Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma

PEPINIERA de la poalele Parângului

Publicat: 20 septembrie 2018 - 01:13
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

„Omul sfinţeşte locul”, spune proverbul românesc care mi-a stăruit în minte de-a lungul întregii discuţii purtate cu inginerul Dumitru Diaconescu, specialist în silvicultură şi horticultură. După 44 de ani lucraţi în acelaşi loc, avansând de la şef de district ca tehnician, la inginer silvic, în anul 2014 s-a pensionat de la ocolul silvic, care i-a fost a doua casă mai bine de patru decenii. Şef de promoţie al Şcolii Tehnice de Silvicultură şi al Facultăţii de Horticultură din Craiova, acum protagonistul nostru este profund legat de ceea ce înseamnă „rodul pământului”.

Soţia sa, Rodica, tehnician zootehnist, este primul operator care a făcut însămânţări artificiale la vaci în Novaci şi în comunele învecinate, fiind un pionierat absolut în anul 1975 când a efectuat primele astfel de manevre pentru reproducerea controlată. Şi azi, în 2018, este un reputat specialist în domeniu, iar preţurile practicate sunt cu adevărat modice.

Pepiniera de la poalele Parângului_b

O gospodărie model
Cu rădăcini adânc înfipe în pământul locului, interlocutorul nostru ne-a asigurat că strămoşii săi au fost de sute de ani prezenţi în această regiune. Un ţinut pe care îl cunoaşte foarte bine şi care este, cu siguranţă, singurul loc căruia îi poate spune „acasă”.
Dincolo de pepiniera şi plantaţia de răşinoase, gospodăria familiei Diaconescu din Novaci cuprinde o grădină de legume, păsări de curte, pomi fructiferi, cinci vaci, aflate la păşunat atunci când am poposit în gopodărie, şi un porc. Tehnologia de prelucrarea laptelui este una modernă, punctul de procesare, unde produc telemea şi unt, este autorizat şi performant. Brânza şi untul le vinde în piaţă şi oamenii cunosc deja calitatea produselor provenite de aici. A avut mai multe vaci, dar a şi vândut periodic din tineret. Acum creşte vaci din rasa Brună, dar şi metişi Holstein, produşi rezultaţi în urma procesului de inseminare, realizat de soţia sa.
O parte dintre produsele pe care le obţine printr-o minimă procesare, respectiv telemeaua, urda şi untul, le valorifică în piaţa din Târgu Cărbuneşti. Tot acolo vinde şi gustoasele roşii de grădină şi ardeii. „Laptele este de două-trei ori mai gras decât cel din comerţ şi, de aceea, produsele ies foarte gustoase. De asemenea, legumele sunt absolut ecologice, «hrănite» doar cu bălegar natural”, ne spunea fermierul. Roşiile de 800 de grame şi castraveţii buni de pus în vitrină aduc mare mândrie producătorului gorjean.

Pepiniera de la poalele Parângului_b

Colaboratorul lui... Moş Crăciun
Partea de afacere efectivă este legată de cele 0,8 hectare de pământ, unde cultivă arborii ornamentali şi nu numai. Pepiniera este irigată prin picurare, de 12 ani, fapt care a redus costurile şi a asigurat o hidratare constantă a plantelor. În „ograda” inginerului silvic găsim, printre altele, tuia, brazi, molizi argintii, mesteceni, zmeur, alun, castani comestibili. Îndrăgostit de aceşti arbori, Dumitru Diaconescu acordă o atenţie deosebită în special puietului, care este puţin mai sensibil până prinde rădăcini adânci. „Tuia argintii sunt cele mai pretenţioase dintre răşinoasele cultivate, ele necesitând o aclimatizare de la zona mediteraneană”, ne explica acesta. Se pare că au crescut foarte frumos şi în această pitorească zonă de la poalele Parângului. În campania de primăvară a vândut peste 700 de tuia, la un preţ de 40-45 de lei bucata.
O altă perioadă prielnică este, evident, Crăciunul. Brazii îi vinde în special firmelor, la un preţ de 40-50 de lei. Foarte mulţi doresc să îşi învăluie încăperile în mirosul proaspăt de conifere, care aduce o adevărată magie sărbătorilor. Pentru copii, uneori şi în scop educativ, părinţii cumpără brazi pe care îi replantează în propriile curţi. Astfel cei mici pot învăţa despre valoarea naturii, despre darul perpetuu pe care el îl reprezintă pentru noi. Zona Novaciului este perfectă pentru creşterea acestor arbori, care necesită ploi multe şi perioade scurte de secetă. Chiar şi „accidentele” climaterice, verile uneori toride, sunt compensate de irigarea prin picurare.

Pepiniera de la poalele Parângului_b

Un loc ferit de colectivizare
Dumitru Diaconescu nu cred să fie chiar un nostalgic al vremurilor pre-revoluţionare, totuşi este de părere că zootehnia a avut cea mai clară dezvoltare în acele timpuri. Recunoaşte că erau probleme cu furajarea animalelor, dar oamenii au găsit întotdeauna soluţii de supravieţuire. De altfel, în această zonă submontană nu au exitat CAP-uri. S-a trăit, chiar dacă nu în mod oficial, după regulile nescrise ale economiei de piaţă. Aşa se trăieşte şi acum, iar cei care au ştiut să fie gospodari au avut mereu un rost clar stabilit pe aceste meleaguri.
Având doi copii şi trei nepoţi, Dumitru Diaconescu se poate considera un om cu adevărat împlinit. A făcut o casă, a „rodit” copii şi a plantat mii de pomi. Poate tocmai de aceea pare să fie atât de mulţumit de existenţa sa de azi. Desigur, în spatele mulţumirii este şi foarte multă muncă, dar performanţele concrete îl fac să uite de oboseală şi doar rezultatele să îşi arate strălucirea.

 Dumitru Diaconescu_b


UN TRAI DECENT
Cultivarea răşinoaselor este o îndeletnicire frumoasă, dar necesită şi foarte mult timp. Spre exemplu, arborele de tuia atinge înălţimea de 1 metru în 7-8 ani, perioadă în care Dumitru Diaconescu doar cheltuieşte, cum de altfel se întâmplă mereu până la momentul valorificării. Puţini dintre cei care se minunează în faţa frumuseţii acestor pomi ornamentali cunosc anii de trudă care preced momentul în care ei se pot transfera într-un sol unde aduc bucurie oicărui privitor. „Mie îmi plac foarte mult puieţii de brad. Sunt parte constitutivă a fondului forestier”, afirmă novăceanul, gândindu-se care dintre arbori îi este cel mai drag.
„E suficient de profitabilă o asemenea pepinieră?”, îl întreb eu cu maximă curiozitate. „Depinde, desigur, şi de ce consum ai în familie, dar este suficient ca să îţi asigure un trai decent”, îmi răspunde inginerul silvic. Mai remarcăm o specie neobişnuită, Duglas sau pinul de Oregon, un arbore veşnic verde care îşi are originile pe continentul nord-american. În habitatul său natural poate atinge şi 100 de metri înălţime. La noi nu poate atinge asemenea dimensiuni impresionante, dar se distinge oricum în oferta arboricolă.

 


Un articol publicat în revista Ferma nr. 15/220 (ediţia 1-14 septembrie 2018)

 Viitor pentru sate_b

Vizualizat: 1180 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Scolile agricole - semnal de alarma!

Scolile agricole - semnal de alarma!

Specialist în cresterea pasarilor de curte si absolvent al unei scoli cu profil agricol - Liceul Tehnologic „Mihail Kogalniceanu” din Miroslava (jud. Iasi) - Leonard Stafie considera ca institutiile de învatamânt cu profil agricol au nevoie de sprijin pentru a redeveni ceea ce erau cândva.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Amazone - soluţii pentru prelucrarea solului şi semănat Cons DDA - semănătorile Monosem şi combina pentru lavanda
Cultura anului 2017

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2017?