Reguli esenţiale la fertilizarea de bază cu fosfor şi potasiu!

Din cercetările existente în acest domeniu, s-a demonstrat că plantele au nevoie de 50-100 kg/ha. Pentru cereale şi plantele tehnice, în majoritatea zonelor din ţară, fermierii aplică între 50 şi 90 kg/ha, deci dozele de fosfor sunt mai mici comparativ cu dozele de îngrăşăminte cu azot. În sol, fosforul participă la numeroase reacţii de schimb şi de reţinere, ca urmare trece în forme greu solubile şi deci greu asimilabile pentru plante.

Utilizarea fosforului din îngrăşăminte se face în funcţie de:

- tipul de sol, reacţia soluslui;

- textură,temperatură,umiditate;

- conţinutul de calciu, oxizii şi hidroxizii de fier şi aluminiu ş.a. ;

Coeficientul de utilizare a fosforului are valori mari când starea de aprovizionare cu fosfor este mică, la o cantitate mică de fertilizanţi şi în prezenţa îngrăşămintelor cu azot. De exemplu, la grâu şi porumb valorile coeficienţilor de utilizare a fosforului din îngrăşăminte sunt cuprinse între 5 şi 25%. La o doză de P₄₀ valorile sunt cuprinse între 15 şi 18%, iar la P₈₀ de 9-11%, iar la P₁₂₀ de 5-8%.

Fosforul din îngrăşămintele aplicate care nu-i valorificat de către planta pentru care s-a făcut fertilizarea nu este pierdut şi va fi valorificat de planta care urmează în rotaţie.

Fertilizarea cu potasiu. În comparaţie cu fosforul, potasiul se găseşte în cantitate aproape îndestulătoare în solurile României. În numeroase cercetări efectuate în ţara noastră, a rezultat că la cerealele păioase şi porumb NU s-au obţinut sporuri eficiente economic.

Potasiul este necesar plantelor, acţiunea sa fiind legată de metabolismul glucidelor, are rol important în reacţiile enzimatice din plante,asigură reglarea regimului hidric din plante, conferă plantelor rezistenţă faţă de boli, dăunători, cădere, frângere ş.a. Din aceste considerente, potasiul este apreciat ca element primordial pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor.

Aplicarea îngrăşămintelor cu potasiu se face diferenţiat în funcţie de tipul de sol, astfel:

• pe cernoziomuri, la un conţinut în sol de potasiu de 150-200 ppm nu se obţin sporuri de recoltă;

• pe solurile acide care au o cantitate mică de potasiu schimbabil este necesar; efectul îngrăşămintelor cu potasiu depinde de aprovizionarea plantelor cu azot şi fosfor şi de tamponarea efectelor secundare date de aciditate, prin folosirea amendamentelor;

• pe solurile salinizate cu conţinut ridicat de cloruri şi sulfaţi se recomandă folosirea îngrăşămintelor cu potasiu fără clor;

• solurile turboase sunt sărace în potasiu.

un articol de

IOAN BORCEAN