Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

VIAŢA DE FERMIER a lui Nicolae Chiriţescu

Publicat: 23 iulie 2018 - 09:53
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Rulez cu nici 40 km/h pe o şosea din comuna Dridu, judeţul Ialomiţa. Tocmai am lăsat în urmă câmpurile arate şi grădinile de la marginea satului. Pe partea stângă, în faţa unei porţi, văd scoase la vânzare legături de ridichi, de ceapă şi o grămăjoară de spanac. Trag imediat pe dreapta şi mă uit mai bine. Peste gard, zăresc albeaţa mată a foliei de solar. Sunt trei solarii mari, care sclipesc în soarele amiezii de sâmbătă...

...în bătătură, un bărbat şi o femeie trebăluiesc de zor. Spală ridichile şi ceapa şi mai trag cu ochiul spre poartă. În prima clipă s-au gândit că vreau să cumpăr legume pentru vreo salată de primăvară. Desigur, îmi plac legumele proaspete, dar eu vreau de la ei altceva şi anume povestea lor de agricultori.

Nicolae si Doina Chiritescu_b

Drumul spre răzoare
Nicolae Chiriţescu ţine, undeva, într-un sertar, diploma de prelucrător prin aşchiere primită la absolvirea liceului, dar nu şi-a petrecut anii de muncă în vreo hală industrială. A lucrat mult timp ca angajat al Rezervei de Stat, la unitatea teritorială 320, amplasată într-o pădure din marginea localităţii. A activat aici ca gestionar, apoi ca şef de unitate, având sub cheie textile şi produse din piele, scoase din magazii şi oferite sinistraţilor în situaţii de urgenţă. Serviciu nu prea complicat, mai ales că în alte magazii se aflau produse agroalimentare. După Revoluţia din 1989, câţiva ani mai târziu, Nicolae şi-a încercat norocul în economia privată, deschizându-şi un service auto. Câţiva ani a tras de această mică afacere, dar lucrurile s-au tot schimbat pe piaţa auto, exigenţele au crescut, iar clienţii s-au dus spre alţi prestatori de servicii. Bărbatul s-a orientat atunci spre legumicultură, îndeletnicire comună multor locuitori din Dridu şi din localităţile învecinate, formând împreună bazinul legumicol Dridu-Maia, una dintre sursele cele mai importante de legume pentru Bucureşti. ”M-am apucat prin anul 2000 să cultiv legume în câmp. Am în extravilan un hectar de teren agricol. Obţin acolo pepeni, ardei şi vinete. Scot apa din două puţuri, cu ajutorul unei pompe pe benzină. Irigarea o fac prin picurare. Vânăta are nevoie de apă multă, ardeiul e mai puţin pretenţios”, mă lămureşte fermierul cum stau lucrurile în câmp.

padurea de rasaduri_b

O iarnă blândă
Vreo 15 ani a tot muncit Nicolae Chiriţescu pământul din câmp. În 2015, însă, a reuşit să închirieze un teren situat în sat, chiar peste drum de casa lui, şi a construit aici trei solarii. În total, 20 de ari. ”În câmp, vremea e capricioasă, dar în solar deţin controlul”, îmi explică fermierul. Pe jumătate din suprafaţă cultivă tomate, iar pe cealaltă jumătate a împărţit-o pentru ardei, vânătă, castravete, ţelină şi, experimental deocamdată, pentru broccoli. Soiurile de tomate preferate sunt Siriana, soi timpuriu obţinut din seminţe achiziţionate de la SCDL Buzău, {ahmat F 1, de la Marcoser din Matca, jud. Galaţi, Sandoline de la Syngenta, Klass F 1, un soi, de asemenea timpuriu, de la Seminis şi nişte prunişoare româneşti descoperite în grădina unei localnice. ”Să ştiţi de la mine, soiurile româneşti nu rezistă pe tarabă. Sunt gustoase, nimic de zis, dar se strică repede”, îmi spune Nicolae. Deocamdată, fermierul nu s-a înscris în programul ”Tomata românească”, derulat de MADR începând de anul trecut, fiind acordată suma de 3000 de euro pentru 2 tone de roşii vândute de fermierii care lucrează cel puţin 1000 de mp de spaţii protejate. ”Încerc să mă înscriu anul acesta”, mi-a spus fermierul în ziua documentării acestui articol. Apoi a precizat că în primăvara aceasta a întârziat ”un pic” cu plantatul, punând în pământ 6000 de fire, în 28-29 martie. Răsadurile le obţine aici, în solariile de lângă casă. A fost, din fericire, o iarnă blândă: ”Am obţinut salată de Crăciun”.

ridichi de Dridu_b

Jungla pieţei
Vânzarea este pentru legumicultorul din Dridu, întocmai ca pentru orice confrate, eterna problemă. Cu ani în urmă, când s-a lansat în producerea de ardei şi de legume în câmp, mergea la Sfântul Gheorghe, în judeţul Covasna. Păstrează amintiri plăcute din escapadele comerciale în secuime: ”Era o piaţă de desfacere foarte sigură. Lăsam maşina în parcare şi nu aveam nici o treabă. Nu-i cum se spune la tv despre unguri”. Femeia lui intervine: ”Mai sunt şi din ăia, Nicule”. ”Or fi, dar omul de rând ai văzut cum e. Sunt oameni deosebiţi acolo”, îi răspunde Nicu în timp ce trece jetul de apă peste mormanul de ridichi.
Stând noi de vorbă, o maşină opreşte la poartă. Au clienţi. Doina lasă din mână o legătură de ceapă verde şi le iese în întâmpinare. Odată consumat actul comercial, reluăm discuţia. ”La Sfântul Gheorghe aveam o tarabă închiriată. Ne-a mers bine ani la rând, dar băieţii de acolo s-au apucat şi ei de comerţ. Au început să vină pe aici după marfă şi ne-au făcut concurenţă. Vindeau mai ieftin decât noi, n-am mai făcut faţă şi am abandonat drumul Covasnei”, îşi aminteşte Nicu Chiriţescu. Au fost şi la Braşov, o piaţă mare, care înghite cantităţi mari de legume aduse din sudul României. Trei sunt în prezent opţiunile de livrare. Cantităţile mai mari le vând la piaţa en-gros din cartierul Rahova din Bucureşti, binecunoscută grădinarilor din împrejurimile marelui oraş. Mai duc legumele la un depozit din apropierea magazinului Doraly, iar cantităţi mai mici vând la poartă. Nicolae se declară nemulţumit de diferenţele mari de preţuri apărute pe lanţul comercial. A văzut la un târg din apropiere că o legătură de ridichi era vândută cu 2 lei, în timp ce lui i se oferă la un en-gros în Bucureşti 50 de bani pentru o legătură.
La poartă opreşte încă o maşină. E sâmbătă şi lumea, bucurându-se de vremea frumoasă, face grătar, acasă, în curte sau la pădure, iar fleicile fripte merg foarte bine cu o salată de ridichi şi ceapă verde.
Nicolae Chiriţescu se numără printre puţinii legumicultori din bazinul Dridu-Maia care au optat pentru cultură în spaţii protejate. ”Mai e un flăcău care a accesat şi el fonduri europene, dar avea două solarii dinainte”, îmi spune fermierul. Banii europeni au fost impulsul decisiv pentru Nicolae ca să producă legume în solar. 40.000 de euro reprezintă o sumă considerabilă pentru un mic fermier din judeţul Ialomiţa.

ridichi de Dridu_b


BANI, NU GLUMĂ!
Ferma lui Nicolae Chiriţescu e organizată juridic în II. E şi furnizor de răsaduri pentru alţi legumicultori din localitate. Nefiind horticultor de meserie, Nicolae apelează uneori la experienţa unui inginer agronom care a lucrat la fostele sere de la Moviliţa. ”Acum e pensionar. Când am o problemă, îl sun. I-am spus într-o zi că nu-mi place cum a plecat ardeiul. A venit cu o carte de specialitate şi m-a pus şi pe mine să citesc. Mai învăţ şi eu din mers, îmi deconspiră omul sursa lui de cunoaştere. Când are nevoie de substanţe chimice, dă fuga la un magazin din Fierbinţi Târg.
Ferma legumicolă a lui Nicolae Chiriţescu din Dridu a fost deja finanţată cu 30.000 de euro în cadrul unui proiect de 40.000 de euro, prin PNDR, Submăsura 6.1 ”Instalarea tinerilor fermieri”. ”E pe numele fiicei mele”, precizează fermierul văzându-mă că-l privesc nedumerit. Ca să fie sigur că banii au fost accesaţi pe SM 6.1, fermierul sună consultantul şi îmi confirmă din nou. Din banii primiţi până acum, au cumpărat un motocultor, o instalaţie de irigare prin picurare, seminţe, îngrăşăminte, folie dublă pentru cele trei solarii etc. Apa o scot dintr-un puţ cu ajutorul unei pompe electrice. Sursa de căldură este o centrală artizanală pe lemne. În solarul unde au produs răsaduri, au avut în această iarnă temperaturi de 18-20oC. Pentru fertilizarea de bază a terenului au folosit ”trei rabe de gunoi de grajd de la un fost CAP”. Chiria pentru terenul unde au construit solariile este ”mulţumitoare”, mă asigură Nicolae.

 

Un articol publicat în revista Ferma nr. 9/214 (ediţia 14-31 mai 2018)

 

Vizualizat: 1217 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Lexion 670 Montana, o combina pentru zone colinare IPSO Agricultura, desfasurare de forte la Jucu
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?