Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Cine face COP-ul? (III) - tatuarea mieilor/iezilor - misiune imposibilă

Publicat: 01 mai 2018 - 10:32
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Sezonul de fătări la oi şi la capre este în plină desfăşurare, iar crescătorii înscrişi în COP au acum o grijă în plus, impusă prin Ordinul 332/2017, şi anume tatuarea mieilor. Potrivit Ordinului 22/2006, identificarea mieilor şi iezilor se face imediat după fătare, motiv pentru care efectuarea acestei etape de control este foarte grea, dacă nu imposibilă. Personal, nu ştiu cine a gândit-o, probabil cineva care nu a avut niciodată de-a face cu aceste două specii de animale. 

Aşa cum am afirmat în numărul trecut al revistei, după ce am consultat mai mulţi specialişti şi crescători, am ajuns la concluzia că măsura ar trebui să se aplice la înţărcare doar pentru tineretul ovin/caprin reţinut pentru reproducţie şi nu cu toate cele 10 cifre ale numărului matricol. Ce mărime trebuie să aibă cifrele pentru a se putea aplica? Asta nu se specifică în ordin. Poate urmează un studiu de fezabilitate(!)

Miel_b
Această obligaţie a devenit cunoscută crescătorilor cam târziu, chiar dacă ea a fost aprobată în luna octombrie a anului trecut. Nu a fost difuzată în teritoriu şi majoritatea crescătorilor de oi şi capre nu au ştiut de ea, pentru a achiziţiona materialele necesare acestui procedeu de individualizare a animalelor. Marcarea prin tatuare a fost primită cu revoltă de către crescători şi pe bună dreptate. ”Asta le mai lipsea“, cum se afirmă des în popor.

Mielul cu cel puţin trei urechi!?
În continuare descriu metoda de marcare prin tatuare pentru a justifica de ce spun că este aproape imposibilă. Metoda constă în perforarea dermului (profunzimea pielii care este formată din epiderm, derm şi hipoderm) cu ajutorul unor ace, fixate pe o plăcuţă din metal sau material plastic, care conturează forma unor cifre. Urmează impregnarea acestor perforaţii cu un colorant ce nu poate fi absorbit de organismul animal. Epidermul, mai subţire, se reface repede şi închide perforaţiile din derm umplute cu tuş colorat. Tatuarea corect efectuată are avantajul că se menţine pe tot parcursul vieţii animalului. Este o metodă ce se pretează a fi folosită mai ales la rasele de ovine şi caprine cu pielea depigmentată. În caz contrar, dacă urechea este neagră, avem nevoie de tuş deschis la culoare (roşu, verde etc).
Pentru tatuare se folosesc truse speciale formate dintr-un cleşte, la care, pe un braţ se fixează plăcuţele cu ace, iar pe celălalt braţ există o placă din cauciuc dur (sau lemn) care menţine urechea dreaptă în vederea perforării. Cleştele de tatuare poate fi şi cu cifre rotative. Ca avantaj, nu este necesară inserarea individuală a cifrelor, iar numărul se poate stabili printr-o simplă rotire a discurilor cu ace.
Pentru ca procesul de tatuare să fie făcut mai uşor, este nevoie de două persoane şi de o masă. O persoană ţine mielul, iar cealaltă pregăteşte cleştele, perforează pielea şi aplică tuşul. Masa de tatuare este necesară pentru a nu lucra aplecaţi şi pentru a păstra trusa la loc sigur. Imaginaţi-vă că sunteţi singuri şi la pregătirea cleştelui cade trusa cu ace în paie. Sau la perforarea urechii, mielul mişcă capul şi prindeţi o zonă bogat vascularizată. Tatuarea este un proces dureros? Da, este dureros şi stresant pentru animal, iar dacă nu este făcută corect, zona poate să se infecteze.
Pe de altă parte, individualizarea se face şi cu crotalii aplicate în fiecare ureche. După ce aplicaţi crotalia, mai aveţi loc pentru tatuare? Nu prea rămâne loc pentru atâtea cifre. În acest caz trebuie aplicată în alte zone, precum pliul iei sau baza cozii(!). Sau se poate crea mielului cu cel puţin trei urechi!?

Miei_b

Tatuarea urechii - faze de lucru:
• Montarea cifrelor în cleşte, prin introducerea plăcuţelor cu ace în suport, începând cu ultima cifră a numărului matricol şi terminând cu prima. Dacă faceţi pentru prima dată asta, ar fi bine să chemaţi pe cineva care a mai făcut-o. În cazul în care nu aveţi posibilitatea asta, atunci pregătiţi o bucată de hârtie şi încercaţi pe ea cleştele pentru a vedea numărul anterior aplicării acestuia pe urechea animalului. Este foarte uşor ca numerele să fie inversate sau puse în ordine greşită. Din păcate după aplicarea tuşului nu se mai poate face nimic dacă numărul e greşit;
• Contenţia animalului prin fixarea capului, astfel încât să limităm orice mişcare în timp ce presăm acele pe piele;
• Alegerea locului pentru tatuare, evitând zonele bogat vascularizate. În cazul în care prindem o venă mai mare, provocăm hemoragie, care va împiedica pătrunderea colorantul în piele iar marcarea va fi compromisă;
• Dezinfecţia locului ales pentru tatuare se face cu o bucată de vată şi alcool sanitar. Locul ales se freacă foarte bine atât pentru dezinfecţie, cât şi pentru a-l curăţa de eventualele urme de grăsimi naturale ce se găsesc în ureche, care, dacă pătrund în găuri, vor împiedica imprimarea tuşului;
• Perforarea dermului printr-o strângere energică a mânerelor cleştelui. Cu ce forţă? Este greu de spus, pentru că urechea este mai groasă decât pliul iei sau baza cozii şi chiar urechile pot fi de grosimi diferite, în funcţie de rasă. Trebuie să fiţi siguri că acele au perforat dermul, pentru a asigura un tatuaj bun;
• Eventualele mici puncte hemoragice se îndepărtează prin tamponare cu vată înmuiată în soluţie dezinfectată;
• Impregnarea perforaţiilor cu colorant. Este foarte important ca această operaţiune să fie corectă, frecând direct cu degetul mare pielea urechii, astfel încât colorantul să pătrundă în perforaţii. Dacă vreţi să nu vă coloraţi degetul, se poate purta o mănuşă chirurgicală, dar, din experienţă vă spun, nu se pot simţi foarte bine toate formele pielii. Ştergeţi cu o bucată de vată excesul de colorant pentru a constata dacă se vede tot numărul. În caz contrar, aplicaţi din nou tuş şi frecaţi energic, în special în locul unde nu s-a imprimat bine. Ştergeţi din nou cu vată şi dacă nici acum nu se vede, trebuie să încercaţi în alt loc care nu e compromis.
Se recomandă ca cifrele să fie verificate după ce mielul sau iedul a crescut, deoarece există riscul deformării lor ca urmare a creşterii urechii. Un dezavantaj este că cifrele nu se văd de la distanţă, fiind necesară contenţia animalului.


PREPARAREA TUŞULUI
Colorantul poate fi negru (mai frecvent) sau roşu, special fabricat, sau poate fi preparat în fermă după următoarele reţete:
a) pentru tuş negru: 10 părţi negru de fum, 4 părţi glicerină, 4 părţi dextrină, 3 părţi apă distilată;
b) pentru tuşroşu: 3 părţi fuxină, 70 părţi glicerină, 15 părţi dextrină, 15 părţi apă distilată.
Se amestecă bine colorantul cu glicerina, omogenizând treptat până se obţine o pastă. Dextrina se dizolvă în apa distilată încălzită, apoi în amestecul de colorant cu glicerină se adaugă treptat dextrina dizolvată în apă, rezultând o pastă semifluidă ce se va păstra în vase mai mici, acoperite etanş.

 

Un articol publicat în revista Ferma nr. 3/208 (ediţia 15-28 februarie 2018)

Vizualizat: 860 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Tomit Agri Macchine, colaborare cu Great Plains Trelleborg ţine pasul cu noile provocări din agricultură
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?