Concurs Ferma
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

O după-amiază la vărzăriile din Slobozia Moară

Publicat: 30 august 2016 - 15:00
Comenteaza   | Print | Trimite unui prieten

Slobozia Moară este o localitate de existența căreia am aflat acum un an cercetând prezența mărfurilor agro-alimentare românești în hypermarketuri. Într-o ladă frigorifică, lângă produse aduse din țări îndepărtate, am descoperit câteva pungi cu murături produse la Slobozia Moară.

Click pe poza pentru galerie!

Am ieșit din București, într-o zi de sâmbătă, ca să caut prin împrejurimile marelui oraș, un subiect de reportaj. Am apucat-o pe drumul Târgoviștei, prin Chitila și Tărtășești. Cum lași în urmă blocurile, marile magazine și depozitele, cum descoperi casele cu viță de vie în curte și, din loc în loc, la poartă, oferte agricole: ”vând baloți de paie”, ”vând baloți de lucernă”, ”vând pui” sau te miri ce mai vând sătenii, toate anunțurile fiind scrise cu majuscule pe o bucată mare de carton atârnată de gard. Ba am văzut și tarabe, ca la piață, cu lăzi din lemn sau plastic pline cu legume de sezon și cu pepeni, dar, privind din viteza mașinii peste garduri, nu păreau a fi gospodării de producători agricoli, ci mai degrabă de comercianți. Ei, este și asta o meserie ca oricare alta. Legumele trec prin mai multe mâini până ajung în frigiderul consumatorului. 

După ce am lăsat în urmă satul Bâldana, am cotit spre stânga, spre Slobozia Moară. Văzând acum indicatorul cu numele localității, nu am ezitat să mă îndrept într-acolo. 

 

De-a lungul unui câmp agricol

După un kilometru, șoseaua traversează un câmp cultivat cu varză. Cât vezi cu ochii, se întind aliniate parcele pline cu varză de vară, deja în curs de recoltare, sau cu varză de toamnă, plantată de numai câteva zile. E forfotă de oameni pe tarlale. Au venit cu dubițe, cu tractoare, să întindă țevile de irigat și să fixeze aspersoarele. Unele parcele sunt deja irigate, jeturile fine de apă irizează în aer și cad apoi peste plăntuțele deja greu încercate de seceta care s-a instalat în sudul țării. 

Un tânăr păzește, din cabina tractorului, un motor pornit în aer liber, ca să pună în funcțiune pompele care scot apa din puțuri. Parcela e plantată cu răsaduri firave de varză de toamnă. Tânărul e un muncitor. Proprietarul era plecat la Titu și nu știa când se va întoarce. Deci, un subiect s-a topit deja în aerul fierbinte care copleșește vărzăriile. Urc în mașină și intru pe un drum de câmp, folosit de dubițe și tractoare. Ajung în marginea unei parcele de unde tocmai au fost recoltați cartofii. Mai văd, ici-colo, tuberculi printre bulgării de pământ. 

 

Aritmetică de sezon

Vasile e din Lungulețu, o comună cu tradiție în cultivarea cartofilor și a verzei. Aici ne aflăm pe teritoriul orașului Răcari, dar locuitorii nu se mai ocupă cu agricultura, ei arendează terenurile fermierilor din comunele vecine. ”Ei sunt pensionari, funcționari, profesori, nu-i mai interesează agricultura. 95% din pământul Răcarilor e închiriat. Eu am la Lungulețu 1,5 ha, iar aici am arendat 7 ha. Plătesc o chirie de 2000 de lei pentru un hectar, dar sunt hectare pe care le închiriez și cu 3000 de lei”, spune legumicultorul. Sunt uimit. Arenda e mare, pentru 7 ha fermierul plătește proprietarului cel puțin 15.000 lei anual. ”Măcar încasați subvenția?”, îl întreb. ”Da de unde! O încasează proprietarul. Nu am ce face”, îmi răspunde. În primăvară, Vasile a cultivat cartofi și varză timpurie. Cartofii i-a recoltat, iar varza de vară e încă la locul ei, nu a tăiat-o. Acum câteva zile, pe 21 iulie, a plantat varza de toamnă, pe care o irigă deja. Sămânța o cumpără de la un magazin de profil din localitate și produce răsadurile acasă sau în câmp. ”Un plic are 10.000 de boabe și costă 195 de lei. Pentru un hectar îmi trebuie 40.000 de boabe. Pierd însă vreo 40% din răsaduri, fiindcă plantele nu cresc uniform, iar cele care cresc mai repede le sufocă pe cele care cresc mai încet. Am văzut că unii produc deja în alveole și spun că au procent de prindere și de utilizare de sută la sută. M-am hotărât să trec și eu la alveole”, sfârșește Vasile o secvență a aritmeticii năucitoare a culturii sale de varză. 

 

Cartoful, prima cultură a sezonului

Desigur, aritmetica nu se încheie aici. Trecem la cartof, prima cultură a sezonului. Sămânța o cumpăra până acum câțiva ani de la magazine de profil, sămânță de origine olandeză. ”Era bună, productivă, dar scumpă”, spune Vasile. Apoi, a achiziționat sămânță românească de la producătorii din Covasna, fiindcă e mai ieftină. Cultivă două soiuri de cartofi albi: Riviera și Carrera. ”I-am pus în pământ în martie, până în 25. I-am stropit în fiecare săptămână împotriva manei, cu substanțe sistemice. Le cumpăr din sat, de la magazine de specialitate. I-am stropit și împotriva gândacului de Colorado. Sunt tratamente obișnuite, nu am înregistrat atacuri ieșite din comun”, precizează Vasile. 

Riviera e un soi timpuriu, așa că în 5 iunie a început recoltarea. A continuat recoltarea soiului Carrera. ”La început am obținut 20 tone la hectar, dar apoi producția a crescut la 40 de tone. Recolta o duc la piața de gross din Lungulețu. Am vândut cu 50-60 de bani/kg. Anul ăsta n-am făcut mare brânză. Suntem pe banii noștri”, spune legumicultorul. Din piața de gross a Lungulețului cumpără comercianții, care vând mai departe în piața de gross din București, celebra piață Pucheni din cartierul Rahova. ”Ca să mă duc la tarabă, am prea mulți cartofi. Eu trebuie să-i vând repede, să pot să-mi văd de treabă”, adaugă Vasile.

 

Au ales agricultura

Fermierul își lucrează pământul împreună cu soția și cu fiul său. Vasile a fost șofer de camion până în 1994, apoi a renunțat la locul de muncă, din cauză că societatea se privatizase, iar noua conducere nu-i permitea să lipsească de la servciu ca să-și lucreze terenul, așa cum se întâmplase în trecut. Noile realități economice l-au pus în fața unei dileme: ori serviciu, ori agricultură, iar Vasile a ales agricultura. 

Fiul său, Gheorghe, a absolvit opt clase, nu a vrut să învețe mai departe, la liceu sau măcar la o școală profesională. A rămas agricultor. Acum tânărul Gheorghe stă tăcut alături de noi, la umbra unei sălcii, și privește câmpul cultivat cu varză de toamnă. La cei 32 de ani ai săi, semnele muncii în câmp sunt vizibile: chip ars de soare, alură de alergător la maraton. 

Tatăl și fiul au venit în câmp să mute instalația de irigare pe o altă fășie din terenul cultivat cu varză. Plăntuțele din câteva zeci de rânduri așteaptă însetate apa propulsată de aspersoare. Pământul deja a făcut crustă. Apa e scoasă din puțuri cu ajutorul pompelor. Tot șesul Răcarilor a fost forat pentru utilizarea apei din prima pânză freatică. Pe șoseaua care șerpuiește printre culturi, circulă sumedenie de tractoare care trag remorci cu țevi și furtunuri. Alte tractoare trag căruțe și remorci pline cu saci de cartofi, fiindcă nu toți fermierii au reușit să finalizeze recoltarea lor.

 

Patria verzei murate

Îi las pe fermieri să-și vadă de treabă în vărzăria lor. Revin cu mașina la asfalt și merg să caut făbricuța de murături, ale cărei produse au ajuns într-un hypermarket din București. Unitatea de procesare e în marginea localității. Un banner ros și decolorat de intemperii dezvăluie că fabrica a fost construită cu fonduri europene, prin programul SAPARD. Miroase a substanțe de conservare. Un dulău se aruncă pe poarta metalică, în timp ce trei băieți încarcă un camion cu lăzi pline probabil cu pungi cu murături. Cer numărul de telefon al patronului, dar nu-l primesc. Încerc un alt tronson informațional. Mă duc la casa primarului. Edilul șef nu e acasă. O femeie, probabil mama sau soacra primarului, sortează varza dintr-o furgonetă. Căpățâni rotunde, albe, lucioase. În jur, butoaie mari, din plastic, albastre. ”Să veniți la sfârșit de săptămână la Hala Traian să cumpărați foi de varză pentru sarmale. Vând cele mai bune foi de varză pentru sarmale din București”, mă asigură femeia. Aflu numărul patronului de făbricuță de murături. E plecat în concediu în Munții Neamțului. Rămâne să ne vedem începând de săptămâna viitoare. E al doilea subiect topit pe ziua de astăzi în aerul fierbinte. Să mă întorc la București, să mai cutreier prin satele câmpiei? Apuc pe un drum lăturalnic, prin așezări cu case și grădini îngropate în verdeață și cu oferte de vânzare: ”Vând baloți de lucernă”, ”vând pui”, ”vând purcei”. Se face seară și razele asfințitului cad frumos prin frunziș. Tinerii beau la cârciumile din sat, bătrânii povestesc pe băncuțe. Sâmbătă seara lumea e perfectă, nu mai are nevoie de întrebările unui reporter. 

 



CUI FOLOSEȘTE CARNETUL DE COMERCIANT?

”Mai folosiți carnetul de comerciant?”, îl întreb pe Vasile. ”Îl avem pe cel de anul trecut. Nu l-am terminat. Îl completăm la piață, când vin comercianții”, îmi răspunde. ”ANAF-ul v-a impozitat pentru cantitatea vândută anul trecut?”, continui cu întrebările. ”Nu, nu ne-a impozitat”, spune categoric. ”Dar ați depus carnetul de comerciant la primărie?” ”Nu, fiindcă nu l-am completat”, mă lămurește. 

Legea 145/2014 a fost emisă pentru ajutorarea producătorilor care din punct de vedere juridic au rămas persoane fizice. Să-i ajute, adică, să-și vândă marfa în piețele agro-alimentare, unde, în baza legii, administratorul pieței este obligat să aloce pentru producători nu mai puțin de 40 la sută din spațiul pieței. Vasile a rămas persoană fizică, dar nu vinde la tarabă în nici o piață orășenească. ”Să zic că m-aș duce, dar nu aș avea loc de comercianții vechi, ăia care stau de ani buni acolo. Mai bine vând în piața de gross. Dau marfa, iau banii și scap de-o grijă”, este convins fermierul.


 

 

 

 

 

Articol publicat in revista Ferma nr.14(175) 15 - 31 august 2016

Vizualizat: 1086 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Hibridul SY Experto - producţie record

Hibridul SY Experto - producţie record

Chiar dacă anul agricol nu a fost unul uşor, Cosmin Micu a obţinut o producţie medie de 4375kg/ha la floarea soarelui de pe cele 75ha cultivate cu hibridul SY Experto de la Syngenta. Hibridul high-oleic SY Experto se remarcă printr-o toleranță foarte bună la mană, rezistenţă la frânge şi 87% conţinut de acid oleic.

 

Interviu cu Cosmin Micu, fermier

Procereal Agrosan, loc. Mănăştur, jud. Arad.

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Noutăţi Väderstad la Agritechnica 2019 Tehnică agricolă pentru profesionişti 2020 - Protecţia plantelor
START Campanie de primăvară. Tu ce alegi?

Iarnă fără zăpadă sau ploi, secetă pedologică... vremea nu e deloc prietenoasă. Cum staţi cu lucrările specifice campaniei de primăvară pregătirea terenului/semănat? Ce hibrizi alegeţi? Vă rog, scrieţi în comentariu ce sămânţă cumpăraţi, de la cine şi judeţul în care lucraţi terenul!