Mistreţii, “victime” colaterale!

Click pe poza pentru galerie!

“Mistreţul cu colţi de argint”, până mai deunăzi prădător de seamă în lanul de cucuruz, acum stă şi se uită-n gol la marginea tarlalei. Şi fluieră a pagubă. Iar omul îi spune: întoarce-te, sălbăticiune, de pe unde ai venit, că e uscat şi pământul şi porumbul la noi, şi nu e rost de pagubă anul ăsta!

E drept că fraţii lui grohăitori au dat iama, prin alte locuri, spulberând singurii ştiuleţi mai de Doamne-ajută.

Doar că, în aceste din urmă fărădelegi ale porcilor, legenda bate totul. Şi, după cum spune legenda, mistreţul rămâne întotdeauna cu recolta şi omul cu paguba. Iar despăgubirile, mai spune legenda, sunt doar nişte chestiuni de manual. Acolo şi rămân, pe hârtie...

Pe lângă secetă, devenită şi ea tradiţia ultimilor ani, Mistreţiada e o altă poveste cu final nefericit, care se repetă obsesiv. E trist totuşi să vezi că, după o zi de muncă pe câmpurile crăpate de arşiţă, stau bieţii oameni nopţi în şir să-şi apere porumbul cu talăngi şi focuri la marginea hotarului.

Cât despre asigurările pe culturi... se pare că nimeni nu se încumetă să-şi asume riscul în caz de atac de mistreţ. Ce-i rămâne omului? Ironia sorţii. Adică un an secetos ca acesta, când nu e rost de boabe la recoltă... adică n-au mistreţii ce mânca şi ce distruge. Şi uite-aşa, devin grohăitorii victime colaterale ale secetei!

Iar Soarele, de altfel bun la toate cele în dozele recomandate, bate şi omul, şi mistreţul, şi legenda! Şi dă de pământ cu toate speranţele agricultorilor ce şi-au pus baza în porumb şi floare, atunci când, la începutul verii, şi-au dat seama că grâul nu e deloc aşa cum ar trebui să fie.

Spunea cineva zilele acestea când, evident, toată lumea se pricepe la agricultură şi la secetă deopotrivă, că ar fi cazul să căutăm soluţii aici, la nivelul solului şi nu să aşteptăm cu ochii ţintuiţi spre cer să ne pice de-o ploaie. Corect, soluţii şi măsuri ne sunt la îndemână şi ne-ar veni ele cu presiune mare pe instalaţia de irigat.

Doar că un robinet sau un buton cu on/off ne lipseşte. Măsurile ANTI-secetă se iau ANTE-secetă. Nu când nu mai avem pe ce aplica măsurile. Adică preventiv, nicidecum la spartu’ târgului, când combina se plimbă degeaba printre rânduri şi porcul urlă de foame şi scurmă pământul de ciudă că n-are pe ce să-şi ascută colţii!

Desigur, nu toată lumea se plânge şi nu peste tot. Însă anul acesta seceta nu a iertat pe nimeni. Iar pagubele sunt pe măsura investiţiilor cu înfiinţarea şi întreţinerea culturilor. Cu cât a cheltuit omul mai mult, cu atât pierderea e mai mare.

Şi nu vorbim doar de recolta compromisă, ci de faptul că socoteala din primăvară n-a ţinut până în toamnă. Adică rate neachitate la bancă, contracte neonorate, zero fonduri pentru un nou sezon...

Şi mistreţul, nesătul şi egoist cum e, se mai plânge că n-are ce mânca?! Păi, să-şi ia liber tura asta, că până la anu’ cine ştie câte lucruri minunate se vor mai întâmpla...