Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma

INSECTELE şi OAMENII - când GOANA DUPĂ PROFIT sfidează legile Naturii

Publicat: 22 noiembrie 2018 - 21:28
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Atunci când se lovesc de o problemă „entomologică”, fermierii vor o soluţie pe loc, pentru ca aceşti vrăşmaşi, numiţi insecte dăunătoare, să dispară imediat din lanurile lor. Foarte puţini întreabă cum ar putea proceda pentru ca în următorii ani rezerva biologică a insectelor fitofage să scadă, fără a o distruge. Unde greşesc agricultorii atunci când vor să-şi protejeze culturile?

Insectele au apărut pe această planetă cu aproximativ 400 de milioane de ani în urmă, fiind unele dintre cele mai adaptate vieţuitoare de pe Terra. În prezent, ele se găsesc într-o varietate foarte mare de forme, culori, mărimi etc. în toate mediile care pot găzdui viaţa (acvatic, aerian, subteran, cavernicol etc). De-a lungul istoriei, Planeta a trecut prin mai multe evenimente majore, din punct de vedere climatic şi nu numai. Acolo unde dinozaurii nu au supravieţuit, insectele au mers mai departe, evoluând în continuare. După apariţia oamenilor şi evoluţia civilizaţiei umane, inevitabil cele două lumi au intrat în contact. Pe măsură ce omul a început să practice agricultura iar această ramură s-a dezvoltat din ce în ce mai mult (mai ales în ultimii 150 de ani), insectele fitofage au pus probleme, producând pagube de recoltă, în unele cazuri ducând la declanşarea foametei (în zonele unde s-au produs invazii ale lăcustelor etc).

Foto 1 - Cultură de porumb distrusă de atacul răţişoarei porumbului (Tanymecus dilaticollis)_b

Intensivizarea agriculturii a accentuat dezechilibrul om - natură
Până la apariţia omului, în Natură totul se afla într-un echilibru aproape perfect. Atât relaţiile dintre plante şi insectele fitofage, cât şi cele dintre insectele fitofage şi cele parazite sau prădătoare (aşa-numita entomofaună utilă). Când omul a devenit sedentar şi a început să practice agricultura, treptat, aceste echilibre vechi de când lumea au început să se modifice. Pe măsură ce agricultura a început să se dezvolte, dezechilibrele au devenit din ce în ce mai accentuate. Vin şi cu un mic exemplu în acest sens. Studii relativ recente au scos în evidenţă faptul că plantele, înainte de a fi domesticite (cultivate), aveau puterea să lupte cu insectele fitofage. Când acestea depuneau ouă pe frunze sau începeau să se hrănească (prin înţeparea şi sugerea sucului celular, în cazul afidelor, cicadelor, ploşniţelor etc.), planta emitea compuşi volatili care atrăgeau fie insectele care parazitau sau consumau ouăle depuse de către specia fitofagă, fie atrăgeau prădătorii insectelor dăunătoare plantelor respective. Totul era într-un echilibru bine rânduit de către Mama Natură. Chiar dacă balanţa se mai înclina de-o parte sau de alta, în general, echilibrul în Natură era bine pus la punct şi îmbunătăţit continuu în urma procesului de evoluţie. Aceleaşi studii au arătat că pe măsură ce omul a ameliorat plantele de cultură în scopul îmbunătăţirii unor însuşiri, cum ar fi o mai mare productivitate, o mai bună rezistenţă la secetă, boli etc., noile plante au pierdut capacitatea „strămoşilor” de a lupta cu insectele fitofage. Pe măsură ce agricultura s-a intensivizat, aceste dezechilibre s-au accentuat. Prin urmare, unele specii de insecte fitofage s-au înmulţit foarte mult, începând să pună probleme serioase agriculturii. Oamenii au numit aceste specii insecte dăunătoare. Dar putem să considerăm acest cuvânt unul relativ. Într-adevăr insectele fitofage pot produce pagube mari culturilor agricole sau horticole, dar ele există pe această planetă încă dinainte de a apărea specia umană.

Foto 2 - Albină (Apis melifera) pe floarea-soarelui_b

Eradicarea dăunătorilor a acţionat tocmai invers
O parte dintre copiii care omorau insectele ori de câte ori le vedeau şi care au auzit de nenumărate ori de la părinţii lor cât de „scârboase” sau „respingătoare” pot fi aceste „creaturi”, au ajuns fermierii de astăzi. Inevitabil, în activitatea lor de a produce hrană, s-au lovit de problemele cauzate de insectele fitofage. Nu cred că există vreun fermier care să nu fi înregistrat pierderi din cauza atacului insectelor fitofage. Primul lucru pe care au încercat să îl facă fermierii a fost să scape de aceşti duşmani ai câmpului prin efectuarea tratamentelor chimice. Numai că, mulţi dintre ei, copii care omorau orice insectă le ieşea în cale, deveniţi odată cu trecerea timpului adulţi, au vrut să nu mai vadă aceste creaturi „scârboase” în lanurile lor. Această concepţie era înrădăcinată adânc în psihicul lor fie de părinţi, fie de societatea în care au trăit. Multă vreme în agricultură s-a încercat eradicarea dăunătorilor culturilor agricole. S-a dovedit a fi o abordare greşită. Insectele fitofage nu numai că nu au dispărut din culturi, dar multe specii au căpătat rezistenţă la multe substanţe active insecticide, populaţiile acestora înmulţindu-se foarte mult, punând probleme şi mai mari culturilor agricole sau horticole. În contrapartidă, entomofauna utilă (paraziţii sau prădătorii insectelor fitofage) şi-a redus efectivele cu consecinţele de rigoare ce decurg de aici. Din dorinţa de a scăpa de aceste insecte din câmpurile lor, mulţi fermieri au contribuit la stricarea echilibrului şi la înmulţirea insectelor fitofage. Acest lucru s-a întâmplat şi din cauza felului în care oamenii privesc, în general, insectele, ca pe ceva care trebuie omorât...
Conceptele de combatere integrată sau de prag economic de dăunare, dacă ar fi fost aplicate încă de la începuturile intensivizării agriculturii, poate alta era situaţia acum.
Dacă fiecare dintre noi am avea un pic de timp liber să „aruncăm un ochi” asupra lumii insectelor, s-ar putea să se schimbe definitiv percepţia oamenilor asupra acestor făpturi. În realitate, insectele nu sunt nici respingătoare, nici „creaturi blestemate” (cum crede o mare parte din oameni) care ne doresc răul. Ele sunt nişte vieţuitoare foarte complexe, care au nişte relaţii foarte interesante atât între ele, cât şi cu mediul înconjurător. Ca dovadă, în ciuda progreselor realizate de cercetarea ştiinţifică din ultimele decenii, în ciuda apariţiei unei multitudini de substanţe active pentru combaterea insectelor, din ce în ce mai performante şi mai puţin toxice faţă de mediul înconjurător, populaţiile dăunătorilor nu s-au redus, ci în cele mai multe cazuri au crescut.

Foto 3 - Buburuză (Coccinella septempunctata) pe calatidiile de floarea-soarelui la „vânătoare” de afide_b

Lumea insectelor nu ţine cont de legile economiei de piaţă
Atunci când se lovesc de o problemă „entomologică”, fermierii vor ca dăunătorii să dispară imediat din lanurile lor. Foarte puţini întreabă cum ar putea proceda pentru ca în următorii ani rezerva biologică a insectelor fitofage să scadă. Majoritatea fermierilor vor să rezolve problema... ieri (dacă se poate). Din cauza acestei optici eronate, cei mai mulţi dintre agricultori au comis greşeli în ceea ce priveşte această verigă tehnologică. Deşi există multe cercetări efectuate atât în ţară, cât şi în străinatate, care au arătat beneficiile rotaţiei culturilor, de exemplu, inclusiv în ceea ce priveşte reducerea atacului insectelor fitofage la principalele culturi agricole, în prezent, fie se practică o rotaţie scurtă, fie porumbul sau grâul se cultivă în monocultură. De asemenea, nu se mai respectă intervalul de timp necesar pentru ca o plantă de cultură să revină pe acelaşi teren, rapiţa de toamnă fiind cel mai bun exemplu. Toţi ştim despre beneficiile rotaţiei culturilor, dar piaţa a ajuns să dicteze tehnologia agricolă! Bunăoară, un fermier cu experienţă declara că rotaţia este bună din punct de vedere tehnologic, dar nu este benefică din punct de vedere economic?! Aşa o fi, dar ceea ce uită toţi este faptul că lumea insectelor nu ţine cont de legile economiei. Ea este ghidată după nişte legi biologice care există de când lumea. În goana lor după profit, oamenii au uitat să privească spre Natură.
Există însă şi fermieri care aplică tehnologia ca la carte, care nu fac tratamentele decât când este atins pragul economic de dăunare (PED). Unul dintre ei mi-a spus că nu face tratamentele împotriva insectelor fitofage decât la PED fiindcă el respectă Natura. Asemenea oameni trebuie puşi în ramă, eventual clonaţi.


CUM SUNT PERCEPUTE INSECTELE DE CĂTRE OAMENI?
Mai ales acum, în epoca modernă? În general, majoritatea oamenilor percep insectele ca pe ceva scârbos sau respingător. De cele mai multe ori, oamenii, când văd un gândac, primul lor gest este să îl omoare. Ba mai mult, cunosc mulţi oameni care au adevărate fobii faţă de aceste vieţuitoare, fără să fi avut vreodată probleme cu insectele. Am întâlnit şi oameni care mi-au spus că urăsc foarte mult gândacii şi că li se par cele mai respingătoare vieţuitoare de pe acest pământ. Dacă sunt întrebaţi care este motivul acestei uri, nu pot să ofere un răspuns concret. Copiii sunt învăţaţi de mici că insectele trebuie ucise, călcate în picioare etc. Începând de la muşte, continuând cu ţânţarii, moliile şi nu în ultimul rând cu gândacii, aceste târâtoare „scârboase” şi „respingătoare” trebuie ucise fără milă. Nici acarienii (păianjenii) nu scapă de acest „tratament”. {i acum, în secolul 21, mai există înrădăcinată în credinţa populară (şi nu numai) că ţânţarii se nasc din... mizerie, „în cele mai respingătoare locuri” etc.
Există şi oameni cărora le plac insectele, în unele cazuri încă de la cele mai fragede vârste (atât entomologi profesionişti sau simpli pasionaţi). În general, societatea îi priveşte cu amuzament. Aceşti oameni, care fug după insecte, le colectează sau le fotografiază, sunt percepuţi ca nişte nebuni (le „filează” o lampă) care ar trebui evitaţi etc. „Ce poate să le placă la creaturile astea respingătoare, care ar trebui omorâte imediat ce le vezi?”, se întreabă multă lume. Foarte mulţi spun că viaţa fără insecte ar fi una foarte frumoasă şi că insectele astea, „blestemate” ar trebui exterminate definitiv!
Ceea ce nu prea ştiu oamenii este faptul că insectele îşi au locul lor foarte bine definit pe această planetă. În general, societatea umană nu priveşte insectele decât din prisma daunelor pe care acestea le produc, atât în agricultură, cât şi în creşterea animalelor sau a problemelor pe care le pun sănătăţii oamenilor (ţânţarii care răspândesc malaria etc).

 

Un articol publicat în revista Ferma nr. 19/221 (ediţia 1-14 noiembrie 2018)

 

Vizualizat: 291 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Priorităţile UNCSV pentru 2019

Priorităţile UNCSV pentru 2019

Interviu cu Florentin Bercu, director executiv al Uniunii de Ramură Naţională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Musca asteapta tractorul autonom Dan Herteg, investitii de aproape un milion de euro
Cultura anului 2017

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2017?