Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Roşiile de iarnă sau lupta lui Daea cu importul

Publicat: 20 martie 2017 - 19:35
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Curios lucru: când e vorba să opună legumelor de pe alte meridiane o specie autohtonă, românii nu scot la înaintare varza (deşi au consumat-o şi dacii şi dă foi pentru sarmale), cartoful (deşi prăjit, acompaniază micii) sau fasolea (deşi e combinată cu ciolanul), ci roşia/pătlăgeaua, o legumă apărută în flora cultivată a României, cândva, pe la începutul secolului al XIX-lea. Cum a ajuns tomata, originară din America de Sud, să fie înconjurată cu haloul excepţionalismului românesc e greu de lămurit. 

Cert este că mulţi dintre conaţionalii noştri sunt convinşi că roşia românească e mai gustoasă decât roşiile lor, că în pulpa roşiei noastre s-au acumulat toate energiile bune ale cerului şi pământului. Însă, presupun că ştiţi că pătlăgelele produse în agricultura convenţională şi livrate pentru consum - în pieţe ţărăneşti sau în reţele comerciale - nu mai sunt ca în vremurile de demult: culturile de tomate sunt tratate chimic.

TomateClick pe poza pentru galerie!

Nostalgia roşiilor de la Işalniţa
Adicţia naţională pentru pătlăgea a căpătat recent forma Hotărârii de Guvern nr. 39/2017, în baza căreia statul oferă 3000 de euro oricărui agricultor dispus să cultive pe minimum 1000 mp de spaţiu protejat şi să scoată pe piaţă din noiembrie până în mai 2000 kg de tomate. Iniţiatorul şi promotorul măsurii este, oficial, ministrul Agriculturii, Petre Daea. Motivaţia ministrului denotă o aplecare către autarhie, specifică regimului politic dinainte de 1990, regim în care Petre Daea s-a format şi a avansat profesional. Fostul şef de fermă la CAP Siseşti - dar şi absolventul în 1983 al Institutului de Pregătire a Cadrelor de Conducere din Economie şi Administraţie, ocupant mai târziu, în democraţie, al unui scaun de deputat, timp de 12 ani, şi pentru 6 luni al scaunului de ministru al Agriculturii în guvernarea Năstase - are nostalgia serelor din agricultura socialistă, când, într-adevăr, utilizându-se energia termică furnizată de mari obiective industriale, erau obţinute în timpul iernii cantităţi considerabile de tomate, livrate în mare parte la export, restul pe piaţa internă, unde erau vândute preferenţial. Işalniţa şi Codlea erau două locuri de referinţă pe harta legumiculturii hibernale din România lui Ceauşescu. E altă poveste de ce marile sere nu au supravieţuit în noile condiţii eonomice.
Ministrul Daea, care probabil a avut pe masă, la revelioanele anilor 80, roşii din sere, ajuns în prezent, din nou, la butoanele agriculturii, nu mai poate relansa producţia la Işalniţa sau Codlea, dar îi îndeamnă pe producători să pună fiecare în funcţiune în ogradă câte o mică Işalniţa sau Codlea. Banii sunt destinaţi în cele din urmă atingerii unui obiectiv demn de un nostalgic al politicii economice de acum 30-40 de ani: reducerea sau chiar stoparea importurilor de tomate în timpul sezonului rece. Ministrul e convins, la rândul său, că roşii ca la noi nu mai găseşti nicăieri: "Aţi văzut dumneavoastră tomatele din import? Aţi văzut cum cade o tomată dintr-o cutie, dintr-un ambalaj, că dansează precum mingea?”

Socoteala de la minister nu se potriveşte cu frigul din solar
Ambiţia Daea intră, însă, în coliziune frontală cu o realitate deloc încurajatoare: fermierii nu deţin sisteme de încălzire performante care să asigure în toiul iernii, când temperaturile scad chiar şi la -10oC, căldura favorabilă dezvoltării şi coacerii tomatelor. Pentru încălzirea a 1000 mp e nevoie de centrale termice cu putere mare, iar preţul unei astfel de centrale poate ajunge de la câteva sute, la câteva mii de euro.
Un alt aspect: data limită de livrare pe piaţă - 31 mai. De la plantare, tomata are nevoie de 8-9 săptămâni ca să se dezvolte şi să rodească. Pentru a respecta termenul de 31 mai, fermierii trebuie să planteze răsadurile la începutul lunii martie. Ca să avem pe piaţă în primele luni ale anului tomate româneşti produse în sere, ar trebui ca plantarea răsadurilor să fie realizată începând cu luna noiembrie. Atunci însă scăderea temperaturilor îi va obliga pe legumicultori să cheltuiască bani mulţi pentru combustibil. Aceste cheltuieli reprezintă 60% din costul total de producţie. Puţini legumicultori, cei care deţin sere cu sisteme de încălzire performante, vor încerca să producă în lunile timpurii, cel mai dinvreme în februarie. Mă tem că cei mai mulţi fermieri vor evita să se înhame la producerea de roşii în timpul iernii şi vor opta să aibă recoltă în aprilie-mai. Cu riscul unei supraîncărcări a pieţelor cu tomate autohtone. Dar ce facem în restul intervalului? Cumpărăm roşii importate? Ne lasă ministrul să ne înfigem dinţii în ”mingile de fotbal”, cum plastic a numit Daea roşiile din import?
Legumicultori care nu doresc să aplice, fiindcă au deja contracte cu reţele de supermarketuri şi trebuie să respecte standarde de calitate, au avertizat că unii aplicanţi vor recurge fără scrupule la metode de forţare a creşterii şi coacerii tomatelor, în dezavantajul consumatorilor finali. Când îţi propui să scoţi pe piaţă în timpul iernii roşii româneşti, dar, practic, nu le scoţi decât în primăvară, înseamnă că nu ţi-ai atins obiectivul nici pe jumătate. Cam atât ar fi trebuit să fie şi minimisul: nu 3000, ci maxim 1500 de euro. Ministrul nu-şi face însă griji. A spus că ”Ţara are bani”. MADR a primit anul acesta de la bugetul de stat un plus de 86% faţă de anul trecut, iar pentru Programul tomatelor a alocat 40.000.000 de euro!

Roşii timpurii fără ajutor de minimis
România nu este totuşi o “terra deserta” în ceea ce priveşte cultivarea roşiilor în sere în sezonul rece. Chiar dacă mult prea departe de nivelul anilor 80, în zilele noastre sunt obţinute recolte de tomate destinate pieţei, fără un sprijin financiar din partea statului. Sunt iniţiative private individuale, unele beneficiind de fonduri europene de valoare considerabilă. Este cazul serelor din Aroneanu, judeţul Iaşi, despre care a scris publicaţia www.7est.ro. Investiţia a costat 2,5 milioane de euro, din care 60% reprezintă bani europeni, iar 40% contribuţia beneficiarilor. Tomatele sunt obţinute în cinci sere, fiecare seră fiind proprietatea unui investitor diferit. Prima recoltă a însumat, în 2014, 80 de tone, iar o parte din tomate a ajuns în supermarketurile Iaşiului. Potrivit publicaţiei, în 2014, Direcţia Agricolă Iaşi nu ştia de existenţa serelor de la Aroneanu.
De asemenea, firma SC Serra-Ivas Srl din Constanţa a accesat aproape 800.000 de euro pentru un proiect de investiţii care a costat dublu. Însă legumicultorii constănţeni vor produce tomate începând cu luna martie. Tentativele lor de a avea roşii în decembrie şi ianuarie au eşuat, din cauză că nu au reuşit să creeze condiţii optime pentru o fructificare reuşită.
Închei cu o remarcă: iniţiativa ministerului are la bază considerente ideologice străine de principiile pieţei libere. Dacă ar fi fost altfel, ministrul nu ar fi declarat război importurilor. Ar fi spus, de pildă, că îşi doreşte să dezvolte potenţialul bazinelor legumicole din România. Daea deţine un lexic bogat, dar nu-i reuşesc deseori formulările cele mai adecvate.


CATEVA OBSERVAŢII
Numeroşi legumicultori şi-au depus deja documentaţia la direcţiile agricole judeţene pentru a primi cei 3000 de euro. Rămâne să vedem consecinţele în piaţă ale acestei măsuri. Cine va beneficia cu adevărat şi ce calitate vor avea tomatele produse sunt întrebări al căror răspuns va veni la momentul oportun. HG obligă direcţiile agricole să publice lista beneficiarilor, dar nu a fost fixată o dată până la care să respecte prevederea legală.
Cât despre calitatea tomatelor, Petre Daea nu a avut şi grija de a stipula în HG şi obligativitatea fermierilor de a produce roşii de calitate. Dacă, Doamne fereşte!, roşiile româneşti vor fi tari, asemenea unor mingi de fotbal?
Ar mai fi de discutat caracterul acestui ajutor. Sprijin financiar a fost acordat până acum pentru, de pildă, compensarea unor pagube aduse culturilor de intemperii sau pentru achiziţionarea unor animale de rasă sau tancuri de răcire a laptelui. E o premieră acordarea de bani din bugetul public pentru mărfuri deja vândute. Pentru 1 kg de tomate vândut cu, să spunem, 50 de eurocenţi, legumicultorul primeşte de la stat 1,5 euro. Statul pune bani în plus peste preţul pieţei.

 


MĂSURI DE CAMUFLARE?
Ajutorul de minimis pentru tomate, alături de cel pentru crescătorii de suine, se înscrie în seria de decizii luate de noua putere politică pentru a satisface aşteptările unor numeroase categorii socio-profesionale (legea eliminării unor taxe, măriri de pensii şi salarii în anumite domenii), în timp ce a operat prin celebra şi masiv contestata OUG 13 schimbări în legislaţia penală, schimbări întoarse şi anulate în urma protestelor de amploare de la începutul lunii februarie. La conferinţa de presă din 2 februarie, premierul Sorin Grindeanu a dat citire tuturor măsurilor economice decise de guvern, inclusiv ajutorul de minimis pentru tomate. Cu numai o zi înainte, 150.000 de mii de bucureşteni protestaseră în faţa Palatului Victoria faţă de modificarea legislaţiei penale. Sorin Grindeanu a încercat să se scoată, printre altele, cu roşiile. Orice fermier care va încasa 3000 de euro pentru roşiile sale, va fi trup şi suflet un aderent al binefăcătorilor săi, indiferent de comportamentul acestora în alte planuri. Morala publică sfârşeşte, deseori, la poarta solarului sau a saivanului.

 

 

 

Articol publicat in revista Ferma nr. 5 (188) din 15-31 martie 2017

Vizualizat: 200 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Agromalim 12 - 15 septembrie 2019 Case IH - Sistemul AFS Harvest Command
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?