Felix Mulţescu a fost sancţionat de Garda de Mediu cu 3.000 lei pentru tot soiul de lucruri. Fermierul a fost amendat, în ciuda faptului că a plantat perdele forestiere pe aproape zece hectare de teren.
Felix Mulţescu,fermier din Răsmireşti, satul Ludăneasca, judeţul Teleorman, este un împătimit al naturii. El şi familia lui au un adevărat cult pentru mediul înconjurător. Privindu-i colţul său de rai, nu poţi să nu remarci fermecătoarea dorinţă de frumos, de armonie şi curat.
„Nici nu vă închipuiţi cât iubim noi copacii. Vă dau un singur exemplu: «Când un vecin a agăţat cu utilajele de prelucrat solul un copăcel într-o margine de solă şi l-a rupt, tatăl meu i-a pus atele şi l-a îngrijit cu multă atenţie până s-a prins la loc»”, mărturiseşte fermierul.
Din dorinţa de a trăi într-un mediu curat şi de a respira un aer ozonat, dar şi pentru a proteja culturile agricole de vânt şi de viscolul iernii, Felix Mulţescu a plantat circa 40.000 de salcâmi în patru parcele din terenurile sale.
De câţiva ani, recoltele au sporit cu cel puţin 10%. În plus, au stopat vânturile de vară care culcau plantele şi viscolele din timpul iernii. La ora asta vând lemne, pentru că salcâmii trebuie răriţi - FELIX MULŢESCU, mic fermier din judeţul Teleorman
Teleormăneanul trăieşte cu o amărăciune în suflet. Comisarii Gărzii de Mediu au venit în control la ferma din Ludăneasca, lucru care nu s-a mai întâmplat de mai bine de 10 ani.
Neimpresionaţi de perdelele forestiere ale producătorului agricol, i-au căutat acestuia nod în papură, tipic unui soi de acţiune sancţionatorie şi nu preventivă: dacă e albă, de ce este albă; dacă e neagră, de ce e neagră!?
Deşi nu i se spusese că s-ar fi găsit ceva în neregulă, Felix Mulţescu a fost sancţionat însă pentru „tot soiul de nimicuri”, spune acesta, potrivit principiului: “orice faptă bună trebuie pedepsită!”
Aşa că, după o săptămână, s-a trezit în poştă cu proces-verbal de amendă în sumă de 3.000 lei, pe motiv că: nu a întocmit evidenţa deşeurilor cu ambalajele produselor pentru protecţia plantelor, a uleiului uzat, deşeurilor metalice; că nu are aprobare de la Agenţia de Mediu pentru depozitul de motorină; că nu-s întocmite hârtii cu situaţia anvelopelor uzate, deşi acestea nu existau în fermă?!; că nu are amenajate spaţii de depozitare a ambalajelor pentru îngrăşăminte, care ar fi trebuit să fie ridicate de furnizor...
„Nu e atât de important că mi-au dat amendă 3.000 de lei, pe care am şi plătit-o, însă comisarii de mediu au făcut tot posibilul să o dea, deşi nu erau motive temeinice. Mi s-a părut anormal să nu le pese că eu, practic, am plantat o pădure…”,a declarat teleormăneanul.
Felix Mulţescu a absolvit USAMV Bucureşti şi lucrează, împreună cu familia, o suprafaţă de 140 hectare de teren. De departe, cele patru trupuşoare de pădure sunt marea lui realizare de care-i mândru, făcută cu costuri nesemnificative în raport cu beneficiile enorme şi imediate.
„Iniţial am vrut să fac un proiect de împădurire, dar am văzut că procedura-i stufoasă. Pe zona de câmpie perdelele forestiere sunt utile, dar plantările, ca şi depunerea de proiecte, sunt aproape inexistente. Atunci, am cumpărat puieţi de salcâm de la Pepiniera Drăgăneşti Vlaşca şi i-am plantat, protejându-mi culturile agricole. De câţiva ani, recoltele au sporit cu cel puţin 10%. În plus, au stopat vânturile de vară care culcau plantele şi viscolele din timpul iernii. Exemplul meu a fost urmat şi de alţi săteni. La ora asta vând lemne pentru că salcâmii trebuie răriţi. Dacă puneam pădure de la Revoluţie încoace, noi, românii, eram mult mai câştigaţi!”,consideră Felix Mulţescu.
ANVELOPA UZATĂ STRÂNSĂ ŞI PREDATĂ
În legătură cu anvelopele uzate, fermierul vine cu o întrebare justă: „De ce nu se reglementează situaţia ca şi la acumulatori? Nu poţi lua unul nou până ce nu-l predai pe cel vechi. Se poate extinde procedura şi la anvelopele uzate. În funcţie de cantitatea predată la un centru de recuperare, să se calculeze o reducere din preţul unei anvelope noi. Astfel nu s-ar mai vedea cauciucuri aruncate aiurea pe câmp”, consideră Felix Mulţescu.
un articol de
MARIAN MUŞAT