Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Stelian Avrămescu, un fermier umblat prin lume

Publicat: 14 aprilie 2017 - 12:03
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Situată geografic în marginea judeţului Brăila, comuna Salcia Tudor nu este şi o aşezare periferică în ceea ce priveşte activitatea agricolă: localnicii păşunează pe izlazul comunal în jur de 20.000 de ovine şi sute de vaci, iar pământul e lucrat de numeroşi fermieri. 

L-am cunoscut recent, acolo, pe Stelian Avrămescu, fermier preocupat nu numai de afacerea personală, dar şi de formele asociative, cea mai nouă grijă a lui fiind înfiinţarea unei cooperative.

Prin ţări mediteraneene
Povestea lui Stelian nu este una simplă, liniară. Abia împlinise 17 ani când a trecut graniţa în Iugoslavia ca să-şi caute un loc de muncă. Era imediat după Revoluţia din decembrie 1989. Îl putem considera astfel unul dintre primii ”căpşunari”, deşi nu căpşuni a cules el în fermele sârbeşti. A lucrat într-o fermă de vaci. Din ţara de la sud de Dunăre, tânărul brăilean a plecat în Grecia, apoi în Turcia, dar s-a întors de acolo ca să meargă la armată. Lăsat la vatră, tânărul nu avea astâmpăr. Îl mâncau tălpile să calce pe pământuri noi. A ajuns în Italia când avea 23 de ani. Pe atunci, românii încă nu se buluciseră în ţara peninsulară. Era în 1995, mai funcţionau încă destule fabrici şi uzine moştenite din ceauşism. Oricum, nu putem explica exodul forţei de muncă din România către ţările vest-europene numai prin închiderea întreprinderilor autohtone. Chiar dacă aveau aici un loc de muncă, mulţi români erau plătiţi prost şi activau într-un mediu profesional deseori necompetitiv. Şi a mai fost ceva: ţinuţi închişi între graniţe timp de 50 de ani de către un regim politic autoritar, românii şi-au luat lumea în cap când au scăpat din lesa comunistă. Ţările mediteraneene au fost astfel destinaţii perfecte pentru muncitorii români, care au fost plătiţi mai bine decât în ţară, iar, deseori, au fost şi mai bine apreciaţi de către noii angajatori. Sigur, uneori sunt raportate cazuri de români ţinuţi în condiţii de sclavie, dar să nu uităm că stăpâni de sclavi au fost descoperiţi şi la noi, în Argeş.

DSCF1852a1

Întoarcerea la vatra strămoşească
În Italia, Stelian a muncit în construcţii, nu în agricultură. A muncit cu tenacitate până a reuşit să aibă propria lui firmă. Banii câştigaţi i-a investit în agricultură. A cumpărat teren în sat, în anii când pământul era încă ieftin (vreo zece la sută din preţul actual), şi utilaje: trei tractoare (Fendt, Lamborghini şi Fiat), toate second-hand, dotate cu pluguri, discuri şi alte echipamente, de ajuns ca să lucreze cele câteva zeci de hectare. Traiul în Italia i-a priit tânărului din Salcia Tudor: a devenit tată de cinci ori. Între timp, lucrurile s-au schimbat şi în România. Oricât de mult s-ar jeli unii că treaba merge atât de prost în agricultura de pe meleagurile noastre, încât ai impresia că plugurile răstoarnă brazda şi animalele păşunează în Valea Plângerii, să recunoaştem totuşi că, după integrarea în Uniunea Europeană, România a progresat în domeniul agricol. Sigur, procesul integrării a produs şi perdanţi, dar cei activi resimt beneficiile care decurg din statutul de ţară comunitară. Stelian avea de ales să meargă mai departe în SUA, Canada sau Australia, dar s-a hotărât să se întoarcă în ţara lui, devenită la rândul ei o ţară europeană. L-au mai îndemnat să vină înapoi şi sentimentele familiale. ”Am părinţi de îngrijit, iar tradiţia la noi e să aibă grijă de părinţi copilul cel mic. Eu, fiind cel mai mic dintre fraţi, mi-am asumat cu drag această responsabilitate. Totodată, îmi iubesc comuna unde m-am născut şi vreau să trăiască aici, măcar până se fac mari şi copiii mei”, mi se destăinuie Stelian.

Tentaţia cooperativizării
Om umblat prin lume şi cunoscând beneficiile asocierii, care în Occident s-a făcut cu zăhărelul, nu ca la noi în anii 50, cu biciul şi cu mitraliera, brăileanul a înfiinţat o asociaţie de crescători de vaci şi a închiriat o parte din păşunea comunală. Salcia Tudor dispune de un izlaz de 2200 de hectare, o suprafaţă care poate stârni invidia multor comune din România. Sunt şi animale, cum spuneam, în jur de 20.000 de ovine, după cum mi-au spus fermierii. Asociaţia condusă de Stelian Avrămescu a funcţionat până în 2015. Anul trecut Consiliul Local a închiriat izlazul direct crescătorilor de animale, redevenţa fiind de 150 de lei/ha. Problema lui Stelian acum este să desfiinţeze asociaţia, iar acest lucru costă aproape 6000 de lei! Fermierul are însă un alt plan: înfiinţarea unei cooperative agricole. E convins de utilitatea acestei forme de asociere a agricultorilor, dar mai rămâne să-i convingă şi pe ceilalţi consăteni. ”Ei sunt deocamdată reticenţi, dar dacă reuşesc să înfiinţez cooperativa cu un grup de fermieri, ceilalţi vor vrea să se înscrie şi ei, dacă, desigur, lucrurile vor merge bine”, îmi spune brăileanul cu încredere.

Stelian Avrămescu
Stelian Avrămescu: ”Tradiţia la noi e să aibă grijă de părinţi copilul cel mic. Eu, fiind cel mai mic dintre fraţi, mi-am asumat cu drag această responsabilitate. Totodată, îmi iubesc comuna unde m-am născut şi vreau să trăiască aici, măcar până se fac mari şi copiii mei”.

 Branza de Gulianca

O COOPERATIVĂ FUNCŢIONALĂ ŞI O FABRICĂ DE LAPTE
Toată lumea are probleme cu preţurile, fie la achiziţie, fie la livrare. O cooperativă funcţională ar putea rezolva multe din nevoile fermierilor din Salcia Tudor, cu condiţia să aibă încredere unii în alţii, să fie solidari şi să acţioneze corect. În localitate sunt produse cantităţi impresionante de telemea de oaie, cunoscută şi sub numele de ”Brânza de Gulianca”, după numele unui sat aparţinător comunei. Toţi ar vrea să aibă în localitate o făbricuţă care să proceseze laptele. Cine ştie, poate la Salcia Tudor, într-o bună zi acest vis va deveni realitate.


Articol publicat in revista Ferma nr. 6 (189) din 1-15 aprilie 2017

Vizualizat: 537 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten
reclama art afetr lead

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Hibridul SY Experto - producţie record

Hibridul SY Experto - producţie record

Chiar dacă anul agricol nu a fost unul uşor, Cosmin Micu a obţinut o producţie medie de 4375kg/ha la floarea soarelui de pe cele 75ha cultivate cu hibridul SY Experto de la Syngenta. Hibridul high-oleic SY Experto se remarcă printr-o toleranță foarte bună la mană, rezistenţă la frânge şi 87% conţinut de acid oleic.

 

Interviu cu Cosmin Micu, fermier

Procereal Agrosan, loc. Mănăştur, jud. Arad.

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Noutăţi Väderstad la Agritechnica 2019 Tehnică agricolă pentru profesionişti 2020 - Protecţia plantelor
START Campanie de primăvară. Tu ce alegi?

Iarnă fără zăpadă sau ploi, secetă pedologică... vremea nu e deloc prietenoasă. Cum staţi cu lucrările specifice campaniei de primăvară pregătirea terenului/semănat? Ce hibrizi alegeţi? Vă rog, scrieţi în comentariu ce sămânţă cumpăraţi, de la cine şi judeţul în care lucraţi terenul!