Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Riscul infecţiei virotice la cartoful de sămânţă

Publicat: 06 august 2012 - 15:00
Comenteaza   | Print | Trimite unui prieten

Tehnologia cartofului pentru sămânţă (loturi semincere) pretinde măsuri speciale de cultivare în zone favorabile (aşa-zisele “zone închise”), acolo unde frecvenţa vectorilor de transmitere a virozelor este redusă

Click pe poza pentru galerie!

În aceste ferme, izolarea loturilor semincere de alte culturi de cartofi pentru consum este o măsură obligatorie. Lucrările de combatere a afidelor, de eliminare a plantelor virozate (purificări biologice) şi a plantelor atipice din soiul cultivat trebuie să urmărească păstrarea purităţii lotului, atât din punct de vedere fiziologic, dar mai ales puritatea biologică.

Plantele virozate depistate în lan trebuie imediat introduse într-un sac de plastic, transportate în afara lanului şi distruse. Când zborul maxim al afidelor devine evident, în urma constatărilor făcute prin evaluarea “vaselor galbene” (capcane) sau a avertizărilor emise de Inspectoratele de Controlul Calităţii Seminţelor, întreruperea vegetaţiei este o măsură radicală, obligatorie pentru evitarea infecţiei virotice.

Întreruperea vegetaţiei se poate face chimic sau mecanic, dar cea mai eficientă este metoda chimică urmată, în două săptămâni, de distrugerea mecanică. La soiurile timpurii şi semitimpurii, aceste acţiuni se fac începând cu mijlocul lunii iulie, iar la cele târzii, în luna august.

Producţiile obţinute în loturile semincere sunt, din acest motiv, semnificativ mai mici faţă de cele din câmpurile de cartof pentru consum. În schimb, costul pe unitatea de produs, ca urmare a lucrărilor suplimentare, a preţului materialului biologic şi a producţiei mai mici pe hectar, este foarte ridicat.

 

Două viroze păguboase

Vă prezentăm două din cele mai periculoase viroze ale cartofului:

Virusul răsucirii frunzelor (Potato leafroll virus) este răspândit în special de vectorul Myzus persicae (păduchele verde al piersicului). La plantele infectate primar (în anul curent) primele simptome constau în curbarea marginilor frunzelor din vârf spre faţa superioară, luând forma unui cornet. În funcţie de soi, frunzele răsucite pot manifesta o slabă cloroză sau antocianare a limbului. Aceste simptome se pot confunda cu cele provocate de Rhizoctonia.

Mai târziu, răsucirea poate cuprinde şi frunzele bazale, care devin rigide, pergamentoase, provocând la atingere un foşnet metalic caracteristic. Plantele care cresc din tuberculii infectaţi au talia redusă şi internodiile scurte. Virusul produce transformări histologice caracteristice, apar necroze în floemul tulpinilor, al stolonilor şi al tuberculilor.

Aceste deformări histologice obturează fluxul de acumulare a amidonului din frunze în tuberculi. Principala sursă de infecţie sunt tuberculii virozaţi, migrarea din frunze în partea subterană realizându-se rapid în 1-2 săptămâni de la infectarea frunzelor.

Pentru evitarea pagubelor este necesară folosirea unui material biologic (sămânţă) sănătos. Obţinerea cartofului pentru sămânţă sănătos este favorizată de lipsa sau de frecvenţa redusă a vectorului Myzus persicae în zonele producătoare de sămânţă. Măsura culturală cea mai eficientă este folosirea unor soiuri cu rezistenţă ridicată la această viroză. Pentru oprirea răspândirii este necesară combaterea chimică a vectorului Myzus persicae prin folosirea unor insecticide.

Virusul Y al cartofului (stricul - Potato virus Y) se deosebeşte de alte virusuri înrudite prin faptul că are capacitatea de a infecta şi plantele de Datura stramonium (ciumăfaie). În afară de cartof, virusul produce pagube însemnate la ardei, tutun şi tomate. În ţara noastră, stricul este considerat cea mai importantă viroză gravă a cartofului. Simptomele produse de virusul Y depind de tulpina acestuia, de soiul de cartof cultivat, de momentul infecţiei, de condiţiile climatice şi de frecvenţa altor virusuri în plantele atacate.

Astfel, pe tulpinile normale atacul se poate manifesta prin necrozarea, marmorarea sau îngălbenirea foliolelor şi căderea frunzelor, ducând uneori la distrugerea plantei în întregime. Necrozarea începe prin apariţia unor pete sau inele mici de culoare brună pe suprafaţa frunzelor. Plantele care cresc din tuberculii infectaţi sunt pitice şi fragile, având frunzele încreţite sau zbârcite, uşor marmorate, simptome ce apar abia la sfârşitul perioadei de vegetaţie.

Răspândirea virusului se face prin afide (Myzus persicae şi alte 20 specii de afide). Sursa de infecţie în natură este formată aproape exclusiv de tuberculii infectaţi plantaţi sau cei rămaşi în sol din anii precedenţi. Plantele de cartof infectate cu virusul Y tratate cu erbicide pe bază de metribuzin (Sencor, Lexone, AS 70 etc.) manifestă o reacţie foliară necrotică care poate fi folosită ca un procedeu de identificare a tufelor infectate în vederea eliminării lor din câmp.

 

Descrierea vectorilor de infecţie

Afidele sunt insecte mici incluse în familia Aphidoidea. Ele se clasează printre cei mai de temut dăunători ai plantelor, hrănindu-se cu seva acestora.
În prezent sunt cunoscute aproximativ 4400 de specii de afide răspândite preponderent în zonele temperate. Sunt incluse în ordinul Hemiptera divizat la rândul său în subordinele: Sternorrhyncha şi Auchenorrhyncha.

Pot fi observate pe partea inferioară a frunzelor sau pe lăstari. Sunt insecte de formă ovală, cu antene formate din mai multe segmente, ce ating aproximativ 3 mm lungime. Unele specii sunt prevăzute cu aripi. Corpul este moale iar culoarea lui variază mult de la specie la specie, putând avea corpul colorat în verde, roz, brun, alb, negru, roşu, galben sau gri. Sunt dăunători care trăiesc grupaţi în colonii uşor vizibile pe feţele inferioare ale frunzelor.

Ele se hrănesc cu seva plantelor pe care o procură cu ajutorul unor mici \"trompe\" numite stilete, incluse într-o componentă a cavităţii bucale numită rostru. Acest rostru reprezintă o adaptare şi rezultă prin modificarea mandibulei şi maxilei din armătura bucală a insectei. Picioarele sunt subţiri, articulate iar ochii sunt compuşi.

Cele mai multe specii sunt monofage, hrănindu-se doar cu seva unei singure specii de plante. Altele însă, în special afidele zburătoare, distrug multe specii de plante. În cazul acestora, când coloniile devin aglomerate, ele dezvoltă aripi cu ajutorul cărora se deplasează spre noi surse de hrană.
Afidele reprezintă gazdele perfecte pentru viruşii plantelor pe care-i transmit în timpul hrănirii de la o plantă la alta.

În ceea ce priveşte ciclul reproducător, afidele prezintă, din nou, adaptări uimitoare. Reproducerea afidelor include atât o reproducere asexuată, cât şi una sexuată. Primăvara, populaţia abundă în femele.

Ouăle depuse în această perioadă dau naştere unor indivizi identici cu mama. Toamna, populaţia este mixtă iar ouăle rezultate prin reproducere sexuată vor da naştere la indivizi care combină caracterele genetice ale ambilor părinţi.

 

Combaterea afidelor

Primele simptome le prezintă frunzele, care-şi colorează vârful în galben, se contorsionează şi în cele din urmă cad. Pe lângă colonii, pe partea inferioară a frunzelor se poate observa un clei negricios secretat de aceste insecte.
Cele mai greu detectabile sunt speciile de afide care trăiesc şi se hrănesc pe rădăcinile plantei. Din fericire, această specie se întâlneşte destul de rar şi la plantele care trăiesc în interior.

În cazul plantelor de interior, îndepărtaţi manual cât mai multe dintre afide. Ulterior ştergeţi bine frunzele (mai ales pe partea inferioară) cu apă şi săpun (de preferat un săpun uşor, fără sodă). Atenţie însă, nu lăsaţi să pătrundă apa cu săpun în substratul plantei, care poate fi protejat cu ajutorul unei folii alimentare.

Treceţi apoi la clătirea plantei mai întâi pe feţele inferioare ale frunzelor şi apoi pe cele superioare. După clătire, îndepărtaţi folia şi lăsaţi planta să se scurgă, apoi pulverizaţi bine frunzele şi substratul cu insecticid pentru afide procurat dintr-un magazin de specialitate. Aşezaţi planta într-un loc aerisit, uscat şi luminos. Verificaţi săptămânal planta pentru a vă asigura că aceasta a fost tratată definitiv.

În cazul plantelor de grădină, multe afide sunt ţinute sub control şi chiar eliminate în mod natural de consumatorii direcţi ai acestora. Având corpul moale, neprotejat, afidele devin victime uşoare pentru alte insecte. Din categoria distrugătorilor direcţi ai afidelor fac parte insecte incluse în familiile: Coccinellidae, Syrphidae, Chrysophidae etc.

Un alt factor care distruge populaţiile de afide este vremea. Vara când soarele este arzător, căldura sufocantă distruge bacteriile simbiotice iar populaţiile de afide devin infertile. În sezonul ploilor torenţiale sunt afectate în special populaţiile de afide zburătoare prin împiedicarea deplasării acestora între diversele surse de hrană.

 

VIROZE GRAVE ALE CARTOFULUI

Virusul răsucirii frunzelor (Potato leafroll virus);
Virusul Y al cartofului (stricul - Potato virus Y) ;
Virusul A al cartofului sau mozaicul nervurian;
Virusul Mozaicului Aucuba;
Virusul deformării vârfului cartofului;
Virusul X al cartofului;
Virusul M al cartofului;
Virusul S al cartofului;
Virusul pătării inelare negre a tomatelor (comun şi pentru cartof) sau boala buchet a cartofului;
Virusul Rattle al tutunului;
Virusul mozaicului lucernei;
Virusul ofilirii pătate a tomatelor;
Virusul necrozei tutunului;
Virusul mozaicului castraveţilor;
Virusul mozaicului tutunului;
Virusul tuberculilor fusiformi.

SEMNAL DE ALARMĂ

Virozele sunt afecţiuni grave ale cartofului, unele foarte grave, care pot distruge aproape complet cultura dar, mai ales, pot compromite un areal extrem de întins prin răspândirea materialului biologic infectat.

În România de astăzi, din păcate, din cauza nerespectării regulilor de bază de producere a seminţei de cartof, ponderea suprafeţei cultivate este puternic infectată. Pentru că nu există metode de combatere a virozelor, perpetuarea greşelilor din sistem va duce în continuare la înregistrarea unor producţii medii din ce în ce mai mici. Din punct de vedere culinar şi estetic, cartofii virozaţi sunt fără gust, se depreciază uşor şi nu întrunesc calităţile reclamate de menţinătorul soiului.

Vizualizat: 1577 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten
reclama art afetr lead

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Hibridul SY Experto - producţie record

Hibridul SY Experto - producţie record

Chiar dacă anul agricol nu a fost unul uşor, Cosmin Micu a obţinut o producţie medie de 4375kg/ha la floarea soarelui de pe cele 75ha cultivate cu hibridul SY Experto de la Syngenta. Hibridul high-oleic SY Experto se remarcă printr-o toleranță foarte bună la mană, rezistenţă la frânge şi 87% conţinut de acid oleic.

 

Interviu cu Cosmin Micu, fermier

Procereal Agrosan, loc. Mănăştur, jud. Arad.

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Sistemul de ghidare Trimble GFX-750 testat la Soc. agricola AgroSlavia Cum își gestionează drenarea cei de la Campo d'Oro cu ajutorul sistemelor Trimble de la Vantage
Valorificarea producţia de cereale

Cum veţi valorifica producţia de cereale de anul acesta?