Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Cartoful nostru cel de toate zilele

Publicat: 24 februarie 2011 - 16:00
1 comentarii   | Print | Trimite unui prieten

Haos în declaraţii. Haos în preţurile alimentelor. Cine şi de ce se joacă de-a specula pe piaţa noastră agroalimentară, şi aşa vulnerabilă şi extrem de “supusă”?

Click pe poza pentru galerie!

Toate acestea sunt de-o bună perioadă temă de dezbateri, mai mult sau mai puţin televizate. Certitudinea vine de pe pieţele europene şi mondiale. Preţurile alimentelor de bază şi ale cerealelor cresc vertiginos încă din toamna lui 2010 şi nimic, nici o măsură sau intervenţie nu poate să stopeze această tendinţă. România este şi ea listată, pe un loc de frunte (cum ar veni, primii de la coadă) printre ţările cu mare risc în ceea ce priveşte o posibilă criză alimentară. Cum de-am ajuns în situaţia asta? Noi, cei atât de plini de potenţial că am putea să hrănim vreo patru popoare la un loc? Asta teoretic. Practic, nu reuşim să ne asigurăm nici hrana noastră decât în proporţie de vreo 30 la sută, de vreme ce importăm alimente şi materii prime agricole din toată Europa.

Degeaba se supără ministrul Tabără pe reprezentanţii producătorilor autohtoni care reclamă importurile de cereale. Sau pe ziariştii care le publică acestora opiniile. E bine că anul trecut, în sfârşit, am exportat grâu către statele vest europene, că am fost printre primii la producţiile de porumb. Exporturile sunt garanţia unei stabilităţi, adică ne-am asigurat consumul intern şi stocurile şi avem un surplus pe care-l trimitem afară, la preţuri bune.

Nu e cazul nostru, din păcate. Pentru că ne găsim acum în situaţia de a readuce grânele în ţară, evident la preţuri mult mai mari decât cele de export. Adică nu iei pe mere ce dai pe pere. Bună vorbă. Sau, vorba ministrului, des amintită la TV în ultima vreme, la noi grâul creşte fără să-l semănăm. Cu alte cuvinte, culegem ceea ce NU semănăm? Să ne ajute vremea şi vremurile ca anul acesta să exportăm de două-trei ori mai mult decât în 2010, după ce ne asigurăm consumul intern şi stocurile cu cereale, aşa cum o cer bunele practici comerciale.

Revenind la titlul prezentului editorial. De ce “cartoful nostru cel de toate zilele?” De diversificare... La fel poate fi pâinea, laptele, porcul, oul sau merele. Toate s-au scumpit şi nimeni (dintre oficialii cu atribuţii decizionale) nu pare să-şi bată capul cu asta. Unora le e foarte comod să arunce vina pe producători, ceea ce e o tâmpenie, dacă ne gândim la faptul că aceştia nu au crescut preţurile de doi-trei ani, ba le-au şi scăzut, în timp ce costurile de producţie li s-au dublat şi chiar triplat.

Cine controlează preţurile şi permite creşteri necontrolate, adaosuri ordinare şi importuri ilegale sau bine camuflate? Sunt magazinele de cartier o alternativă la marfa de import? Poate că da, poate că nu. Ar fi interesant de urmărit cum îi va obliga ministrul Tabără pe patronii acestor magazine să achiziţioneze marfă de la producătorii interni şi nu din import, din pieţele de gros, la preţuri foarte mici, care să le permită preţuri de raft la fel de mici. Aşa cum se întâmplă în prezent. Pentru exemplificare, putem da oricând o tură prin magazinele “de cartier” din Timişoara, spre exemplu.

Rezultatele sunt edificatoare. Preţuri mai mici decât în multe supermarketuri, ce-i drept, însă marfă via Italia, Spania sau Grecia. De la morcovi la ouă, de la carne la cartofi. Multe aduse chiar din marile magazine. Nu peste tot, dar preponderent. Şi poate la fel de interesant ar fi de urmărit cum vor reuşi producătorii să-şi înfiinţeze propriile spaţii de comercializare! Asta ar presupune un ajutor consistent şi multe concesii din partea statului. Există resurse pentru astfel de alternative?

Până când toate aceste bune intenţii vor deveni cât de cât palpabile, nu ne rămâne decât să asistăm neputinicioşi la spectacolul trist al scumpirii alimentelor, fără ca cineva să mişte vreun deget sau să intervină în vreun fel. Aşa e la noi. La alţii criza trece, la noi bolovanii rămân. Şi atârnă greu de gâtul agriculturii româneşti.

Vizualizat: 428 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Rezultate/pagina:
Ordine de listare:   
Rezultate: [1]  
Pagini: [1]  1   
1.
Produsele romanesti de sera lipsesc de pe piata agricola autohtona
|
02. 26, 2011. Saturday 15:20
Acest editorial a punctat foarte bine situatia prezenta a agriculrurii romanesti. Cu o singura remarca nu sunt de acord. Nu mi se pare ca produsele romanesti ar fi mai ieftine decat cele din import. Ba din contra. Cred ca cel mai bine pentru a afla este compararea preturilor vara-toamna, cand multe dintre produse se recolteaza si in Romania. Acum e oarceum hilar sa se faca o astfel de comparatie, deoarece in proportie de 90% produsele romanesti de sera cam lipsesc de pe piata
Rezultate: [1]  
Pagini: [1]  1   
Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Agromalim 12 - 15 septembrie 2019 Case IH - Sistemul AFS Harvest Command
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?