Zero şanse de „albire” pentru laptele românesc!

Click pe poza pentru galerie!

Din această zi, conform articolului 42 din Tratatul de Aderare, România şi-a luat angajamentul să nu mai solicite măsuri de tranziţie pentru industria laptelui, ceea ce înseamnă că toate fabricile din România vor fi nevoite să proceseze numai lapte conform normelor europene şi să aplice marca de sănătate ovală, care dă dreptul ca tot laptele procesat în ţară să poată fi comercializat pe teritoriul comunităţii.

Cât lapte conform normelor UE producem la ora actuală? Instituţiile statului susţin că avem în jur de 60 la sută. Însă un calcul simplu arată că această valoare e de-a dreptul fantastică!!!

Astfel, conform Institutului Naţional de Statistică, în 2008 România a produs 1.122.700 tone lapte materie primă, iar subvenţia de 0,3 lei s-a dat pentru 400.000 de tone. Prin regula de trei simplă, aflăm că laptele pentru care s-a acordat prima de calitate pe 2008 reprezintă numai 36% din tot laptele procesat.

Din cauza imperfecţiunilor legislative, prima de calitate a fost obţinută şi de mulţi crescători cu o singură vacă, ajutaţi fireşte şi de unii procesatori, care ştiu foarte bine că tehnic, aceşti crescători nu pot să obţină lapte conform.


Estimez că la sfârşitul anului 2008, laptele cu adevărat conform normelor europene se situează între 15 şi 25%, procent valabil şi în prezent. Ceea ce înseamnă că şansele ca după 2010 să importăm 60-70% din necesarul de lapte materie primă sunt foarte mari.

Cum excedent de lapte în ţările din jurul nostru este suficient şi avem deja o „tradiţie” îndelungată la importul de produse agricole de bază, cum avem chiar şi euro împrumutaţi de la organismele internaţionale, care mai direct, mai indirect, ne obligă la „înghiţit în sec”... se pare că ne-am dotat cu toate cele necesare pentru distrugerea sectorului lapte autohton.

Şi de data asta nici nu putem arunca vina în altă ogradă! Timp pentru a aduce tot laptele produs în România la standardele impuse de UE am avut. Ba mai mult... În 2003 s-a lansat în mare vervă un program de acţiuni pentru îmbunătăţirea calităţii şi salubrităţii laptelui materie primă, realizat de Direcţia zootehnică din Ministerul agriculturii şi aprobat prin Ordinul numărul 1106/2003.

Însă atât de prost a fost gândit acest program, încât şansa de a schimba ceva în domeniul calităţii laptelui era practic nulă!!! Anticipând perspectivele sumbre pentru laptele românesc, în anul 2004 revista Ferma a prezentat ministrului Sârbu un proiect propriu pentru redresarea sectorului lapte, care însă a fost respins cu vehemenţă de specialiştii din minister. Aceeaşi soartă a avut-o şi propunerea noastră prezentată ministerului agriculturii în anul 2006.

Cu o consecvenţă debordantă, incompetenţa specialiştilor din minister a ieşit din nou la iveală când, presaţi de Comisia Europeană, elaborează un alt program, aprobat prin ordinul 686 din 9 octombrie 2006, care era atât de prost conceput, încât nici un element nu putea fi pus în aplicare pe teren.

Programul realizat în 2007 de către aceiaşi specialişti într-ale agriculturii, cu toate că acordă fermierilor care produc lapte conform o primă de 0,3 lei/litru de lapte, nu schimbă practic cu nimic lucrurile. Fiind realizat cu la fel de multă incompetenţă ca şi precedentele programe, dă practic posibilitatea fabricilor de procesare să acorde actele necesare obţinerii primei de 0,3 lei/litru şi crescătorilor cu o vacă! În schimbul actelor care atestă că laptele este conform, procesatorul scade preţul de achiziţie de la aceşti crescători.

Şi tocmai preţul astfel „ajustat” este folosit de fabrici drept pretext pentru diminuarea preţului la care colectează lapte cu adevărat conform din fermele comerciale! Cum? Pe principiul „există şi variantă mai ieftină” şi „dacă nu îţi convine, stau şi alţii la coadă!”

Aşadar, un simplu exerciţiu de logică demonstrează cum o mare parte din cei 120.000.000 lei alocaţi anual de minister pentru programul de calitate a laptelui sunt folosiţi pentru a scădea artificial preţul oferit de procesatori fermierilor care produc laptele conform în România.

Ba mai mult, diferenţele obţinute în urma acestor manevre absolut mârşave se transformă într-o sumă frumuşică şi suficientă pentru bunăstarea procesatorului. Evident, în defavoarea industriei româneşti a laptelui, a crescătorilor de taurine din România şi până la urmă în detrimentul nostru, al tuturor celor care mai sperăm într-o agricultură cu adevărat rentabilă!