Strugurii pentru masă sunt fructe care „se consumă mai întâi cu ochii”, de aceea, în cazul acestor soiuri este foarte important aspectul comercial al strugurilor, care are o influenţă hotărâtoare asupra deciziei consumatorilor. În cazul soiurilor de struguri pentru vin, este mai puţin important aspectul comercial, de bază fiind compoziţia chimică a strugurilor.
Pentru a obţine struguri frumoşi şi de calitate trebuie sa cultivăm soiuri potrivite, sa practicăm o tehnologie de cultură performantă, în cadrul căreia lucrările şi operaţiile în verde au un rol foarte important.
Lucrările şi operaţiile în verde cuprind un complex de măsuri fitotehnice care se execută în perioada de vegetaţie a viţei de vie. Ele completează tăierile de rodire în scopul reglării proceselor de creştere şi fructificare. Prin lucrările şi operaţiile în verde se realizează o aerisire şi iluminare corespunzătoare a organelor butucului, reducând atacul de boli şi îmbunătăţind calitatea producţiei.
Desfrunzitul parţial este recomandat atât în cazul soiurilor de struguri pentru masă cât şi soiurilor de struguri pentru vin. El constă în îndepărtarea frunzelor îmbătrânite situate în dreptul strugurilor în vederea expunerii lor la soare pentru a favoriza coacerea acestora, aerisirea butucului şi uşurarea aplicării tratamentelor fitosanitare.
Lucrarea se impune în anii ploioşi şi se face cu 2-3 săptămâni înainte de recoltat pentru a preveni atacul de putregai cenuşiu. Prin desfrunzit se pot îndepărta până la 20-25% din frunzele butucului care nu mai au rol în fotosinteză. Desfrunzitul se face treptat pentru a nu expune brusc strugurii la soare şi cauza opărirea boabelor.
Desfrunzitul timpuriu, înainte de înflorit sau în timpul înfloritului, favorizează meierea şi mărgeluirea boabelor, fenomene cu atât mai intense cu cât se îndepărtează mai multe frunze.Efectele pozitive ale desfrunzitului raţional asupra calităţii strugurilor sunt: colorarea uniformă a boabelor la soiurile de struguri pentru masă, sporirea conţinutului în zaharuri, reducerea acidităţii totale prin degradarea acidului malic sub acţiunea mai intensă a luminii.
Incizia inelară este operaţia în verde care constă în scoaterea unui inel de scoarţă lat de 5-6 mm de pe lăstarii fertili, de sub prima inflorescenţă. Se aplică rar la soiurile de struguri pentru masă pentru a obţine struguri mari, aspectuoşi cu boabe uniforme şi cu o coacere mai timpurie. Ea se face cu 4-5 zile după înflorit în perioada de maximă activitate a frunzelor pentru ca rănile să se vindece în decurs de 20-25 zile. Calendaristic inelarea trebuie făcută în intervalul 15 iunie -15 iulie.
Incizia inelară se poate face atât pe lăstari cât şi la baza coardelor cu ajutorul unor foarfeci speciale de inelat a căror lame secţionează scoarţa şi liberul, după care inelul se desprinde şi este scos cu ajutorul unui briceag. Inelarea trebuie făcută moderat, deoarece practicarea unui număr mare de incizii stopează migrarea asimilatelor spre sistemul radicular, fapt ce afectează vigoarea butucilor şi pune în pericol chiar viaţa acestora. Din acest motiv nu este recomandată inelarea tuturor lăstarilor sau a coardelor de pe un butuc, ci numai o treime din acestea şi o dată la 3 ani.
Coardele inelate nu trebuie utilizate în anul următor la tăierea în uscat pentru formarea elementelor de rodire.
Normarea (rărirea) inflorescentelor este o lucrare care se aplică soiurilor de struguri pentru masă, care au un procent ridicat de lăstari fertili şi mai multe inflorescenţe pe lăstar. Reducerea numărului de inflorescenţe se face în mod diferit, în funcţie de fertilitatea solului şi nivelul agrotehnicii aplicate. Pe fiecare lăstar fertil sunt necesare 1-2 inflorescenţe, restul fiind îndepărtate prin rupere cu mâna. Rărirea se va executa imediat după legatul florilor pentru a avea posibilitatea să alegem inflorescenţele cele mai corespunzătoare, care vor fi păstrate. De regulă se înlătură inflorescenţele mici, nedezvoltate, situate spre vârful lăstarului.
În funcţie de fertilitatea soiului de pe butuc se vor elimina 20-30% din inforescenţe. La soiurile pentru masă cu struguri foarte mari de 300-500 g (Cardinal, Italia, Afuz-Ali) se vor reţine pe butuc 14-16 inflorescenţe, la soiurile cu struguri de 200-300 g (Muscat Hamburg, Coarnă Neagră, Coarnă Albă) se vor lăsa 24-26 inflorescenţe pe butuc, iar la soiurile Perla de Csaba, Chasselas doré, care au struguri mai mici se vor lăsa 30-32 inflorescenţe pe butuc.Rărirea inflorescenţelor de pe butuc are ca efect mărirea greutăţii medii a unui strugure, creşterea producţiei globale, creşterea dimensiunilor boabelor şi a conţinutului în zahăr, creşterea procentului de struguri marfă.
Scurtarea inflorescenţelor se aplică în general soiurilor de stuguri pentru masă cu boabe mari, influenţând favorabil calitatea strugurilor prin: ridicarea aspectului comercial al acestora, maturarea mai uniformă, uniformizarea culorii şi mărimii boabelor, creşterea conţinutului în zahăr. Prin această lucrare se urmăreşte îndepărtarea vârfului axului principal al strugurilor, iar în cazul strugurilor rămuroşi se va îndepărta şi o parte din ramificaţiile laterale, care au boabe mici şi neuniforme din punct de vedere al maturării.
Momentul optim pentru executarea acestei operaţii este imediat după înflorire. Dacă se execută mai devreme poate avea ca efect legarea unui număr prea mare de flori şi obţinerea unor struguri cu boabe prea dese. Dacă operaţia se face cu întârziere se va reduce sporul în greutate al boabelor, proporţional cu durata întârzierii.Scurtarea inflorescenţelor se poate face cu o foarfecă inoxidabilă sau chiar cu mâna suprimând, în funcţie de soi, 1/2 sau 2/3 din inflorescenţă (Fig. 2).
La soiurile cu inflorescenţe lungi de peste 20 cm ( Alphonse Lavalleé, Cardinal, Regina viilor) se va elimina 1/2 sau chiar 2/3 din lungimea inflorescenţei, la soiurile cu inflorescenţe de 15 - 20 cm se îndepărtează 1/3 din aceasta sau chiar mai puţin, iar la soiurile cu struguri compacţi şi boabele dese se vor elimina 2 - 3 ramificaţii din interiorul strugurelui.
Lucrarea este recomandabil să se execute pe timp noros, seara sau dimineaţa evitând soarele puternic.
Rărirea butonilor florali şi a boabelor îmbunătăţeşte aspectul comercial al strugurilor, fără a modifica forma acestora. Lucrarea este indicată în cazul soiurilor pentru masă cu boabe rare şi neuniforme ca mărime, culoare şi maturare (Muscat Hamburg ), în cazul soiurilor cu boabe dese (Chasselas doré) şi a celor predispuse la meiere şi mărgeluire (Coarnă neagră). Operaţia de rărire se execută imediat după înflorire, când efectul acesteia este maxim.
Rărirea boabelor se va face prin tăierea acestora de la baza pedicelului şi nu prin rupere, utilizând în acest scop forfecuţe inoxidabile cu vârfuri lungi bine ascuţite. Înainte de a efectua lucrarea se va scutura uşor strugurele pentru a îndepărta florile sau boabele care urmează să cadă natural.Lucrarea trebuie făcută dimineaţa, seara sau în zilele noroase pentru a feri inflorescenţele sau strugurii de arşiţă.
Împungirea strugurilor se execută în vederea obţinerii unor struguri de o calitate deosebită, la soiurile a căror struguri se pătează sub acţiunea directă a soarelui foarte puternic. Astfel de soiuri sunt: Chasselas doré, Afuz-Ali, etc. De asemenea operaţia se aplică şi în cazul soiurilor cu maturare extratimpurie şi timpurie (Perlă de Csaba) care sunt atacate puternic de viespi.
Împungirea strugurilor constă în introducerea strugurilor în pungi sau săculeţe confecţionate din hârtie de pergament. Operaţia se execută la începutul maturării strugurilor. Pungile se leagă prima dată în jurul pedunculului după care se cuprinde şi lăstarul din dreptul lor. La baza pungilor se lasă mici orificii necesare pentru aerisire şi scurgerea apei.Prin împungire strugurii primesc un aspect mai plăcut cu boabe sănătoase, uniform colorate şi pruina intactă. Cu toate acestea, lucrarea fiind anevoioasă se practică foarte rar şi pe suprafeţe reduse.
Cârnitul lăstarilor este o operaţie care se execută în toate categoriile de vii la intrarea strugurilor în pârgă şi încetarea creşterii lăstarilor, ceea ce corespunde cu a doua jumătate a lunii august şi începutul lunii septembrie. Lucrarea constă în retezarea tuturor lăstarilor la 20-30 cm deasupra ultimei sârme a spalierului folosind în acest scop , foarfeca de gard viu, foarfeca de tăiat via etc.
Prin cârnit se îndepărtează 5-7 frunze din vârful lăstarilor considerate consumatoare (Fig. 3), deoarece ele nu mai au timp să devină excedentare în asimilate. In acest fel excedentul de substanţe plastice care se realizează în frunzele mature va fi folosit pentru creşterea şi maturarea boabelor, maturarea lemnului şi diferenţierea mugurilor. Lucrarea de cârnit mai are rolul de a micşora umbrirea lăstarilor şi a frunzelor îmbunătăţind iluminarea şi aerisirea frunzişului rămas şi a strugurilor.
Cârnitul precoce (10-15 iulie) executat când lăstarii sunt în plină creştere sau cârnitul prea radical, vor avea ca efect pornirea în vegetaţie a unui număr prea mare de copili, iar în unele cazuri chiar pornirea în creştere a mugurelui principal din ochiul abia format. Aceasta duce la folosirea neraţională a asimilatelor şi favorizează atacul de mană pe frunzele tinere ale copililor.
Articol publicat în revista Ferma nr. 4(36)/2005