Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma

NICU MARIN, un fermier demn de prima pagină

Publicat: 18 decembrie 2018 - 00:18
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Specializat în ingineria economică din domeniul agriculturii, Nicu Marin, protagonistul copertei noastre, s-a simţit legat de glie încă din copilărie. Credem că nu este întâmplător faptul că vine tocmai din Smeeni, satul buzoian cu o semnificaţie aparte în istoria României.

Proprietatea şi pământul au animat mereu inimile străbunilor lui Nicu Marin. Acolo, în localitatea unde se află ferma sa, a avut loc o mare revoltă în anul 1873. Trecuseră deja nouă ani de la Legea Agrară dată de Alexandru Ioan Cuza, prin care majoritatea ţăranilor trebuiau să fie împroprietăriţi şi se desfiinţa claca, dar punerea sa în practică era anevoioasă. Marii moşieri se împotriveau, iar ţăranii sufereau. Ei au iniţiat o răscoală, în care peste două sute de bărbaţi, femei şi copii, au năvălit asupra celor care nu doreau să le dea drepturile legale câştigate. Protestul celor din Smeeni a avut un ecou major în lumea satului, fiind una dintre flăcările care au dus la împământenirea drepturilor ţărăneşti. Demn urmaş al acestora, Nicu Marin lucrează 400 de hectare şi în paralel se ocupă şi de zootehnie. Deţine un efectiv de 50 de vaci pentru lapte, 500 de oi şi 20 de porci.

Nicu Marin_b

Rapiţa pare compromisă
Societatea pe care o administrează, Martac Etnoagro, a înfiinţat-o în 2010, încă din timpul facultăţii, şi oricât de mult şi-ar dori să se dezvolte, nu prea mai are cum. Doar 150 de hectare din cele pe care le lucrează sunt proprietatea familiei, restul fiind luate în arendă.
În toamna aceasta a înfiinţat 150 de hectare cu cereale păioase (grâu şi orz), respectiv 90 de hectare cu rapiţă, care sunt însă cam compromise. „Lipsa de precipitaţii la semănat pare să compromită în sezonul acesta cultura de rapiţă. Deocamdată am lăsat-o aşa, dar în primăvară probabil vom semăna porumb în locul ei. Mă gândesc foarte serios să renunţ la rapiţă. Depindem prea mult de ploile din toamnă şi de multe ori acestea se lasă aşteptate o perioadă prea lungă, iar când vin se întâmplă în cantităţi prea mari”, se plânge acesta. Un alt factor de stres pentru culturi ar fi vântul, care „şase luni bate dintr-o parte şi şase luni din cealaltă parte”, iar pe timpul iernii, din cauza viscolului, zăpada nu este distribuită uniform pe câmp, punând presiune pe plante.
Pentru a nu fi luat prin surprindere, aplică toate tehnologiile ca la carte, cum se spune. De exemplu, la grâu a făcut trei tratamente în sezonul recent încheiat. „Ne-am confruntat în primăvară cu un atac puternic de insecte. Tanymecus dilaticollis, cunoscută şi sub denumirea populară de răţişoara porumbului, mai nou provoacă pagube şi în culturile de grâu”, susţine fermierul.

Nu renunţă la plug
Una peste alta, anul agricol 2017-2018 a fost peste medie din punct de vedere al producţiilor obţinute. La grâu a recoltat în medie 6,5 tone la hectar, la rapiţă 3 tone, iar la porumb cele 9,5 tone au reprezentat un record. Mazărea a fost însă compromisă în totalitate. A avut vreo 20 de hectare cu mazăre de pe care nu a recoltat nimic, din cauza lipsei de precipitaţii. Schimbările climatice de care tot vorbim de ceva vreme l-au afectat şi pe el. Cu toate astea, tehnologia de cultivare a terenului a rămas aceeaşi. „Am încercat şi cu plugul şi cu scarificatorul. Oricând de mult aş fi tentat să renunţ la plug, nu am cum face asta. De regulă, măcar o dată la trei ani folosim scarificatorul”, afirmă Nicu Marin. Ca să facă faţă provocărilor, a investit aproape tot ce a câştigat până acum. „Am luat utilaje şi echipamente din ce în ce mai performante şi nu cred că ne lipseşte ceva în acest moment”, consideră Nicu Marin. Printre ultimele achiziţii se numără şi un încărcător telescopic Weidemann, un utilaj bun la toate, cum avea să-l caracterizeze fermierul buzoian. Utilizat mai ales în zootehnie, acesta este folosit şi la manipularea cerealelor. „Sunt foarte mulţumit de el. Este versatil, uşor de manevrat şi mă ajută foarte mult la muncile din fermă. Este exact ceea ce aveam nevoie”, susţine inginerul.

E mai greu cu animalele
În zootehnie, problemele sunt de altă natură. Cel mai mult este afectat de lipsa forţei de muncă. Are 12 angajaţi, iar familia îl sprijină mai mult moral. Soţia este medic, dar din păcate nu veterinar, iar cele trei fete sunt încă destul de mici pentru a fi luate în calcul.
Vacile sunt ţinute în stabulaţie liberă. Producţia de lapte pe cap de vacă este în jur de 20 de litri. Cea mai productivă dă undeva la 50 litri. Are numai metişi de Holstein, obţinuţi prin însămânţări artificiale. Paietele le achiziţionează de la Institutul de la Buzău. Înregistrează cam 40 de fătări pe an. „Exemplarele mai puţin productive le însămânţăm cu material seminal colectat de la vaci de carne din rasa Albastru Belgian, iar produşii rezultaţi îi dăm la două-trei săptămâni după fătare. E un olandez care face astfel de achiziţii pentru export”, ne-a mărturisit buzoianul. Laptele colectat de la vaci, între 500 şi 600 litri pe zi, este livreat către procesatorii din zonă.
Pe de altă parte, cu laptele colectat de la oi face brânză telemea şi urdă, după reţete tradiţionale, iar produsele sunt comercializate prin reţele de magazine locale. „Nu am atâta marfă de dat câtă cerere este”, spune acesta. Ca mai toţi crescătorii de ovine are şi el nemulţumirile sale. „Subvenţia e foarte mică la animale. Mieii de obicei îi vindem înainte de perioada Paştelui. Îi dăm la export. Preţurile sunt de ani de zile aceleaşi. Pentru că şi aici samsarii sunt cei care fac jocurile. Ni s-au oferit 12 lei pe kilogram în viu. Am dat în jur de 400 de capete. Berbecuţii nu prea avem cui îi da, iar preţurile sunt foarte mici”, consideră Nicu Marin.

Nicu Marin_b
Nicu Marin: „E greu să ne extindem suprafeţele. Au venit străinii pe lângă noi şi nu prea mai sunt terenuri disponibile, iar pe partea de zootehnie nu avem cum să creştem efectivele de animale din cauza lipsei de personal. Am avut mai multe exemplare, dar am renunţat la o parte din ele pentru că nu reuşeam să facem faţă”.


PRODUCŢII RECORD LA PORUMB
Cea mai profitabilă cultură în ferma lui Nicu Marin, anul acesta, a fost porumbul. A obţinut o producţie medie la hectar de 9,5 tone, în condiţiile în care nu are posibilitatea de a iriga terenul. Investiţia pe hectar nu a depăşit însă 3.000 de lei. Foloseşte doar hibrizi Pioneer, iar cel mai bine a performat produsul cu numărul de catalog 9911, care are o pondere de 60 la sută din suprafaţă. „E mai rezistent la secetă. L-am şi recoltat la timp. Am început recoltatul pe 2 septembrie. A avut 150 de hectare cu porumb în acest an”, spune buzoianul. La floarea-soarelui a renunţat, pentru că este o mare consumatoare de elemente nutritive şi valorifică mai slab îngrăşămintele. La grâu, în schimb, preferă soiurile româneşti, în special Glosa. „Sunt foarte mulţumit de el. Producţiile sunt bune, iar la calitate bate orice soi străin. Din păcate, la noi traderii nu ţin cont de asta. Deşi fac analize, nu se plăteşte mai bine grâul de panificaţie. Din contră! Eu, spre exemplu, am dat grâul cu 65 de bani kilogramul, iar alţii, după recoltat, au primit pe grâu furajer 75 de bani. Este o anomalie”, consideră Nicu Marin. Din păcate nu are posibilitatea de a depozita cerealele, pentru a-şi pune la adăpost investiţiile. Se consolează cu ideea că anii trecuţi preţurile au fost mai bune la recoltat. „Este o piaţă foarte speculativă. Când producţiile sunt bune, preţurile sunt mici şi când producţiile sunt mici, cresc preţurile”, se justifică acesta.

coperta-ferma-15-30-noi-201_b

 

 

Un articol publicat în revista Ferma nr. 20/222 (ediţia 15-30 noiembrie 2018)

 

Vizualizat: 497 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Scolile agricole - semnal de alarma!

Scolile agricole - semnal de alarma!

Specialist în cresterea pasarilor de curte si absolvent al unei scoli cu profil agricol - Liceul Tehnologic „Mihail Kogalniceanu” din Miroslava (jud. Iasi) - Leonard Stafie considera ca institutiile de învatamânt cu profil agricol au nevoie de sprijin pentru a redeveni ceea ce erau cândva.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Real Deal la Agro Oltenia AGRIN la Agro Oltenia
Cultura anului 2017

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2017?