea mai dificilă dintre toate operele sale majore. Lemnul, în culorile sale naturale, se îmbină, în palmele lui, cu fineţe şi aparentă naturaleţe. Ionel Traian povesteşte că atunci când a fost în Franţa, unde a expus în mediul universitar, oamenii îi priveau degetele groase şi îi spuneau cum nu înţeleg care e secretul prin care ele pot zămisli opere de o asemenea fineţe... Spune, zâmbind, că nu le face cu penseta, ştie să modeleze cu grijă cele mai mici piese.

Universul miniaturilor lui Ioan Traian_b

Inspirat de lucrările lui Brâncuşi
Talentul, răbdarea, dragostea pentru meşteşug nu stau în degete. Ele vin dintr-un loc mult mai profund al fiinţei umane. Tot de acolo, din acel tainic lăcaş, vine şi iubirea pentru operele marelui Brâncuşi. Mândrie a întregii zone, ansamblul de la Târgu Jiu îi este sursă de inspiraţie. Mărturiseşte că nu se poate plictisi să reproducă Poarta Sărutului sau Coloana Infinitului, căci ele sunt simboluri ale „patriotismului local” şi oamenii şi le doresc mereu atunci când poposesc în zonă. „Praful este duşmanul lucrărilor realizate din lemn. Locul ideal în care ar trebui să se găsească este sub sticlă, fie într-o vitrină, fie într-o casetă specială”, ne mărturisea artistul gorjean.
Colecţia sa are azi peste o sută de piese distincte, în general lucruri care i-au captat atenţia şi pe care a simţit nevoia să le reproducă în miniatură. Printre aceste, se află şi Moscheea Selimiye, din vechiul Adrianopol, actualul Edirne (Turcia), pe care a descoperit-o într-o călătorie cu elevii. La târgurile la care participă i se întâmplă, de multe ori, să primească diverse comenzi. „Aş vrea să vadă şi nepotul meu cum arăta casa părintească...”, îi spune uneori un bunic, fericit că a descoperit standul meşterului din Novaci. Este bucuros să imortalizeze aceste case, care peste câţiva ani nu vor mai exista, şi astfel vor rămâne în patrimoniul familial.

Universul miniaturilor lui Ioan Traian_b

Axa de la Târgu Jiu
Meşteşugul l-a deprins singur, îndrăgostit de construcţiile reale. A încercat, însă, să ducă mai departe arta sa. Din păcate, copiii pe care i-a învăţat nu au avut răbdare şi s-au speriat de orele de trudă pe care şi cea mai mică dintre lucrări o necesită. Străinii sunt fericiţi să ofere în dar aceste lucrări. Ele extrag ce este mai frumos în arhitectura tradiţională românească şi în pitorescul sat gorjean.
Când i-am călcat pridvorul, Ionel Traian lucra la o Axă, cuprinzând toate lucrările Brâncuşiene de la Târgu Jiu. Cu modestie, el nu s-a gândit niciodată să îşi semneze lucrările. Apreciate în lume, unele dintre acestea au ajuns foarte departe, ducând cu ele ce este mai frumos în România. Consideră, însă, că Brâncuşi este un adevărat brand de ţară şi ar trebui să se găsească mereu în prim-planul imaginii despre România.
Fiecare piesă din colecţie aduce cu ea o amintire. Reproducerea Mănăstirii Lainici îi aduce aminte de stareţul care a cumpărat prima variantă... Privim o clădire frumoasă între operele sale, dar care nu ne spune prea multe... Ionel Traian ne asigură că replica ei în miniatură se găseşte la Casa Regală din Luxemburg. Este reproducerea Centrului pentru reintegrarea copiilor cu uşoare dizabilităţi din Târgu-Cărbuneşti, realizat cu sprijinul Ducelui şi Ducesei de Luxemburg.
Îl privesc cu admiraţie, încercând să-mi închipui cât efort a depus acest artist pentru realizarea fiecărei miniaturi, mai mult sau mai puţin elaborată, şi curiozitatea mă împinge să-l întreb care este următoarea sa provocare. „Acea parte a Mănăstirii Curtea de Argeş unde a fost înhumat regretatul Rege Mihai I al României”, îmi răspunde el fără să stea prea mult pe gânduri.
La târgurile tradiţionale de Paşte şi de Crăciun, nu am avut şansa să vedem asemenea lucrări realizate cu migală şi efort. Ele îţi atrag imediat privirea cu atenţia pentru detaliu şi calitatea lor deosebită. Cu siguranţă, în multe ţări miniaturile profesorului Ionel Traian ar fi recompensate la valoarea muncii investite. Dar artizanul nostru este prea puţin interesat de latura materială! Sufletul nu poate fi evaluat în bani şi acesta este incontenstabila plusvaloare a miniaturilor sale.

Universul miniaturilor lui Ioan Traian_b


PASIUNE, RĂBDARE ŞI UN SIMŢ ASCUŢIT AL DETALIULUI
În colecţia lui Ionel Traian descoperim, prezentate cu mândrie, şi Poarta de la Polovragi, Turnul Clopotniţă de la Mănăstirea Bârsana, Biserica din Rânca, Mănăstirea Voroneţ, trăsuri şi multe zeci de case, care par adevărate. Am aşezat căsuţele pe iarbă şi am obţinut un adevărat sat în miniatură, identic cu unul adevărat. Universul lui Ionel Traian este unul al purităţii şi pasiunii, iar nepoata sa de 5 ani, venită la bunici de la Timişoara, va descoperi mai târziu ce noroc ai să trăieşti în preajma unui om care lucrează cu asemenea pasiune.
„Aţi putea trăi din arta dumneavoastră?”, îl întrebăm. Ne priveşte mirat. Profesorul pensionar nici nu s-a gândit vreodată la asta. Machetele sale nu sunt valorizate în acord cu munca investită, dar bucuria pe care o aduc în inima artizanului nu poate fi comparată cu nimic altceva. Poate şi din acest motiv nu s-ar mai despărţi de Catedrala de la Timişoara sau de Mănăstirea Curtea de Argeş. Acestea sunt parte a sufletului său şi nu există bani care să le suplinească absenţa din colecţia sa de acum.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 15/220 (ediţia 1-14 septembrie 2018)

Viitor pentru sate_b

 

Vizualizat: 232 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Scolile agricole - semnal de alarma!

Scolile agricole - semnal de alarma!

Specialist în cresterea pasarilor de curte si absolvent al unei scoli cu profil agricol - Liceul Tehnologic „Mihail Kogalniceanu” din Miroslava (jud. Iasi) - Leonard Stafie considera ca institutiile de învatamânt cu profil agricol au nevoie de sprijin pentru a redeveni ceea ce erau cândva.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Amazone - soluţii pentru prelucrarea solului şi semănat Cons DDA - semănătorile Monosem şi combina pentru lavanda
Cultura anului 2017

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2017?