Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Realitatea mai puţin ştiută a agriculturii daneze

Publicat: 11 octombrie 2018 - 18:39
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Contactul cu agricultura daneză este o perpetuă sursă de inspiraţie pentru noi toţi. Solul de calitate şi clima moderată constituie cadrul perfect, însă creşterea de productivitate înregistrată în ultimii ani se datorează în special tehnologiei extrem de avansate şi infrastructurii. Fiind singura ţară din regiune cu un export major, Danemarca produce azi de trei ori mai mult în domeniul agricol decât consumă. Înalta mecanizare şi orientarea spre export au favorizat trecerea de la fermele individuale la exploataţiile de mari dimensiuni.

Întâlnirea cu delegaţia fermierilor danezi, veniţi la un schimb de experienţă în România, acţiune despre care am scris la un moment dat în paginile revistei Ferma, ne-a oferit posibilitatea de a cunoaşte nemijlocit agricultura acestei ţări nordice. Am învăţat, în primul rând, să înţelegem lucrurile în mod comprehensiv, să privim ambele părţi ale monedei. Dacă politica de protejare a mediului a adus mari beneficii climaterice şi de sănătate publică, pentru zootehnie ea a însemnat un adevărat dezastru. Asumarea diminuării poluării va duce, în cele din urmă, la scăderea efectivelor de animale, ne spunea atunci Kjartan Poulsen, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Lapte Danezi (Danske Mælkeproducenter), din care fac parte 1.500 de fermieri.

Realitatea mai puţin ştiută a agriculturii daneze_b

Ipocrizia ecologiştilor
El însuşi proprietar al unei ferme în Vittarp, cu 900 de vaci la muls şi tot atâtea juninci, efectiv pe care îl împarte însă cu doi vecini de-ai săi, Kjartan Poulsen crede că astăzi fermierii danezi trăiesc o adevărată dramă. „Toţi aceşti ecologişti au impresia falsă că noi doar poluăm mediul, facem zgomot şi emanăm mirosuri neplăcute. În ziua de azi, cam 60 la sută din populaţia Danemarcei locuieşte la oraş şi are acces facil la alimente. {i atunci ei se întreabă de ce ar trebui să producem hrană la noi, când putem importa totul. Este o opinie total greşită, din punctul meu de vedere. Sunt nebuni să creadă asta. Noi nu dispunem de o industrie, nu avem minereuri în sol, ci doar pământ de o calitate superioară. Trebuie să echilibrăm cumva balanţa comercială, nu putem importa totul. Suntem ţara care obţinem cel mai mult de pe terenurile agricole”, susţine Kjartan.
Preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Lapte Danezi a investit până acum în jur de 15 milioane de euro. Desigur, este încă dator la bănci şi probabil niciodată nu va scăpa de credite. Doar când va decide să-şi vândă ferma. Iar asta este inevitabil, întrucât nici unul dintre copiii săi nu sunt interesaţi de acest domeniu de activitate, iar în Danemarca nu există noţiunea de moştenire în cazul exploataţiilor agricole. Trebuie achiziţionat pământul şi afacerea ca atare, chiar dacă acestea aparţin părinţilor.

Producţia ecologică, la mare preţ
Avantajul său, pe această piaţă extrem de concurenţială, este că produce lapte ecologic. Datorită acestui fapt, şi preţul pe care îl obţine de la singurul procesator danez, Arla Foods, este unul mai mare. Concret, dacă pentru un litru de lapte obţinut în sistem convenţional se oferă în jur de 30 eurocenţi, laptele ecologic este achiziţionat de la poarta fermei cu 12 eurocenţi mai mult.
Agronom de profesie şi licenţiat în consultanţă, Kjartan Poulsen practică agricultura ecologică de 30 de ani. A fost printre primii fermieri care au renunţat la agricultura convenţională. „Furajele ni le asigurăm din ceea ce cultivăm şi doar concentratele suntem obligaţi să le achiziţionăm. Producţia medie pe cap de animal este de 8.500 de litri pe an sau 25 de litri pe zi”, se justifică Kjartan Poulsen.

Preţul laptelui, sub limita rentabilităţii
Ca ajutor de stat, fermierii danezi nu primesc decât subvenţia pe suprafaţă, în cuantum de 270 euro pe hectar. Pentru mulţi, aceştia sunt practic banii cu care rămân în buzunar la final de an. În această situaţie se află şi Niels Kristian Jørgensen, care deţine un efectiv de 420 de vaci la muls şi 398 de juninci. Pe lângă asta, lucrează 400 de hectare, iar tot ce cultivă este folosit pentru furajarea animalelor. „Preţul laptelui este sub limita rentabilităţii. Noi investim foarte mult pentru a produce un lapte de înaltă calitate şi suntem plătiţi la fel ca şi fermierii din alte ţări. Cheltuim foarte mult pe bunăstarea animalelor şi pentru protecţia mediului înconjurător, iar aceşti bani nu îi recuperăm sub nici o formă. De când m-am implicat în acest business, în urmă cu 12 ani, am investit în jur de 40 milioane de coroane daneze (aproape 5,4 milioane de euro!). Din suma totală, 28 la sută a fost direcţionată exclusiv către bunăstarea animalelor şi protejarea mediului”, ne-a mărturisit fermierul de 33 de ani.

82 litri de lapte pe zi de la un singur exemplar
În ferma lui Niels Kristian Jørgensen laptele are un procent de grăsime de 4,2%, iar concentraţia de proteină este de 3,57%. Producţia medie pe vacă la o lactaţie este de 13.053 kg. În 2017, a colectat în total 5.253.673 kg de lapte. Cel mai productiv exemplar oferă 21.000 de litri de lapte într-un an sau 72 litri pe zi. Deţine doar exemplare din rasa Holstein. A avut la un moment dat o vacă ce a ajuns să producă într-o singură zi 82 de litri! Secretul acestei producţii rezidă în managementul animalelor, în tot ce ţine de furajare, confort şi în atenţia şi tratamentul care li se oferă vacilor din prima lor zi de viaţă. Animalele sale sunt ţinute mereu în stabulaţie. Pentru reproducţie, face numai însămânţări artificiale, cu material sexat, de la care obţine doar femele. „În ultimii doi ani am schimbat 18% din efectivul de vaci, iar anul acesta vom ajunge probabil la 38% rată de reformare a vacilor din fermă. În Danemarca nu avem voie să abatorizăm vacile care nu sunt în stare să meargă singure. Poţi să fii amendat dacă te abaţi de la reguli. Când trimitem o vacă la abator, preţul mediu e de 6.500 coroane pe vacă (circa 870 euro)”, afirmă danezul. O parte din produşi o vinde. Anul trecut a exportat 58 de viţele în Rusia, Grecia şi Polonia, la un preţ mediu de 10.310 coroane (circa 1.382 euro).

Românii sunt apreciaţi în Danemarca
Aflat şi el la prima sa vizită în România, Niels a acceptat această invitaţie (din partea asociaţiei din care face parte) mai mult din curiozitate, să vadă cum se descurcă fermierii români şi cum văd ei viitorul agriculturii. {tia totuşi câteva lucruri despre ţara noastră înainte de a veni aici, de la angajaţii români pe care îi are în fermă. „Am avut la un moment dat opt români angajaţi, dar au rămas doar şase. Sunt oameni foarte muncitori, nu am ce să le reproşez. Sunt foarte responsabili, ştiu ce au de făcut şi se descurcă de minune”, ne asigură acesta. Compatrioţii noştri câştigă la el în fermă lunar în jur de 23.750 de coroane (echivalentul a aproximativ 3.200 de euro), pentru 37 de ore de muncă pe săptămână şi având week-end-urile libere!

O problemă de imagine
Tinerii fermieri nu au o situaţie foarte fericită în Danemarca. Ne-a confirmat-o şi Jørgen Schmidt, de 29 de ani, care lucrează 150 de hectare de teren şi creşte 170 de vaci pentru lapte. A studiat agricultura în ţara natală, dar experienţa şi-a dobândit-o în Australia, unde a petrecut un an la o fermă de acolo. În doi ani plănuieşte să preia cu totul afacerea de la tatăl său. Deocamdată se bazează pe forţele proprii şi pe ajutorul unui tânăr care studiază agricultura şi îşi face practica la el în fermă. El finanţează parţial şcolarizarea acestuia şi apoi beneficiază de serviciile sale pe o perioadă de opt până la zece luni pe an. Plăteşte în jur de o sută de mii de coroane pe an, după care 30% din bani îi recuperează de la stat. Pe lângă asta, ucenicul primeşte un salariu de circa 12.000 coroane pe lună. Interesant, nu?

Mai mult lapte cu mai puţini bani!
Până să cumpere ferma de la tatăl său, Jørgen are ambiţia de a o eficientiza. „Tocmai ce am construit un grajd nou pentru animale, cu scopul de a creşte producţia. Suntem la o medie zilnică de 40 de litri pe cap de vacă (ceea ce nu e rău, aş adăuga eu!). Scopul nostru final este de a scădea la minim costurile de producţie pentru a spori profitul. Vrem să obţinem mai mult lapte cu mai puţini bani. Am început să folosim nisip ca aşternut. Pentru animale este bine, deoarece stau pe un pat moale, iar temperatura este optimă, vara mai rece şi iarna exact cât trebuie. În felul acesta nici vacile nu se mai confruntă cu afecţiuni podale”, ne-a explicat tânărul fermier. Totodată, pentru a creşte procentul de grăsime din lapte şi pentru a primi un preţ mai bun de la procesator, a introdus în alimentaţia animalelor sfecla de zahăr. Laptele său are acum 4,5% grăsime şi 3,7% proteină.
Nu ştim cum ar face faţă fermierii români provocărilor pe care le au colegii lor danezi. Desigur, contextul economic, politic şi social de la noi sunt complet diferite, dar, cu toate acestea, putem găsi puncte de tangenţă. Credem că este benefic să vedem şi o altă experienţă dintr-o ţară cu tradiţie a Uniunii Europene, pentru a înţelege că drumul nu este întotdeauna „presărat cu petale de trandafiri”. Între spini, soluţiile le putem găsi uneori prin cunoaşterea bunelor practici şi a răspunsurilor care au dus la ameliorarea unor probleme ce păreau, la un moment dat, insurmontabile.

Kjartan Poulsen_b 

Kjartan Poulsen: „Am putea creşte producţia de lapte, dar asta ar însemna să fim mult mai vulnerabili. Ar trebui să cumpărăm soia şi preţul ar putea exploda oricând. Iar odată ce am început să administrăm o raţie furajeră, trebuie să ne ţinem de ea pe termen lung”.

Niels Kristian Jorgensen_b

Niels Kristian Jørgensen: “Principala noastră problemă o reprezintă preţul mic al laptelui, sub limita rentabilităţii. Noi producem un lapte de înaltă calitate, investim foarte mult pentru asta şi suntem plătiţi la fel ca şi fermierii din alte ţări. Iar asta nu este suficient”.

Jorgen Schmidt_b

Jørgen Schmidt: „Stiu că agricultura nu are o imagine prea bună în ţara mea. Dar încercăm să schimbăm această impresie organizând vizite în fermă”.


MĂSURILE DE MEDIU REDUC EFECTIVELE DE ANIMALE
„Problema noastră, a fermierilor danezi, este că am avut până acum câţiva ani un guvern socialist, care şi-a asumat măsuri stricte privind mediul. Trebuie să reducem emisiile de gaze cu efect de seră cu 40 la sută până în anul 2030. Asta înseamnă că va trebui să renunţăm la 25% din efectivul de vaci la nivel naţional, ceea ce va avea consecinţe asupra producţiei de lapte şi a pieţei lactatelor în general. În plus, mai trebuie să reducem emisiile de amoniac cu 14%. Totodată, Uniunea Europeană ne obligă să adoptăm măsuri privind reducerea poluării apelor de suprafaţă. Dacă nu se face nimic în direcţia asta, va trebui în final să lăsăm pur şi simplu 30% din teren necultivat. Măsurile de mediu ne limitează foarte mult activitatea agricolă”, consideră Niels Kristian Jørgensen. Acesta şi-a permis chiar să ne dea un sfat: „Nu faceţi ce au făcut politicienii danezi, pentru că veţi pierde. Si nu investiţi prea mult, pentru că preţul laptelui nu vă va acoperi total cheltuielile!”.


„NU VĂD SENSUL DE A-MI EXTINDE EFECTIVUL”
Pentru a supravieţui şi a fi competitiv, Niels Kristian Jørgensen spune că e obligat să crească producţia de lapte în fiecare an. Pe de altă parte, nu vrea să mai investească bani fără a obţine un profit din asta. „Dacă preţul laptelui nu va creşte, nu văd sensul de a-mi extinde efectivul de animale. În acest moment sunt pe zero, după ce îmi plătesc datoriile către bănci, arenda şi salariile către angajaţi. Ca să obţin un litru de lapte, eu cheltuiesc 2,60 coroane, iar Arla îmi oferă doar 2,21 coroane, cu tot cu bonificaţiile pentru calitate. Politica europeană ar fi bună dacă ar fi la fel pentru fiecare stat membru. Dar de obicei nu se întâmplă aşa. La noi, spre exemplu, sunt standarde înalte şi costuri mari când vine vorba de personalul angajat. Dar în cele din urmă cu toţii ne aflăm în competiţie. Eu am zece angajaţi şi nu au voie să lucreze mai mult de 37 de ore pe săptămână (sub 8 ore pe zi!). Nu zic că nu e ok asta, dar nu e în regulă că alţii au alte standarde”, se plânge danezul.


Un articol publicat în revista Ferma nr. 15/220 (ediţia 1-14 septembrie 2019)

Vizualizat: 128 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Tomit Agri Macchine, colaborare cu Great Plains Trelleborg ţine pasul cu noile provocări din agricultură
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?