Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Interviu cu Ovidiu Ranta despre Agricultura 4.0

Publicat: 21 aprilie 2020 - 21:05
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Utilizarea tehnologiei informaţiei (IT) şi-a pus amprenta şi asupra agriculturii. Procesul de decizie al producătorului rural, bazat în mod istoric pe tradiţie, experienţă şi intuiţie, a început să fie susţinut de informaţii precise şi în timp real. Iată cum vede Ovidiu Ranta, specialist în mecanizarea agriculturii şi conferenţiar în cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, această transformare la care sunt astăzi martori...

Redactor Ferma: De la imaginea carului tras de boi şi până la platformele digitale în jurul cărora gravitează astăzi domeniul agriculturii e o distanţă uriaşă. Cât de pregătiţi suntem să adoptăm ceea ce generic numim acum Agricultura 4.0?

Ovidiu Ranta: Societatea, în general, este destul de pregătită pentru a aplica şi a accesa tehnologii digitale, datorită faptului că putem constata o evoluţie extrem de rapidă a acestora, sub toate aspectele vieţii noastre de zi cu zi. În primul rând, avem acces la telefoane mobile inteligente. Şi dacă acum vreo 10 ani toată lumea se întreba la ce ne folosesc atâtea aplicaţii, şi eram abia la început, în prezent putem accesa mii de aplicaţii, unele pe care le putem descărca gratuit şi altele pe bani. Deci, din acest punct de vedere, terenul este foarte propice pentru dezvoltarea acestui segment al tehnologiilor digitale. Iar domeniul agricol are, desigur, particularităţile sale. Mai cu seamă, faptul că operează cu nişte variabile destul de mari şi complicate, ceea ce implică, pe de o parte, variaţii foarte mari de temperatură, de precipitaţii, de tipuri de sol şi, pe de altă parte, regimuri pedologice şi structuri de suprafeţe diferite. Iar toţi aceşti parametri pot să influenţeze performanţele, modul de aplicare a tehnicii în fiecare fermă, alegerea culturilor, sistemul de rotaţie al acestora. Până la urmă, chiar şi specificul fermei derivă din multe situaţii de conjunctură locală.

 

Ovidiu-Ranta-agricultura-viitorului_b


Redactor Ferma: Concret, cum poate ajuta această digitalizare pe fermier?

Ovidiu Ranta: Digitalizarea vine cumva în scopul de a optimiza tot ce înseamnă parte de proces. Dar digitalizarea nu rezolvă probleme tehnologice sau problemele organizatorice din fermă. Adică dacă un fermier nu stăpâneşte întocmai tehnologiile sau face greşeli şi erori tehnologice, digitalizarea nu va ajuta. Ea rezolvă problemele acolo unde lucrurile sunt înţelese din punct de vedere fundamental şi structural. Agricultura 4.0 vine ca o mănuşă acolo unde există un management al fermei bine pus la punct. Oferă date şi chiar soluţii. Există astăzi softuri de analiză care îţi fac tot felul de interconexiuni. Avem, spre exemplu, platforme prin care monitorizăm pe fiecare suprafaţă cantitatea de materiale cumpărate, tot ce înseamnă input. Pe de altă parte, putem monitoriza deplasările maşinilor agricole, consumurile de combustibil, în timp real sau pe suprafaţa lucrată. Putem chiar calcula uzura pieselor de schimb. Nu în ultimul rând, putem trasa hărţi satelitare sau la nivelul solului, prin intermediul cărora se poate analiza structura parcelelor, productivitatea şi o mulţime de alţi parametri. Se poate face inclusiv o cartare agrochimică a solului.

 

Redactor Ferma: Putem face chiar o determinare în ceea ce priveşte structura solului?

Ovidiu Ranta: La partea de senzoristică şi de laboratoare mobile încă se lucrează. În momentul de faţă, scanarea superficială a solului determină nişte parametri în timp real, însă aceşti parametri sunt calculaţi în mare parte pe baza unor algoritmi. Nu sunt valori strict măsurate. Din acest punct de vedere, agricultura digitală are nevoie vitală de senzoristică. Pentru ca softurile şi toate platformele de lucru să poată să-şi preia date în mod automat. Iar acest lucru sigur că se suprapune peste eficienţa economică. Şi să nu uităm faptul că toate aceste tehnologii digitale răspund foarte bine cerinţelor legate de protecţia mediului şi grija faţă de resurse.

 

robot-horticultura_b


Redactor Ferma: Care ar fi principalele beneficii pe care roboţii le pot aduce agriculturii?

Ovidiu Ranta: Roboţii, sau vehiculele autonome cred că ar fi termenul corect, au apărut în primul rând din considerente legate de deficitul forţei de muncă, ceea ce a fost oarecum previzibil. Dar acesta este doar un aspect. Iar un al doilea aspect derivă din necesitatea executării cu mare precizie a operaţiilor la faţa locului, punctual, lângă plantă. Şi coborârea de la înălţimea cabinei tractorului până la nivelul solului a fost posibilă prin digitalizare. Pe de o parte, ca şi acţionare, coordonare, conducere a vehiculelor autonome şi, pe de altă parte, ca şi metode fizice, cum ar fi prăşitul între plante, pentru că au apărut camere de luat vederi care sesizează rândul, sesizează prezenţa plantelor şi chiar volumul acestora. Şi atunci aceste scanere pot comanda acţiunea unui cuţit mecanic care are în spate „un creier” ce comandă când să taie şi unde să taie. E doar un exemplu. Iar un astfel de robot, pe lângă faptul că are o masă mică, are o autonomie destul de mare. El execută operaţia de prăşit pe rânduri între plante, ceea ce este foarte avantajos pentru că nu folosim mijloace chimice de combatere. Aşadar, mai există o componentă care a condus la dezvoltarea acestor sisteme şi anume presiunea socială pusă pe utilizarea substanţelor fitosanitare. Iar această presiune socială a creat nevoia de a acţiona în mod diferit. Astfel s-a ajuns la eliminarea a 50 de substanţe active în ultimii zece ani din nomenclatorul Uniunii Europene. Dar fără protecţia plantelor omenirea nu poate supravieţui. Studiile susţin că fără substanţele de combatere a bolilor şi dăunătorilor am putea produce hrană pentru aproximativ 2 miliarde de oameni, în condiţiile în care populaţia globului se apropie de 8 miliarde. Deci nu ne putem lipsi de aceste substanţe chimice, însă avem nevoie de o mai mare precizie la aplicare, de „soluţii smart” în luarea deciziilor.

 

volodrona-john-deere_b


Redactor Ferma: Sunt dronele o soluţie pentru diminuarea cantităţilor de substanţe chimice aplicate pe sol?

Ovidiu Ranta: În faza actuală, dronele au două mari avantaje. Pe de o parte, faptul că acoperă suprafeţe mari de teren într-un timp relativ scurt, iar pe de altă parte faptul că pot prelua şi transmite imagini. Dar deschiderea pentru viitor este să transporte senzori care să efectueze diferite măsurători sau analize. Şi vă dau un exemplu: dacă o dronă ar conduce un senzor de citire a NDVI-ului (indice care măsoară nivelul de clorofilă din plante), pe baza unor algoritmi şi a acelui indice măsurat se poate stabili necesarul de fertilizant. În momentul de faţă aplicarea se face generalizat, fără a ţine cont de rezervele deja existente în sol. Ori dacă aş face această scanare aş putea ştii precis de câtă substanţă am nevoie şi în loc de 300 de tone aş cumpără doar 120 de tone. Asta înseamnă economii importante şi aş acţiona în favoarea mediului. Sigur, au apărut deja drone cu capacităţi mari de lucru, care transportă rezervoare de soluţie, dar sunt încă probleme cu bateria pentru că autonomia de zbor este relativ redusă. Există aşadar o oarecare limitare în această privinţă, dar, cu toate acestea, dronele reprezintă o alternativă extrem de valoroasă pentru agricultură.

 

Redactor Ferma: Colectarea datelor şi prelucrarea lor în timp real îmbunătăţesc productivitatea până la un nivel apropiat de potenţialul maxim, însă gestionarea unei cantităţi uriaşe de informaţii ar putea fi, totuşi, o povară pentru fermieri...

Ovidiu Ranta: Aşa şi este. Primind o grămadă de date, el nu mai are timpul fizic să le analizeze pentru a lua măsurile care se impun. Toată ziua ar trebui să urmărească tabele şi grafice, iar activitatea dintr-o fermă e mult mai complexă şi nu se poate rezuma doar la asta. Legat însă de date, aici intervine o discuţie foarte sensibilă şi anume cui aparţin datele din agricultură? Cine este proprietarul acestora? Pe lângă asta, ne putem întreba şi de câte date avem cu adevărat nevoie pentru a fi eficienţi? E nevoie oare de toţi aceşti parametrii? Răspunsul la aceste întrebări le vom primi probabil în timp...

 

Redactor Ferma: Inteligenţa artificială ar putea juca un rol în interpretarea acestor informaţii?

Ovidiu Ranta: Poate fi o temă viitoare, însă în momentul de faţă sigur nu. Inteligenţa artificială poate aduce plus valoare în multe zone, dar, repet, datorită faptului că avem foarte multe condiţii diferite, foarte mulţi factori de influenţă, interconexiunile şi algoritmii de calcul sunt atât de complexi încât oricât de inteligent ar fi un astfel de sistem, el poate da erori. Nu cred că vom ajunge acolo prea curând. Pentru moment, conceptul de machine learning (maşini care învaţă) este singura opţiune în această direcţie. Nu cred că putem dezumaniza agricultura!

 

Redactor Ferma: La ultima ediţie Agritechnica am văzut o sumedenie de tehnologii inovatoare, printre care şi câteva concepte de tractoare autonome. Desigur, Case IH a venit cu modelul deja cunoscut, însă John Deere a imaginat cu totul altfel cum ar putea arăta tractorul viitorului. De unde această nevoie de autonomie, când oamenii în mod normal tind să ţină totul sub control?

Ovidiu Ranta: Păi hai să facem o analiză strict statistică a populaţiei ocupate în agricultură în ultimele trei decenii. Şi o să constatăm că în ţările dezvoltate, dacă în urmă cu 35 de ani procentul era de 4,3%, astăzi probabil ne aflăm undeva între 0,5 şi 0,7%. Agricultura nu este un domeniu care să atragă foarte mulţi tineri. Dacă privim la societatea românească, ne vom lovi şi de tarele comunismului. Vă amintiţi cu siguranţă îndemnul - învaţă ca să nu ajungi la coada vacii! De parcă asta ar fi o ruşine. Realitatea e că tinerii se îndreaptă tot mai puţin spre agricultură, iar sectorul are nevoie disperată de forţă de muncă calificată şi chiar de forţă brută. Iar aceste vehicule autonome pot înlocui cu succes în mare parte muncile fizice, în special cele repetitive. Spre exemplu, lucrările solului pot fi efectuate fără probleme, mai ales acolo unde există suprafeţe mari. Precizia umană este variabilă, pe când precizia mijloacelor autonome este fixă. Un robot va acţiona de fiecare dată cu aceeaşi eficienţă, în timp ce omul e pregătit la 8 dimineaţa să intre în forţă, la ora 10 bea o cafea, la 13 dă semne de oboseală, iar la 15 e deja plictisit. Redundanţa în general ne expune greşelilor. În zootehnie, desigur, lucrurile au avansat mai rapid. Acolo avem tehnică de furajare automată, muls robotizat, gestionarea dejecţiilor care se face în mod autonom. Omul nu intervine aproape deloc. Însă activitatea se desfăşoară într-un mediu închis. Pe când în câmp apar tot felul de variabile mult mai greu de controlat. Avantajul este că toate tractoarele şi combinele moderne sunt conectate la serverul producătorului. Şi atunci apare din nou problema legată de transmiterea datelor.

 

Redactor Ferma: Din acest punct de vedere, senzaţia mea este că dincolo de Atlantic lucrurile evoluează mult mai rapid şi Europa e cu cel puţin un pas în urmă. În America de Nord şi chiar în sud nu există această preocupare excesivă privind partajarea datelor către terţi...

Ovidiu Ranta: Europa este foarte conservatoare şi plătim un preţ pentru asta. Din această cauză şi noutăţile pătrund mai greu la noi. Dar mai există un element important de care trebuie să ţinem seama. Faptul că în Europa şi în special în România aceste date care nu se dau mai departe nu pot fi utilizate şi nici consultate. De ce nu funcţionează la noi consultanţa agricolă? O temă care se leagă perfect de noţiunea de digitalizare. Actul de consultanţă este exact ca şi actul medical. Te duci la un doctor atunci când ai o problemă, iar ca să rezolvi această problemă trebuie să spui tot ce simţi. Fermierii români în general nu sunt pregătiţi să-şi ofere datele. Există o oarecare secretomanie. Nu ştiu dacă e vorba de trecutul nostru sau de teama de transparenţă. La modul să nu afle altul ce fac eu ca să nu-mi ia businessul. Şi atunci, prin digitalizare s-ar rezolva multe aspecte.

 

Redactor Ferma: Ştiu că am mai atins acest subiect, dar insist cu el oarecum obsesiv, este tractorul electric o opţiune de luat în considerare?

Ovidiu Ranta: Electricitatea utilizată ca sursă de energie pentru propulsie, indiferent dacă discutăm de transportul persoanelor, al mărfurilor, procesele din agricultură, poate fi o soluţie viabilă. Doar că în zona tractoarelor electrice discutăm de nişte nevoi de puteri foarte mari, pe care astăzi nu le avem la dispoziţie. Concret, nu există încă baterii care să susţină sarcini de zeci de tone. Totuşi, că vrem sau nu, combustibilii fosili se diminuează dramatic şi cândva se vor epuiza. De aceea, în viitor tractoarele cu motoare termice care funcţionează pe bază de combustibili fosili vor dispărea probabil. Şi atunci, o variantă alternativă poate fi motorul cu hidrogen sau motorul cu biogaz obţinut din resurse agricole. De asemenea, nu exclud varianta unor investiţii în infrastructură care să faciliteze instalarea de fire de curent în câmp, prin care să se realizeze alimentarea. Ceea ce, iată, ar fi o altfel de soluţie electrică.

 


agricultura-4.0_b

Redactor Ferma: Discutăm foarte des despre necesitatea de a produce mai mult cu mai puţine resurse. Şi totuşi o bună parte din hrana pe care o producem se risipeşte.

Ovidiu Ranta: Producţia este strict legată de inputuri. De aceea nu cred că putem creşte foarte mult cantitatea de produse obţinute, dar putem în schimb creşte calitatea acestora. Pe de o parte, e nevoie de produse care se pretează industrializării, iar pe de altă parte aceste produse trebuie să fie vandabile la un preţ corect, care să acopere costul de producţie. Nici nu cred că e nevoie să creştem foarte mult producţia. Europa, de pildă, produce de trei ori mai multă mâncare decât consumă. Unele state dezvoltate utilizează acest excedent pentru a produce energie. La noi, însă, nu există această abordare. Pentru noi, agricultura trebuie să producă doar mâncare, ceea ce consider că este total greşit.

 

Redactor Ferma: Unde se află România în raport cu toate aceste schimbări, apropo de Agricultura 4.0?

Ovidiu Ranta: Din punct de vedere a receptivităţii sau a dorinţei de a aplica tehnologii inovatoare România stă foarte bine. Suntem pe loc fruntaş când vine vorba de viteza la internet şi asta contează într-adevăr. Telefonia mobilă s-a extins mult mai rapid decât anticipau operatorii din domeniu. Ceea ce înseamnă că noi suntem deschişi la a utiliza tehnologii digitale, software şi IT, inclusiv în agricultură. În ce măsură oamenii sunt dispuşi să plătească pentru digitalizare rămâne de văzut. Pentru că dacă o platformă inteligentă de integrare a inputurilor, spre exemplu, costă în jur de 500 de euro, nu ştiu câţi fermieri şi-o doresc cu adevărat ştiind că vor trebui să plătească anual o anumită subscribţie. Sau câţi îşi permit să achiziţioneze o staţie de mare precizie pentru conducere satelitară a agregatelor încât să poată lucra cu precizie de 2 cm între două treceri la o lăţime de lucru de 50 de metri. De aceea cred că deschiderea e foarte mare până se ajunge la bani.

 

Redactor Ferma: Îţi propun la final un exerciţiu de imaginaţie. Cum crezi că ar putea arăta agricultura peste 10 ani?

Ovidiu Ranta: Ora exactă se va da cu siguranţă peste Atlantic. Europa este cumva retrogradă din punct de vedere a tehnicii agricole, deşi în mod paradoxal sunt foarte multe inovaţii care apar. Peste ocean, însă, lucrurile sunt mai vizionare, conexiunea cu sateliţii şi implicarea mijloacelor inteligente este mult mai prezentă şi mai dezvoltată. Acolo lucrurile vor arăta mai bine, sunt convins. În zona europeană lucrurile se duc spre conservare şi aici există o tendinţă clară de a se închide ferme. Se depun eforturi mari pentru a orienta tinerii către acest domeniu de activitate. Dacă luăm însă în calcul acele exploataţii care vor funcţiona în parametri corecţi, cu siguranţă vom avea multă tehnică deşteaptă. Nu ştiu dacă chiar peste tot vor exista roboţi sau, mă rog, vehicule autonome. Pe scară largă, nu cred că suntem încă în stare să le accesăm. În schimb, cred că fiecare fermă va avea cel puţin o platformă digitală de monitorizare şi control a diverselor operaţii. Vor exista, de asemenea, camere şi sisteme de măsurare a tuturor parametrilor din câmp, care să fie integrate în platforma respectivă. Iar dacă ar fi să mă refer la fermele din România, cred că cei care sunt profesionişti vor supravieţui, iar codurile de exploataţii de la APIA pentru cei mici şi locuitori ai satelor, care practic nu produc pentru piaţă ci mai mult pentru consumul propriu, încet şi natural se vor diminua. Şi probabil suprafeţele respective se vor recomasa, urmând a apărea noi nuclee de excelenţă în ceea ce priveşte tehnologia.

Vizualizat: 902 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten
reclama art afetr lead

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Hibridul SY Experto - producţie record

Hibridul SY Experto - producţie record

Chiar dacă anul agricol nu a fost unul uşor, Cosmin Micu a obţinut o producţie medie de 4375kg/ha la floarea soarelui de pe cele 75ha cultivate cu hibridul SY Experto de la Syngenta. Hibridul high-oleic SY Experto se remarcă printr-o toleranță foarte bună la mană, rezistenţă la frânge şi 87% conţinut de acid oleic.

 

Interviu cu Cosmin Micu, fermier

Procereal Agrosan, loc. Mănăştur, jud. Arad.

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Noutăţi Väderstad la Agritechnica 2019 Tehnică agricolă pentru profesionişti 2020 - Protecţia plantelor
START Campanie de primăvară. Tu ce alegi?

Iarnă fără zăpadă sau ploi, secetă pedologică... vremea nu e deloc prietenoasă. Cum staţi cu lucrările specifice campaniei de primăvară pregătirea terenului/semănat? Ce hibrizi alegeţi? Vă rog, scrieţi în comentariu ce sămânţă cumpăraţi, de la cine şi judeţul în care lucraţi terenul!