Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

OIERII - vrednici întemeietori de neam şi ţară

Publicat: 31 decembrie 2018 - 00:56
Comenteaza   | Print | Trimite unui prieten

Sărbătoarea Centenarului Marii Uniri de la 1918 ne obligă moral să ne reamintim şi să-i preţuim pe toţi cei care au contribuit la înfăptuirea acestui act istoric deosebit de important pentru România. Oierii transilvăneni, mai cu seamă cei din sudul regiunii, care prin transhumanţă circulau cu oile lor de multă vreme dincolo de Munţii Carpaţi, până la hotarele limbii române în sud, vest şi Răsărit, au trăit sufleteşte, dar şi trupeşte de veacuri pe meleaguri româneşti. Ei au avut o contribuţie esenţială la răspândirea limbii române, a culturii şi a obiceiurilor tradiţionale.

Astăzi avem argumente să afirmăm că păstoritul, cu toate formele sale întâlnite la noi în ţară, a avut un rol esenţial în consolidarea unităţii noastre de neam şi de limbă. Foloasele naţionale realizate de oierii pricepuţi şi harnici, neobosiţi întemeietori de sate în tot cuprinsul ţării, au fost incomensurabile. Ei şi-au păstrat trăsăturile caracteristice pe plan ocupaţional şi cultural, servind ca pârghie de legătură între românii din Principatele Române şi cei din Transilvania. Păstorii au fost de veacuri propagatori autentici şi luptători pentru idealurile naţionale.

POIENARII ÅžI MAREA UNIRE_b

Misiunea oierilor la Marea Unire de la 1918
Imediat după terminarea Primului Război Mondial, în noiembrie 1918, s-a constituit Consiliul Naţional Român Central (CNRC), format din reprezentanţi ai Partidului Naţional Român şi ai Partidului Social Democrat, care a avut statut de guvern provizoriu al Transilvaniei. Sediul acestui consiliu era la Arad, iar sub preşedinţia lui Ştefan Cicio Pop s-a hotărât înfiinţarea unor secţii orăşeneşti, comunale şi a unor Gărzi Naţionale în toate aşezările. Consiliul Naţional Român Central s-a consituit ca ”unicul for care reprezenta voinţa naţiunii române”.
Misiunea gărzilor locale era ”să păstreze liniştea şi să respecteze averea, viaţa şi onoarea ori şi cui, fără deosebire de limbă şi lege”. Din garda naţională locală, la nivelul comunităţilor, făceau parte foşti militari, tineri, bine instruiţi şi buni patrioţi. Comitele naţionale locale au preluat conducerea primăriilor până în apropierea Sărbătorilor de iarnă.
La Tilişca, din judeţul Sibiu, aşezare de păstori pricepuţi, în data de 9 noiembrie 1918, cu prilejul sărbătorii Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, se sfinţea drapelul românesc, luat apoi în primire de către comandantul gărzii naţionale locale, care l-a desfăşurat deasupra formaţiei alcătuite din 28 de oameni. Cu acest prilej, s-a citit mesajul transmis de preşedintele CNRC care anunţa hotărârea de constituire a gărzilor naţionale. ”Fiecare soldat român - se spunea în apel - are voie să intre în garda naţională română, să poarte simbolul mândru al suveranităţii lui naţionale, tricolorul”. La depunerea jurământului de către soldaţii din Garda Naţională de la Tilişca, comandantul acesteia, S. Rodeanu afirma: ”Acuma ne conducem noi pe noi până când ne-am uni cu ţara noastră mamă, România, în care ne-am hrănit de sute de ani şi noi şi oiţele noastre. Aşa gândim că e mai bine şi numai aşa vom face”, stă scris în Monografia localităţii Tilişca.
Există dovezi că ciobanii sibieni, mai cu seamă cei din Tilişca, pe care evenimentele revoluţionare din octombrie-decembrie 1918 i-au surprins în alte localităţi, fie în drumul de întoarcere de pe front spre casă, fie aflaţi cu oile în diverse părţi, s-au înrolat şi au servit în gărzi naţionale locale. Gărzile Naţionale locale au funcţionat până la data de 22 decembrie 1918, când imediat după intrarea armatei române în ”teritoriile unite, misiunea acestora a fost preluată de către armata română”.
Evenimentele din toamna anului 1918 au condus la convocarea Marii Adunări Naţionale a românilor la data de 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia. Consiliul Naţional român, prin preşedintele său dr. Ştefan Cicio Pop, a emis şi distribuit de la Arad chemarea de participare a tuturor românilor, documentul fiind considerat ca ”făcător de istorie, cel aşteptat de sute de ani de către toţi românii transilvăneni”. Astfel, Marea Adunare de la Alba Iulia pentru 1 Decembrie a fost pregătită în fiecare comună prin semnarea credenţialelor (hotărâri) de adeziune la Unirea cu România. În această ”chemare” erau clar precizate criteriile de alegere a delegaţilor pentru Marea Adunare (câte 5 delegaţi de fiecare cerc electoral, câte un delegat pentru concistoriul ortodox şi pentru cel greco-catolic, episcopii şi toţi protopopii ambelor confesiuni). Toţi aceşti delegaţi aveau drept de vot, dar pe lângă ei erau invitaţi să participe cât mai mulţi români, cărora să li se ceară părerea, dându-se astfel evenimentului un caracter plebiscitar. În judeţul Sibiu cele şase cercuri electorale şi-au desemnat 68 de delegaţi la apropiata Adunare Naţională.

O Românie Unită prin sacrificiul şi munca plugarilor şi a păstorilor
În urma acestei Chemări, tilişcanii au început să se organizeze pentru deplasarea la Alba Iulia şi au redactat un document intitulat ”Hotărârea noastră”, semnat de către 450 de persoane, capi de familie (în epocă fiind acceptat faptul că o familie era formată în medie din 5 membri), care reprezentau în fapt peste 2000 de săteni. La data semnării documentului se ştia că o bună parte din tilişcani erau plecaţi cu oile, unii la hotar, iar alţii în Dobrogea, Basarabia şi Rusia. În acest document care reprezenta adeziunea de unire, se arăta că obştea poporului român din Tilişca îşi exprimă voinţa de alăturare ”împreună cu teritoriile româneşti din Ardeal, Banat, Ungaria şi Maramurăş, la Regatul României, sub stăpânirea Majuestăţii Sale, Regelui Ferdinand I”. Se preciza că aceasta era voinţa strămoşilor, ea fiind manifestată de cei prezenţi şi înălţătoare pentru fiii şi nepoţii localnicilor. La Răşinari, localitate de oieri de lângă Sibiu, credenţialele au fost semnate de 783 persoane, reprezentând pe toţi capii de familie aflaţi în sat, localitatea având şase delegaţi.
Judeţul Sibiu a trimis la Adunarea Naţională de la Alba Iulia circa 14.000 de adeziuni colective şi individuale din 33 de localităţi, care s-au alăturat sutelor de mii de adeziuni trimise de întreaga suflare românească la Hotărârea de Unire de la Alba Iulia. Acţiuni similare au fost făcute şi în alte localităţi cu oieri destoinici de pe Valea Pianului (Pian, Strungari, Purcăreţi etc.), Valea Sebeşului (Laz, Săsciori, Şugag), Mărginimea Sibiului (Jina, Poiana, Rod, Sălişte, Gura Râului etc.) Ţara Bârsei şi din ţinuturile Someşului.
Unirea Transilvaniei cu România a împlinit dorinţa firească de unitate a poporului român, vis pentru care au luptat şi s-au jertfit nenumărate generaţii de înaintaşi de pe ambele versante ale Carpaţilor.
Astăzi, avem argumente să susţinem că România Unită s-a născut prin sacrificiul, munca nepreţuită, cinstea, onestitatea şi omenia unui popor de plugari şi păstori.
La mulţi ani, cetăţeni ai României! La mulţi ani, România!

MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ DE LA ALBA IULIA
Adunarea Naţională de la Alba Iulia, la care au participat 1228 de delegaţi şi o mulţime de peste 100.000 persoane, a votat rezoluţia de Unire a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească cu Regatul României, asigurându-se astfel deplină libertate naţională şi confesională pentru toate naţionalităţile conlocuitoare. La Alba Iulia a fost ales Marele Sfat Naţional, format din 212 membri, din care a făcut parte şi marele poet şi om politic Octavian Goga, care în anii precedenţi Marii Uniri a depus o muncă susţinută pentru promovarea drepturilor tuturor românilor de a se uni într-o singură ţară. Începând cu anul 1919, din Marele Sfat Naţional a făcut parte şi răşinăreanul Ioan Irimie Dancăş ca reprezentant al ţăranilor. Marele Sfat Naţional a ales un Consiliu Dirigent, prezidat de Iuliu Maniu, care îndeplinea atribuţiile unui guvern provizoriu al Transilvaniei.

POIENARII ŞI MAREA UNIRE
Oare ce a însemnat Marea Unire pentru Poienari? Întregirea firească a unui popor, o OFICIALIZARE de fapt a ceea ce ei ştiau că există de mult: Pământul Românesc. Pentru ei, graniţele au fost doar nişte bariere fictive, iar în drumurile lor au marcat şi ţesut ca într-o “pânză de păianjen” - şi înainte de 1918 - Ţinutul României Mari şi majoritatea provinciilor acesteia: Bănatul - până la Beograd , Câmpia Română - până la Dunăre, Dobrogea cu Cadrilaterul, Moldova şi Basarabia - până la Nistru şi Cetatea Albă şi, bineînţeles, Ardealul lor.
Pe “drumurile” lor, purtând în suflet satul natal de care au fost legaţi întotdeauna, au stabilit legături strânse cu ceilalţi români, au înfiinţat localităţi noi şi şi-au adus un aport important la păstrarea identităţii Româneşti, la afirmarea ei, ceea ce a făcut posibilă UNIREA TUTUROR ROM+NILOR de la 1918.
Iată de ce, fără falsă modestie, putem considera că Poienarii împreună cu ceilalţi Mărgineni, prin drumurile lor în transhumanţă, au fost de-a lungul veacurilor un adevărat ”LIANT” al identităţii Româneşti, ce a cristalizat şi s-a desăvârşit prin actul de la 1 Decembrie 1918!
Sursa foto şi text foto: Facebook, Poiana Sibiului Satul Vlasinilor

Ioan PĂDEANU
USAMVB din Timişoara
Mirela CĂRĂTUŞ,
Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu

Un articol publicat în revista Ferma nr. 21/223 (ediţia 1-14 decembrie 2018)

 

Vizualizat: 1169 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Maschio Gaspardo la Agromalim 2019 Cons DDA la Agromalim 2019
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?