Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma

Sus, la STÂNA DIN TIGVELE, în Baia de Fier

Publicat: 08 septembrie 2018 - 13:27
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Oierul Leonică Turbăceanu din Baia de Fier e un munte de om, cât munţii de la izvoarele Galbenului unde urcă vară de vară, încă din tinereţe. Când a ajuns echipa proiectului ”Viitor pentru sate” la stâna lui din Cracul Tigvelor, abia îşi descărcase bagajele din camionetă şi se pregătea să ia în piept un nou ”sezon pastoral”, cum spun specialiştii. Numai că aceste cuvinte inofesive ascund o realitate deseori vitregă, cu vreme rea, cu sălbăticiuni care dau târcoale ţarcului cu oiţe, dar şi cu surprize... neplăcute, desigur, din partea funcţionarilor care au în mână banii europeni şi dau sancţiuni, fără ca omul să se ştie vinovat.

SCZ-ul ajunge mai greu la munte
Urcând agale spre stâna de oi, Ioan Pădeanu, specialistul nostru în creşterea ovinelor, se simte în largul lui, privind cu interes cum sunt construite ţarcurile, dar mai ales efectul unei târliri bine aplicate: iarbă grasă, verde, înţesată de trifoi alb şi roşu. Nicolae Dragomir şi Ludovic Cziszter sunt la rândul lor încântaţi, în timp ce Monika Puiu, născută în Austria, la poalele Alpilor, pare să regăsească, nostalgică, peisajele natale, privind circurile glaciare de sub culmea înaltă a Parângului.

Sus, la stâna din Tigvele_b
Stă să plouă, grăbim pasul şi intrăm în stâna unde soţia lui Leonică întreţine cu crengi de brad uscate primul foc din vara asta. Bărbatul ei ne spune, aşezat pe patul din scânduri de brad: ”Am 22 de ani de când vin cu oile în acest munte. Am cheltuit bani ca să fac drumul, că înainte aduceam bagajele pe spinarea măgarilor”. Oile lui Leonică sunt la păscut, undeva, mai sus de stână. Ioan Pădeanu îl întreabă despre rasă. ”Am }urcană, bucălăi”, îi răspunde oierul. ”Dar berbeci cu certificat de origine ai cumpărat?” ”Nu, am berbecii mei, mai cumpăr şi din altă parte, însă nu am cu certificat de origine”, precizează Leonică. Specialistul insistă: ”Ar trebui să cumperi berbeci cu certificat de origine. Un berbec la 35 de oi îţi asigură încasarea Sprijinului Cuplat pentru Zootehnie (SCZ)”. Sfatul se izbeşte însă de neîncrederea omului, solidă ca un stei de piatră. Turbăceanu pare să fi făcut parte până acum din categoria aceea de oieri lăsaţi în afara jocului de alţii mai ageri, să le zic aşa, mereu pe fază când instituţiile pregătesc şi aplică scheme de sprijin pentru zootehnie. ”De ce au făcut numai Andreşoi şi Cioranu selecţie şi noi n-am făcut?”, se întreabă oierul. De anul acesta, însă, Leonică s-a înscris într-o asociaţie din comuna Crasna şi oile sale sunt introduse în Controlul Oficial al Producţiei (COP). Ar fi o condiţie suficientă să aplice pentru SCZ, dar există deja un ordin al ministrului MADR care impune ca obligaţie (e normă europeană!) deţinerea de anul viitor de berbeci cu certificat de origine pentru încasarea SCZ.

Sus, la stâna din Tigvele_bSus, la stâna din Tigvele_b

Veşti proaste de la APIA
Altceva îl frământă şi îl revoltă, însă, pe oierul din Baia de Fier. În 2010, el a închiriat de la primărie o suprafaţă de 60 de hectare, contractul fiind valabil până în 2020. Până acum, el a încasat subvenţia europeană pentru toată suprafaţa, dar anul acesta APIA Gorj i-a comunicat că 20 ha (o treime din suprafaţă!) nu mai sunt eligibile. ”Când m-am dus la APIA să depun cererea, mi-au spus că nu mai am 20 de hectare, că s-au schimbat blocurile fizice, că pe dracu, că pe lacu!”, ne spune omul cu năduf. Conversaţia curge repede, ca pâraiele peste pietre, printre tufele de jneapăn.
Ioan Pădeanu îl întreabă dacă îşi tratează oile. ”Da, cu zece zile înainte să urc la munte le tratez de paraziţi. Cele mai mari probleme le am cu căpuşele”, îi răspunde oierul, care precizează că ”la munte nu sunt căpuşe, alea sunt la ţară”. Focul răspândeşte căldura lui binevenită, când afară a început deja să plouă des. Ar avea multe de povestit Leonică Turbăceanu despre viaţa în munte şi despre drumurile lungi, parcurse cu ani în urmă, iarna, în transhumanţă, dar problemele din prezent sunt acaparatoare. Cum ar fi de pildă vânzarea mieilor, percepută de toţi oierii ca o adevărată loterie. Dau sau nu dau comercianţii banii, după ce au plecat cu camionul plin, promiţând că într-o zi, cel mult două zile, îi vor vira în cont? ”I-am primit, dar cu întârziere. Ei zic că-i dau în 48 de ore, dar trebuie să mai aşteptăm”, susţine Leonică. De înscris s-a înscris în programul de minimis pentru lână derulat de MADR: ”Mi-au zis să vând lâna pe unde pot. Centre de colectare nu fac. Anul ăsta am dat 2000 de lei pentru tuns”, precizează oierul.

Ioan Pădeanu, Nicolae Dragomir, Ludovic Cziszter si Monika Puiu_b

Singur în faţa instituţiilor
Încercând să configurez situaţia lui Leonică Turbăceanu, aş avea de semnalat următoarele lucruri:
1. o eventuală exceptare de la plată a celor 20 de hectare de păşune din cele 60 de hectare închiriate de la primărie va fi o lovitură financiară dură pentru oier, însemnând un minus de aproximativ 4500 de euro în bugetul său;
2. sub presiunea legislaţiei, oierul va fi obligat, la anul, să cumpere berbeci cu certificat de origine, dacă îşi va dori să încaseze SCZ-ul, înscrierea animalelor în COP nemaifiind o condiţie suficientă, aşa cum este încă în prezent;
3. peste doi ani, oierul va trebui să solicite din nou suprafaţă de păşunat în muntele Tigvele, întrucât în 2020 contractul cu primăria Baia de Fier expiră, fără ca fermierul să aibă certitudinea că va reuşi să îşi păstreze acest loc pentru anii următori. Starea de incertitudine nu-l motivează să facă investiţii în stâna care ar avea nevoie de îmbunătăţiri.
4. subvenţiile europene, chiar diminuate, vor fi în continuare una dintre principalele surse de venit, alături de banii încasaţi din vânzarea mieilor, destinaţi pieţei arabe, şi a brânzei telemea, care ajunge în piaţa agroalimentară din Târgu-Jiu.
Când scriu acest articol, oierul e în munte, la stâna lui din Tigvele, trebăluind cu familia, prins zilnic în problemele practice pe care i le pune viaţa la munte. Dar parcă mai multe probleme, şi mai înspăimântătoare, vin de acolo, de jos, dinspre instituţiile publice care dau legi şi regulamente, apoi vin şi dau sancţiuni, fără să-l ajute pe om să înţeleagă cu ce anume a greşit şi dacă e realmente vinovat de situaţia în care a ajuns. Între Leonică Turbăceanu şi aceste instituţii se cască un hău mai mare decât hăurile Parângului.

Oierul Leonică Turbăceanu din Baia de Fier_b


PE CÂND O HARTĂ A BALMOŞULUI?
Din pragul stânei lui Leonică Turbăceanu, vezi, peste vale, staţiunea turistică Rânca, o aglomerare de vile, pensiuni şi mini-hoteluri răsărite după 1990, ca mânătărcile după ploaie. Acoperişurile din ţiglă metalică de culoare roşie contrastează cu verdele pădurilor de molid şi al păşunilor montane. Acolo e distracţia şi relaxarea, aici e munca începută cu noaptea în cap şi sfârşită când cerul e spuzit de stele. Aceasta e dărnicia muntelui, să fie loc de recreere pentru turişti şi resursă pentru creşterea animalelor, ocupaţie străveche în munţii Gorjului. Din păcate, încă nu există o legătură strânsă între turismul din staţiune şi stânile acestea de vaci şi oi care o înconjoară. Ar fi minunat să întâlneşti în staţiune indicatoare spre aceste stâne (numele proprietarului, distanţă, mijloace de acces, date de contact etc.), iar stânele acestea să fie amenajate în aşa fel încât proprietarii să poată primi vizitatori şi să le pună pe masă mâncarea pregătită aici. Există, ce-i drept, stâna din muntele Ştefanu, pe Transalpina, dar e una singură, cred că mai e loc şi de alte iniţiative. Concurenţa e premisa calităţii. Desigur, accesul la stânele din Tigvele şi mai departe e posibil numai cu maşina de teren sau luând drumeagul la picior, dar parcă mâncarea tradiţională e şi mai gustoasă după un pic de aventură.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 14/219 (ediţia 15-31 august 2018)

Viitor pentru sate_b

Vizualizat: 2717 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Scolile agricole - semnal de alarma!

Scolile agricole - semnal de alarma!

Specialist în cresterea pasarilor de curte si absolvent al unei scoli cu profil agricol - Liceul Tehnologic „Mihail Kogalniceanu” din Miroslava (jud. Iasi) - Leonard Stafie considera ca institutiile de învatamânt cu profil agricol au nevoie de sprijin pentru a redeveni ceea ce erau cândva.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga George Stanson, despre condiţia fermierului român Maschio-Gaspardo îşi extinde operaţiunile în afara Europei
Cultura anului 2017

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2017?