Rezoluţie pastorală

Click pe poza pentru galerie!

În cadrul Sesiunii ştiinţifice “Pajiştile montane, o avuţie insuficient valorificată”, organizată de Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pajişti Braşov, împreună cu Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, la sfârşitul lunii iulie 2010 la Complexul Piatra Arsă din Bucegi, participanţii au elaborat, susţinut şi votat în unanimitate „Rezoluţia pastorală de la Piatra Arsă - Bucegi pentru gospodărirea şi valorificarea pajiştilor montane”.

Semnatarii Rezoluţiei, reprezentanţi ai Academiei Române, Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, ai Universităţilor de Ştiinţe Agricole şi de Medicină Veterinară, ai Parlamentului României, ai Administraţiilor publice locale din jurul Bucegilor, ai Parcului Natural Bucegi, precum şi crescătorii de animale prezenţi au stabilit şi votat o serie de obiective cu privire la cercetarea ştiinţifică, la gospodărirea pajiştilor, precum şi necesitatea elaborării unei legi a pajiştilor şi a unei mai bune organizări şi stimulări a sectorului de creştere a animalelor.

Responsabilităţi pentru cercetarea ştiinţifică

• Elaborarea unui program naţional de cercetare a pajiştilor montane pe termen scurt, mediu şi lung, cu participarea tuturor specialiştilor din cercetare şi extensie pentru zona montană (climatologie, pedologie, geobotanică, fitotehnie, pratologie şi pratotehnie, silvicultură, zootehnie şi medicină veterinară, plante medicinale şi melifere, agroturism etc.) din reţeaua ASAS, Academia Română, învăţământ universitar şi alţii, care să activeze în comun pentru diferite cercetări în staţionare reprezentative pentru tot lanţul carpatic românesc.

• Revenirea la sistemul centralizat al cercetărilor din domeniul pastoral, existent în perioada 1970 - 1990 sub egida ASAS, cu armonizarea componentelor tematice, stabilirea priorităţilor, evitarea repetabilităţii, promovarea interdisciplinarităţii în staţionare cu experienţe complexe în relaţia climă - sol - plantă - animal - om - mediu.

• Dezvoltarea în instituţiile şi staţiunile de profil zootehnic, montanologic şi de producere a furajelor, a unor experimentări cu animale ierbivore (ovine, bovine, cabaline, palmipede etc.) cu întreţinerea lor pe păşunile îmbunătăţite, pentru a elabora cel mai avantajos sistem de furajare cu efecte pozitive asupra creşterii şi dezvoltării corporale, indicilor de reproducţie, randamentelor în produse animaliere (carne, lapte, lână, etc.), efectelor economice şi de protecţie a patrimoniului pastoral montan.

• Extinderea cercetărilor privind multifuncţionalitatea pajiştilor în general şi al celor din zona montană în special, sub raportul unor produse de marcă de înaltă calitate ecosanogenă, plante medicinale şi melifere, conservarea biodiversităţii, protecţia solului, sechestrarea carbonului, estetica peisajeră pastorală şi multe altele.

• Evaluarea potenţialului de suport al pajiştilor montane prin aplicarea unei agriculturi durabile în contextul aridizării şi deşertificării climatului din zonele planare şi colinare, conform prognozelor, ca şansă de supravieţuire pentru populaţia afectată de aceste fenomene din ţara noastră şi din alte ţări.

Organizarea şi stimularea creşterii animalelor

• Necesitatea elaborării unei noi Legi a pajiştilor, care să corespundă situaţiei actuale a patrimoniului pastoral, având ca bază de plecare Legea pentru organizarea, administrarea şi exploatarea păşunilor din anul 1928 - cea mai completă lege apărută până acum la noi.

• Reorganizarea asociaţiilor de pajişti la nivel local, judeţean şi central cu bilanţ de venituri şi cheltuieli propriu, asemănător perioadei interbelice.

• Subvenţionarea prin diferite mijloace de către stat a creşterii animalelor pe pajiştile montane pentru menţinerea şi valorificarea optimă a acestui inestimabil patrimoniu pentru generaţia actuală şi a celor viitoare.

GOSPODĂRIREA PAJIŞTILOR

• Inventarierea animalelor de pe păşunile montane şi a duratei de păşunat pentru stabilirea încărcării cu animale, cât şi a suprafeţelor de fâneţe necosite pentru stabilirea gradului de valorificare a ierbii cu implicaţiile care le au asupra menţinerii patrimoniului pastoral în pericol de împădurire definitivă.

• Atribuirea spre folosinţă îndelungată tinerilor fermieri a unor suprafeţe întinse de pajişti abandonate şi a pârloagelor din terenurile arabile cu obligaţii de gospodărire şi valorificare optimă a acestora.

• Dotarea pajiştilor montane cu cele necesare unei exploatări corespunzătoare, precum: drumuri de acces, alimentări cu apă, electricitate, umbrare forestiere, adăposturi pentru îngrijitori şi animale, împrejurimi pentru păşunat raţional, spaţii pentru procesarea laptelui şi multe altele.

• Proiectarea şi realizarea unor amenajamente silvopastorale pe bazine hidrografice, masivi muntoşi, localităţi etc., cu lucrări specifice pentru îmbunătăţirea covorului ierbos prin fertilizare, amendare calcică, supraînsămânţare, reînsămânţare, plantaţii de arbori şi dotări pentru o exploatare normală, efectuate de specialişti în direcţia cercetării, proiectării, execuţiei şi administrării pe termen lung.