Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Produsul tradiţional - o “fata morgana”?!

Publicat: 24 februarie 2018 - 01:58
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Ziua Naţională a Produselor Agroalimentare Româneşti a fost mai degrabă o zi a produselor tradiţionale atestate sau în curs de atestare, fie pentru că doar acestea au rămas româneşti pe de-a-ntregul, ori pentru că e vorba de o relaţie mai apropiată cu baza de date a MADR.

 

Mă întrebam, vizitând standurile organizate cu această ocazie (prima zi naţională a produselor agroalimentare româneşti) în parcul Herăstrău, cum se face că aproape la toate târgurile de prin Capitală, inclusiv la IndAgra, găseşti cam aceiaşi producători. Unii, e adevărat, cu ştaif. Alţii, cu o blândă acoperire de producători locali (de obicei o cămeşe şi un clop) comercializează orice altceva decât ar putea ei produce. Să nu mai spun că la categoria produs agroalimentar nu intră nicidecum costumele populare, florile şi castroanele, fie ele şi din pământ. Care au beneficiat şi ele de amenajări şi utilităţi gratuite din partea statului. Nu susţin că nu au locul lor în orice târg, dar ar fi bine ca atunci când avem o temă, să încercăm să o respectăm.

Ziua Naţională a Produselor Agroalimentare RomâneştiClick pe poza pentru galerie!

Cidrul din mere româneşti este mult mai scump decât cel din mere altoite
E adevărat că sticlele sunt un pic mai mari şi au o etichetă stufoasă. Poate că şi cidrul e mai de calitate, dar nu pot garanta acest fapt. Am înţeles de la producător, Alan Clark (un scoţian căsătorit cu o româncă, ce locuieşte de 16 ani în România), că folosesc mere adunate din gospodăriile oamenilor din zona unde au instalată cidrăria. Adică în judeţul Argeş, localitatea Lereşti. Undeva în zona submontană a judeţului. Alan Clark susţine că produsul lor este 100% din mere, fără alte adaosuri, cum are cidrul făcut industrial. Chiar şi aşa, aceasta nu prea este una dintre băuturile căutate de români. Şi un preţ acceptabil pe la astfel de târguri cred că ar face bine promovării. E adevărat că scoţianul nu a fost scoţian şi a oferit spre degustare cidru draft. Dar, la urma urmei, e alegerea celor care îl fabrică ce strategie de piaţă îşi stabilesc. Totuşi, sunt convins că folosind o materie primă locală, e nevoie de o încadrare în costuri mai reduse. Chiar şi situarea cidrăriei într-o zonă defavorizată poate fi un argument pentru un produs cel puţin decent ca preţ. Dar, din păcate, realitatea e alta. Preţul de 10 lei/sticlă te îndeamnă să bei trei beri. Din orz românesc, desigur!

Lipia ţărănească... este pentru boieri!
La preţul de 5 lei, lipia ţărănească din aluat copt la cuptor de cărămidă costă aproape cât un kilogram de pâine cu cartofi. E adevărat că pâinea cu ceva secară era 12 lei/kg, de parcă secara creşte doar pe Himalaya! Trebuie să recunosc că, deşi avea un preţ de admirat, această lipie, să-i zicem domnească, nici nu se mai găsea în ofertă, deoarece ţugulanii, în dorul lipiei, au cumpărat tot stocul. Iar cuptorul... probabil s-a prăpădit de atâta copt la lipii. În schimb, era la liber plăcinta tătărească cu praz oltenesc!
Apropo de pită, am văzut şi una cât roata tractorului. Era un pic ciupită de curioşi, dar nu şi-a găsit un cumpărător pregătit să o ia acasă. În schimb, „poalele-n brâu” se făceau la foc automat. Peste tot bunătăţi, dar foarte puţini îndrăzneau să le achiziţioneze.

„Zumzete din flori” - o ofertă bine marketată
Mierea şi produsele stupinei au fost bine reprezentate la prima ediţie a Zilei Produsului Agroalimentar Românesc. Doi călugări rugau oamenii cu degustare de fagure. Trecătorii păreau speriaţi, întrebau cât costă o bucată de fagure. Călugării au spus că este gratis, aşa că mi-am permis şi eu un popas dulce. Apoi am cumpărat o specialitate care la un alt stand era la preţ dublu. Semn că ortodocşii încă nu au înţeles economia de piaţă!!!
Dar, printre multele încercări de branduire a albinarilor, am zărit un stand numai bun de lăudat - „Zumzete din flori”. Adrian Grigore Lupchian, din Târgu-Ocna, judeţul Bacău, a reuşit să realizeze un spectacol în standul său. Unul al prezentării produselor nu numai prin forma şi diversitatea borcanelor şi a etichetelor, ci mai ales printr-un discurs frumos „altoit”. Am văzut şi site-ul lor şi cred că e un pas înainte în marketingul mierii de albină. Trebuie să recunosc că aici nu am mai întrebat de preţ şi am cumpărat pur şi simplu.

Oferta bate orice alt mod de publicitate
Ca să mă convingă, realitatea târgului din Herestrău mi-a oferit o situaţie foarte uşor de observat şi de concluzionat. În două standuri vecine, producătorii vindeau zacuscă. În cel din dreapta, două borcane de zacuscă erau ofertate împreună cu unul de tocană de legume la preţul de 15 lei şi era o coadă unică în târg, pe când în al doilea stand zacusca Vrâncioaia, produs tradiţional atestat, avea preţul celor trei borcane de la vecini. Normal că la Vrâncioaie bătea... viscolul prin stand.
Au fost şi multe standuri cu produse corecte ca preţ şi pregătite pentru competiţie. Am avut bucuria să văd standul Cooperativei Agricole Vaideeni (majoritatea membrilor sunt sub 35 ani), dar şi pe cunoştinţele noastre mai vechi, Moesis by Angelo. Oţetul de trandafiri, dar şi dulceaţa sau ceaiul din petale de trandafiri de la Deliciul Mihaelei au fost o surpriză plăcută, ca şi produsele din lavandă create pentru a vinde mai bine producţia. Acestea sunt soluţii pentru afaceri bune.
Aş vrea ca produsele tradiţionale să nu rămână doar o „fata morgana” printre români, pentru că nimeni nu îşi doreşte ca tradiţia alimentului să devină inaccesibilă tocmai poporului!

 

UN CONSUMATOR NEDUMERIT!
Nu pot să nu mă întreb, ca un simplu cumpărător, ce naiba e aşa de tradiţional încât preţul să fie de cel puţin două ori mai mare decât la un produs de calitate, realizat, să spunem, industrial?! Cumpăr din magazin produse mult mai bune, cel puţin la gust, decât unele preparate tradiţionale. Culmea, şi la preţuri decente. De pildă, chiar şi zacusca de Topoloveni era la jumătate de preţ faţă de unele zacuşti din oferta târgului. De ce să dau banii pe un astfel de produs?!

 

 


Un articol publicat în revista Ferma nr. 19/202 (editia 1-14 noiembrie)

Vizualizat: 247 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Tomit Agri Macchine, colaborare cu Great Plains Trelleborg ţine pasul cu noile provocări din agricultură
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?