Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Provocarea numită FERMA DE FAMILIE

Publicat: 05 mai 2016 - 11:00
1 comentarii   | Print | Trimite unui prieten

Mică, mijlocie sau mai mare, ferma de familie este acolo unde a fost de mii de ani. Marea provocare este păstrarea ei. 

Click pe poza pentru galerie!

Niciodată nu a fost mai aproape de dispariție ca acum. Pășunile și terenurile fertile sunt confiscate de șmecheri politruci sau de afaceriști veroși. Înainte vreme nu erai țăran dacă nu aveai o vacă, cinci oi și câteva zeci de orătănii. Erai doar un biet pălmaș. Numai bun de pus șef la comuniști. Iar țăranii au fost numiți chiaburi și puși în lanțuri. Mulți dintre voi știți cum v-au ținut părinții la școală din bruma aia de agricultură pe care o făceau și pe vremea împușcaților. Rudimentar, dar cu toată inima. În zona de deal și de munte tradiția nu a murit. Mai ales acolo unde au rămas neîmblânziți urmașii dacilor liberi. Acolo unde încă mai sunt turme de oi. Oamenii muncesc chiar și în pierdere terenul. Să nu-i râdă lumea! Din păcate, piețele au dispărut chiar dacă pare că s-au înmulțit. Iar noi ne mirăm că dispar cei care coseau fiecare petec de pământ, ca să aibă nutreț peste an să-și crească vitele. Dar ce să mai facă cu laptele și brânza lor? Li s-a interzis să le mai comercializeze iar procesatorii râd de ei. Nu mai au voie să-și taie vitele. Cum să mai trăiască așa?! În schimb, acolo unde sunt marile câmpii au fost mai mereu latifundiari. Sau cum s-or mai numi ei. E ceva natural. Acolo erau iobagi și șerbi, nu familii de țărani care au primit o oca de pământ după ce și-au pierdut bărbații prin războaiele boierilor. Terenuri pe care mulți dintre ei le-au vândut sau care le-au fost luate la colectiv chiar înainte de a se obișnui că sunt proprietari. Nu sunt ei de vină că așteaptă și acum bunăvoința noilor moșieri sau pur și simplu eliberarea de glie!

Țăranii, însă, nu trebuie priviți ca o problemă socială. Ei au trăit de milenii fără a avea mila nimănui. Ba din contră. Talpa țării a fost cu adevărat talpa țării. Răzeși, moșneni, oameni liberi, cu sabia sub pernă. Oricâți cotropitori au trecut pe aici, ei și-au plătit tributul. În cereale, în vite, în copii și chiar și în sânge, atunci când nu s-a mai putut altfel. Iar dacă e să luăm la rost răscoalele țăranilor, le putem număra pe degetele de la o mână. Ei nu fac niciodată grevă. Își plătesc dările și nu așteaptă prea multe de la ocârmuire. Stiu că nădejdea e doar în palmele lor bătătorite. Au mai plecat în băjenie, dar s-au întors de fiecare dată la țarina lor. Cu idei noi, cu bani de investit. Ei nu vor părăsi nicodată definitiv țara. Au prea mulți strămoși de întors odată cu brazda! Au prea multe semințe de îngropat pentru coliva de pomenire.

Acum așteaptă doar să nu fie mințiți și împiedicați să-și facă treaba. Nu cer decât să-și poată vinde marfa. Au nevoie de intermediari serioși care să nu-i jupoaie ca mai toți negustorii vremurilor trecute. Au produs întotdeauna pentru piață. Nu doar să se ghiftuiască ei. Ca să-și cumpere chibrituri, petrol lampant și ghete. Câteodată și o rochiță înflorată pentru frumoasele lor soții. Între timp nevoile lor au crescut. Dorința de a avea o locuință decentă, apă curentă și acces la învățătură și dispensar au mărit și necesitățile. Nevoia de cash i-a făcut pe unii să plece din țară iar pe alții să dezvolte ferma. Am cunoscut mulți astfel de fermieri. De obicei au fost ba tehniceni veterinari, ba șoferi de autobuz, ba tractoriști la CAP sau IAS. Oameni care au scos cumva capul în lume. Unii se zbat între a trece dincolo de mica fermă sau de a găsi o modalitate de a rotunji afacerea. Au început să proceseze sau au deschis o mică pensiune. Dar și aici se lovesc de cerbicia așa ziselor autorități, mai locale sau mai județene. În loc de un sprijin real, în loc de o consultanță care să le deschidă noi orizonturi. Poate de aceea este atât de faultată inițiativa camerelor agricole ale fermierilor care ar putea coagula energiile acestor țărani evoluați. Care nu prea știu cum să fenteze APIA. Iar atunci când sunt pedepsiți pentru îndrăzneala de a face ceva, lasă capul în jos de parcă ar fi fost prinși la furat. Ei sunt bolnavi de bun simț și răbdare. O boală pe care acest popor o poartă prea adânc!!!

Un fermier din Întorsura Buzăului crește 43 de bălțate mândre iar ca să le asigure nutrețul, un fân de poveste și siloz de porumb făcut de el după rețeta unui sas, lucrează 15 ha de teren în nu mai puțin de 37 de parcele! Dar nu l-am auzit blestemând pe nimeni. Copiii și-au găsit de lucru la oraș și îi pare bine că au făcut așa, pentru că vede că ferma lui abia se mai ține pe picioare. A hotărât cu lacrimi în ochi să vândă vacile unui investitor. Ca să nu le piardă urma, el va fi șeful de fermă. E o poveste pe care mi-aș fi dorit să nu o scriu niciodată. Așa cum mi-aș fi dorit să nu scriu nici acest text. Poate doar o știre la final de revistă în care să anunț că ferma de familie nu a decedat. Ba mai mult decât atât. Că are un viitor asigurat!

 

Vizualizat: 481 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Rezultate/pagina:
Ordine de listare:   
Rezultate: [1]  
Pagini: [1]  1   
1.
prea tarziu
|
05. 06, 2016. Friday 11:00
Trebuia sa se ramana la sistemul CAP-urilor construit cu chin si sange in zeci de ani.Acuma sunt 1 bogat si 100 muritori de foame
Rezultate: [1]  
Pagini: [1]  1   
Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga VIITOR PENTRU SATE - VRANCEA Lexion 670 Montana, o combina pentru zone colinare
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?