Tragicomedia numită agricultură

Click pe poza pentru galerie!

Nimic mai palpitant decât începutul de an în agricultură! Dacă la capitolul vegetal lucrurile sunt clare, adică nu sunt bani pentru lucrările de sezon şi fiecare se descurcă pe cont propriu, dacă i-a mai rămas ceva de investit după recoltele de anul trecut, în zootehnie mişună problemele precum apar ciupercile otrăvitoare după o ploaie bună.

De vreo lună de zile ne sună crescători de animale din toată ţara ca să ne spună cam ce minunăţii se mai întâmplă pe la ei prin comune. Te cruceşti şi tot nu-ţi vine să crezi că în România zilelor noastre, la foarte multe primării domneşte legea pumnului şi a şantajului de cea mai joasă speţă.

Şi pentru ce? Pentru că primarii şi consilierii locali (nu toţi!), aleşi pe multe promisiuni - a se citi minciuni electorale - s-au declarat stăpâni absoluţi ai păşunilor comunale şi nu le mai ajung taxele de păşunat pe care le-au încasat de-atâta amar de timp şi n-au făcut nimic pentru păşune. Acuma vor şi banii pe suprafaţă, iar dacă legislaţia naţională are mari scăpări care îi favorizează, cu atât mai bine!

Dar de aici până la a aplica ciomagul pe spatele unor crescători care s-au dus să depună cererile pentru concesionarea păşunii... e deja prea mult! Da ce, te pomeni că o fi şi primăria tot proprietatea edilului absolut? Mergeţi oameni buni la APIA şi la minister, la asociaţiile care vă reprezintă, şi spuneţi-vă problemele, pentru că oficialii de la agricultură ne declară că la ei nu ajunge nimic...

Totul e roz bombon în agricultură! Să nu mai punem la socoteală şi faptul că au prins brusc unii primari dragul de animale şi îşi fac asociaţii ca să poată încasa plăţile directe din postura de mari reprezentanţi ai crescătorilor...

Dar pentru că e plin sezon de miei, să trecem la actul cu numărul 2. Crotalierea şi vânzarea mieilor de Paşte. Aici se bat pentru supremaţie medicul concesionar şi samsarul, între cei doi existând, de multe ori, o relaţie de sprijin reciproc avantajoasă.

Dacă în ţară sunt la ora asta foarte mulţi miei necrotaliaţi, şi chiar tineret de anul trecut neidentificat, comercianţii au în traistă crotaliile (de unde oare?!) şi merg din poartă în poartă să-şi impună preţurile care, ca în fiecare an, vor strica piaţa şi vor atinge inevitabil buzunarul şi aşa cam gol al oierilor.

Sunt zone unde crescătorii au înţeles foarte clar că anul ăsta e criză de miei şi pot să hotărască ei un preţ mai mare, dar la fel de bine sunt foarte mulţi cei care preferă 7-8 lei pe kilogram, sau chiar mai puţin, de teamă că trece Paştele şi rămân cu mieii nevânduţi.

În multe cazuri, problema cea mai mare este că, în lipsa crotaliilor, nici nu prea au de ales... Iar cârdăşia mizerabilă dintre unii medici concesionari şi comercianţii de miei bate toate limitele legale. Mulţi "oficiali" cunosc problema, cei mai mulţi o ignoră dar, şi asta e cel mai grav, sunt mulţi cei care o încurajează.