Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

În orezăria lui Concina

Publicat: 24 februarie 2018 - 02:41
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Cu ministrul Agriculturii, Petre Daea, nu ştiu aproape niciodată unde ajung. Dar cu certitudine ştiu că voi vedea fermieri sau orice altceva care are legătură cu agricultura. 

Pe 8 august a.c. m-am urcat în maşina ministrului după ce acesta mi-a telefonat să mă întrebe dacă vreau să-l însoţesc într-o ieşire pe câmpurile ţării.

În orezăria lui ConcinaClick pe poza pentru galerie!

Ineditul unei după-amiezi pe câmp cu Petre Daea
Pe Autostrada Soarelui, din loc în loc, opream să vedem cum arată culturile. De porumb, de floarea-soarelui sau de soia. Escaladând, la propriu, canalele destul de incomode în locurile unde plasa de protecţie ori lipsea, ori era pur şi simplu călcată în picioare. Am oprit în judeţul Ilfov de două ori. Culturile sufereau din cauza secetei. Mai ales de arşiţă. Imediat după localitatea Fundulea, în judeţul Călăraşi, porumbul şi floarea-soarelui erau excelente, atât din punct de vedere al stării de vegetaţie, cât şi al stării agrotehnologice! De la Drajna am luat-o spre Slobozia, apoi pe drumul vechi spre Constanţa, cu speranţa de a ajunge în judeţul Tulcea. Am oprit înainte de Ograda. Aici lanurile erau grozave. O floarea-soarelui care, conform estimărilor de atunci ale ministrului, urma să aducă mulţi bani în contul proprietarului parcelei. Nu am putut spune în acele momente cantitatea evaluată de ministru, pentru că Petre Daea nu a vrut să creeze o stare de aşteptare care să aducă, sau doar să inducă, mişcări în piaţă.
Am oprit şi într-un lan de soia, al fermierului Arnaud Perrein, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Porumb din România. Un lan care arăta pricepere agronomică şi importantul aport al irigaţiilor. Ministrul Agriculturii a remarcat benzile cu flori de pe cele două margini ale drumului naţional. O iniţiativă a fermierului francez venită în sprijinul polenizatorilor culturilor agricole, dar şi al frumosului.
În judeţul Călăraşi am intrat într-o solă cu soia, genetică de la Pioneer, pe un teren neirigat, care arăta aproape la fel de bine ca şi soia irigată. Cu certitudine a fost şi meritul soiului, dar şi regimul pluviometric din zonă.

Efectul bun al irigaţiilor şi cultura orezului
Înainte de a ajunge la podul de la Giurgeni, ministrul a oprit maşina la vederea unui canal de irigaţii pe care apa era prezentă. A căutat staţia de pompe. Instalaţia era pornită la capacitate maximă. Toate cele patru agregate funcţionau în plin. Chiar când se afla pe pontonul staţiei nr. 1 Giurgeni, Petre Daea a fost contactat de o televiziune pentru o intervenţie telefonică în direct pe probleme de schimbări climatice. Era vorba şi despre rachetele antigrindină trase în celulele noroase, acţiune cu potenţial distructiv. Mai precis, despre faptul că rachetele ar fi de vină pentru seceta din zonă. Redau din ceea ce am auzit în zgomotul pompelor care urcau apa din Dunăre spre terenurile agricole. Să revenim pe tarlaua noastră...
Electromecanicul, care avea grijă de staţia de pompe, lucra acolo din anul 1987. Ministrul l-a întrebat ce fermier al zonei irigă cel mai aproape şi aşa a aflat că imediat peste drum începe orezăria unui fermier italian, care este principalul consumator de apă al staţiei.
Orezăria, ca business agricol, îmi era o necunoscută. Uite uşa se face că, pentru prima dată, am ajuns într-o orezărie funcţională. Mai fusesem în fosta orezărie de la Olteniţa, acolo unde fermierul Gheorghe Dume face acum cultura mare.
Fraţii Roberto şi Angelo Concina deţin, din 2005, firma Orezul Latinu şi din 2012 firma Harvest Green, ferme în care cultivă orez, dar şi porumb, grâu şi florea-soarelui pe 3000 de hectare. Suprafaţa este concesionată de la ADS, arendată de la diverşi proprietari particulari, dar lucrează şi teren agricol cumpărat. Suprafeţele, pe care şi înainte de 1989 se cultiva tot orez, se regăsesc pe raza localităţilor Giurgeni şi Vădeni, în judeţul Ialomiţa.
Povestea italianului, cum a ajuns să facă agricultură în România, o vom scrie curând. Tocmai de aceea am venit cu acest preambul. Ministrul Agriculturii a fost încântat de felul în care cei doi italieni fac agricultură. Inclusiv de staţiile de pompare refăcute într-un loc unde fostul IAS Giurgeni avea o staţie plutitoare care nu făcea parte din sistemul naţional de irigaţii.

 

PARCELE CÂT O FERMĂ MARE DIN ITALIA
Recunosc că am rămas profund impresionat de ceea ce am văzut în orezăria fraţilor Concina. La pompele SRP 4, ne-am întâlnit cu doi fermieri români, iar din vorbă în vorbă, aceştia au comunicat câteva nemulţumiri ministrului. Apoi, pentru că între timp a venit şi patronul orezăriei, Roberto Concina, am intrat în „miezul” orezăriei. Am urcat în maşina italianului şi am pornit să vedem cum a modificat acesta sistemul de irigaţii în orezărie, astfel încât să aibă sole individuale în suprafaţă chiar de 40 de hectare. „Cât o fermă mare de orez din Italia”, a spus Roberto Concina. Porumbul era falnic, irigat fireşte, iar orezul arăta ca în poveşti. Peste tot păsări, de parcă eram în Deltă. Poate unde orezăria e un microclimat apropiat de cel pe care-l găsesc păsările în Deltă.
Nu mai puţin de două sute de zilieri participă la procesul de purificare al lanurilor de orez, iar peste o sută de oameni sunt angajaţi permanenţi în cele două ferme ale investitorului italian. Fermierul are absolut tot ce îi trebuie pentru a realiza şi sămânţa de orez (staţie de condiţionare, depozite etc), iar orezul îl comercializeză prin intermediul producătorului Scotti.

 

Un articol publicat în revista Ferma nr. 19/202 (editia 1-14 noiembrie)

Vizualizat: 279 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Lexion 670 Montana, o combina pentru zone colinare IPSO Agricultura, desfasurare de forte la Jucu
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?