Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Normarea producţiei de fructe la piersic

Publicat: 28 mai 2012 - 16:00
Comenteaza   | Print | Trimite unui prieten

Pentru obţinerea unor piersici de calitate superioară, este absolut necesară rărirea fructelor, datorită diferenţierii abundente şi tendinţei naturale a pomilor de supraîncărcare

Click pe poza pentru galerie!

În primele 3-4 săptămâni după legat, fructele cresc destul de încet în perioada întăririi endocarpului şi a formării endospermului din sămânţă, ritmul de creştere fiind cel mai lent acum. Apoi, spre perioada intrării în pârgă şi a maturării fructelor, creşterea se intensifică. La piersic, mugurii sunt grupaţi câte trei/nod, din care doi sunt floriferi, iar în condiţii climatice normale pomul leagă foarte multe fructe.

Pe măsură ce acestea cresc, sporeşte şi consumul de substanţe nutritive. Când piersicile depăşesc mărimea unei alune, dar şi în fenofaza întăririi endocarpului, are loc căderea fiziologică a fructelor întârziate în creştere sau a celor cu poziţii nefavorabile.

Unele soiuri ca Elberta sau Flacăra prezintă o cădere fiziologică mai accentuată  şi necesită o intervenţie sumară pentru normarea recoltei. Majoritatea soiurilor, însă, rămân supraîncărcate cu o cantitate de fructe de 2-3 ori mai mare decât pot hrăni. În acest caz este necesară rărirea lor.

Reglarea producţiei de fructe începe cu tăierea de fructificare, operaţie care stabileşte cantitatea de ramuri mixte prin rărirea acestora. Pe ramura mixtă, fructele rămân însă apropiate, ceea ce impune rărirea lor. Aceasta se poate efectua manual, chimic sau mecanic.

Rărirea fructelor este necesară mai ales în anii cu recolte bogate. Volumul răririi depinde de dimensiunea potenţială a fructului matur dintr-un anumit soi. În general, cu cât mărimea normală a fructului la maturitate este mai mare, cu atât mai largi vor fi spaţiile de pe care trebuie să se îndepărteze fructele de pe ramuri.

Distanţa corectă a fructelor rămase pe ramuri depinde, în parte, de suprafaţa foliară pentru fruct, precum şi de vigoarea generală a pomului. Este nevoie de aproximativ 35 frunze sănătoase, de dimensiuni medii, pentru a produce o piersică de dimensiune mare şi de calitate. La rărire, se lasă un fruct pe o lungime de 15-20 cm a ramurii.

Operaţia pare a fi drastică şi costisitoare, dar piersicile mici sunt greu de comercializat. De asemenea, rărirea fructelor reduce manopera la recoltare, precum şi pericolul ruperii ramurilor sub greutatea fructelor.

 

Rărirea fructelor în funcţie de soi

În cazul soiurilor de piersic cu coacere timpurie, care au tendinţa unei încărcături mari de fructe, rărirea acestora înainte de luna iunie contribuie substanţial la creşterea dimensiunii fructelor şi la coacerea lor timpurie.

Aceste soiuri au o perioadă mult mai scurtă de dezvoltare a fructelor decât cele cu coacere mai tardivă. Soiurile care beneficiază de rărirea timpurie sunt: May Flower, EarlyRed, Cardinal, Coronet sau Redhaven, pentru care rărirea la timp nu contribuie numai la creşterea dimensiunii fructelor, ci şi la creşterea tinerilor lăstari şi a mărimii frunzei.

La astfel de soiuri, dacă rărirea este mult întârziată, dimensiunea finală a fructului poate fi necorespunzătoare, mai ales dacă vremea este secetoasă în prima parte a perioadei de vegetaţie şi la recoltare. Cultivatorii trebuie să decidă dacă preţul mai ridicat al fructelor mai mari justifică cheltuielile cu rărirea timpurie.

Pentru soiurile mai tardive aflate la mijlocul perioadei de vegetaţie numai după prima cădere fiziologică a fructelor se îndepărtează fructele mici. Experienţele cu soiul Elberta au arătat că dacă legarea fructelor este moderată iar căderea lor în luna iunie este destul de abundentă, rărirea se efectuează cât mai repede cu putinţă după cădere.

 

Rărirea defectuoasă aduce pierderi de recoltă

Piersicul este o specie cu înflorire foarte abundentă în mod natural, iar majoritatea soiurilor
cultivate, fiind auto-fertile, au posibilitatea de a asigura transformarea în fructe a majorităţii florilor. Din acest motiv rărirea, care constă în limitarea destul de timpurie a numărului de fructe pe pom, devine o operaţie necesară pentru obţinerea de fructe de talie comercială mult apreciată.

O rărire concepută defectuos poate duce, dacă pomul este foarte încărcat, la obţinerea de fructe de calibru redus, care va reduce preţul de vânzare. Dimpotrivă, o rărire excesivă riscă, în funcţie de soi, poate să favorizeze diferite accidente: sâmburi crăpaţi, secţionarea fructului sau pur şi simplu obţinerea de fructe de dimensiuni mari, greu comercializabile, fie chiar şi la o producţie mai scăzută.

Supraîncărcarea pomilor se reflectă într-o calitate gustativă scăzută. Concurenţa dintre mărimea fructelor şi dezvoltarea ramurilor poate aduce, de asemenea, prejudicii recoltei viitoare.
Rărirea poate fi realizată fie manual, fie mecanic sau chimic.

 

Rărirea manuală

Este operaţia care permite obţinerea unei încărcături optime şi o repartizare omogenă a fructelor.
Rărirea poate fi obţinută prin tăierea iniţială a ramurilor de rod şi se poate face în diverse moduri , având însă în toate cazurile, ca obiectiv suprimarea:

- fructelor duble, deformate, atacate de insecte sau boli;
- fructelor prea apropiate una de alta;
- fructelor situate la baza ramurii sau, dimpotrivă, la extremitatea ramurilor;
- fructelor de dimensiuni mici;
- fructelor situate sub ramură sau în interiorul coroanei.

Dimpotrivă, fructele care prezintă diametrul optim în momentul intervenţiei, dacă nu sunt
în număr prea mare, se reţin.

În practică, producătorul acţionează:

• fie prin “atingere”, detaşând unul după altul toate fructele considerate ca fiind în număr
suplimentar sau cu poziţie defectuoasă.

• fie global, începând din stadiul de mugure roz până la căderea primelor petale. Rărirea se face ţinând vârful ramurii cu o mână şi cu cealaltă mână acoperită cu o mănuşă, fie cu un beţişor sau un cleştişor, se elimină mugurii. Operaţiunea poate începe din stadiul de buton roz, până la căderea petalelor, în cazul florilor campanulate şi din stadiul de mugure roz până la prima floare deschisă, în cazul florilor rozacee.

În cazul în care rărirea se face când fructele au diametru de 8-10 mm, ea trebuie încheiată înainte de întărirea sâmburelui. Lucrarea constă în eliminarea fructelor astfel încât între ele să rămână distanţa de 6-8 cm la soiurile extratimpurii şi timpurii, de 8-10 cm la soiurile cu fructe supramijlocii (Cardinal şi Higland) şi de 12 cm la soiurile cu fructe foarte mari (Elberta I.H.Hale, Flacăra, Redhaven, Jerseyland). Lucrarea se execută întâi la soiurile extratimpurii şi timpurii şi apoi la cele cu maturare mijlocie şi tardivă.

Numărul fructelor reţinute depinde de vigoarea ramurilor de rod. Astfel, pe o ramură mixtă de vigoare mijlocie se opresc 3-4 fructe, pe cele viguroase 6-7 fructe, iar pe cele salbe 2-3 fructe. De regulă, fructele obţinute pe buchetele de mai sunt mai mici, dar dacă nu sunt suficiente ramuri de rod, se poate păstra câte un fruct şi pe aceste buchete.

La încheierea lucrării, pe pom vor fi menţinute 400-600 fructe, în funcţie de vigoarea pomului. Această lucrare costisitoare necesită 25-40 zile om/ha, dar este absolut obligatorie pentru obţinerea unor fructe de calitate. În ţările mari cultivatoare de piersic această lucrare face parte din tehnologia de cultură şi se execută în mod sistematic, anual.

 

Perioadele de realizare a răritului manual

Perioada intervenţiei poate fi modulată şi realizată în trei feluri, în funcţie de soi (perioada de maturare, potenţial de calibru, etc.):

• Rărirea fructelor imature este operată într-o singura fază. Poate fi efectuată timpuriu, într-o perioadă intermediară sau tardivă, intervenţia fiind legată de epoca de maturare a fructelor. Este cazul, de pildă, al soiurilor Flavorgold, Queen Ruby etc.

• Rărirea fructelor tinere este efectuată în două faze: timpurie, într-o perioadă intermediară sau târzie, în funcţie de maturarea fructelor. Un supliment de corecţie, efectuat cu 3 sau 2 săptămâni înaintea maturării, va permite îndepărtarea fructelor crescute pe ramurile slabe (cu calibru şi calitatea gustativă necorespunzătoare), dar şi fructele cu crăpături sau cu sâmburele crăpat şi cu alte defecte, spre exemplu soiurile Vermeil, Royal Glory, Alexandra etc.

• Rărirea efectuată în trei faze: mugure roz sau flori; fructe tinere; cu două săptămâni înaintea maturării (această a treia intervenţie corespunde suplimentului de corecţie specific fructelor tinere).
Acest tip de rărire se referă, în general, la soiurile cu maturare tardivă şi la cele cu un procent foarte ridicat de legare.

În funcţie de tipul florilor, rozacee ori campanulate, rărirea efectuată în perioada de înflorire este mai mult sau mai puţin dificilă ca execuţie. În cazul utilizării “pensetei” sau chiar a beţişoarelor, este indispensabil ca lăstarii anticipaţi să fie tăiaţi la nivelul ramurii purtătoare, deoarece aceştia ar putea incomoda lucrarea de rărire.

Pentru toate cele 3 tipuri, un supliment de corecţie “retăiere” poate fi efectuat în aprilie - mai.

 

Rărirea mecanică

Această rărire, utilizată mai ales în plantaţiile comerciale mari (de peste 50-100 ha în care sunt predominante soiurile pentru procesare), se realizează prin utilizarea fie a unui carlig care vibrează şi care transmite vibraţiile unei şarpante, unei ramuri anticipate sau unui ax, fie a unui pieptene oscilant, care permite perierea ramurilor mixte, una după alta.

Lucrarea se face când fructele au o anumită dezvoltare. Vibraţia este eficace pentru fructele cu diametrul minim de 12-14 mm. Funcţionarea acestor două aparate este asigurată cu aer comprimat. Aceste două utilaje nu asigură o rărire complet satisfăcătoare, chiar dacă “pieptenele” permite efectuarea unei operaţii mai precise. În ambele cazuri, multe fructe rămân grupate, iar încărcătura nu este repartizată regulat, cum este în cazul răririi manuale.

Durata operaţiilor este de ordinul a 40 de ore la hectar - când folosim cârligul - şi de 80 de ore la hectar, pentru pieptenele oscilant. Această rărire permite totuşi “uşurarea” rapidă a pomilor, ea fiind considerată ca o tehnică de ultimă oră.

 

Rărirea chimică

Utilizarea substanţelor care permit inhibarea formării florilor sau distrugerea lor are ca avantaj, faţă de rărirea manuală, un câştig de timp şi reducerea costului de producţie.
De-a lungul anilor au fost testate numeroase substanţe active, care se deosebesc prin modul principal de acţiune.

Acidul giberelic (GA-3) acţionează prin inhibarea producţiei florale de pe ramurile în creştere, reducând astfel numărul mugurilor florali în medie cu 25-50%.

Cu toate acestea, se observă o lipsă de eficacitate asupra soiurilor timpurii, cele mai vizate la rărire demonstrând o variabilitate a rezultatelor, atribuită concentraţiei aplicate, condiţiilor climatice din timpul aplicării, soiului, însă şi unei repartizări a fructelor rămase către vârfurile ramurilor, de unde apare un oarecare risc de crăpare şi de obţinere a unei calităţi mai slabe.

Aplicată în perioada înfloritului, ea impiedică legarea a 40-60% din florile răspândite pe ramură, în funcţie de stadiul lor de deschidere, în momentul aplicării. Ea permite o oarecare marjă de intervenţie, în funcţie de condiţiile climatice ale momentului, asigurând astfel o rărire foarte timpurie, favorabilă creşterii fructului. Cu toate acestea, o rărire de corecţie manuală rămâne indispensabilă.
Pentru rărirea chimică a florilor s-au obţinut rezultate bune cu Ethrel 350 ppm (360 ml/1 l apă), aplicată în perioada de plină înflorire.

Rărirea chimică a fructelor este de preferat, în general, în zonele din sud unde temperaturile joase pot compromite întreaga recoltă, fiind eficace când se aplică la 15-30 zile (maximum 45 zile de la înflorit).

Pentru rărirea fructelor se pot utiliza următoarele substanţe: 3 CPA (amida acidului, 2-3 clorfenoxipropionic, numit “Fruitone CPA”) în concentraţie de 150-300 mg aplicat la 35-54 zile după înflorire când sâmburele are 7-9 mm. Dozele sunt diferenţiate pe soiuri, astfel: 150 mg/l pentru Redhaven, 250 mg/l pentru Elberta, 300 mg/l pentru Redskin şi I.H.Hale. Se recomandă aplicarea tratamentului când temperatura aerului este de 15,5 °C.

Cercetătorii americani au testat în ultimii ani produse ca: Endothall, Witlthin, Release, Armothin, dintre care ultimul s-a dovedit extrem de eficace în perioada înfloririi. Majoritatea produselor au eficacitate mai mare la soiurile cu coacere medie şi tardivă, la care tratamentul se aplică în lunile noiembrie - decembrie, cu 20 - 40 ppm.

Răritul chimic deşi uşurează mult munca omului, nu realizează o rărire corespunzătoare, fiind totuşi necesară o “corectare” manuală.

Întrucât nici o substanţă chimică nu a dat depline satisfacţii până în prezent, rărirea manuală rămâne tehnica cea mai folosită.

 

CALCULUL ÎNCĂRCĂTURII OPTIME

Cantitatea de fructe care trebuie îndepărtată de pe un pom prin rărire depinde în special de mărimea pomului şi de capacitatea lui de rodire. Dacă pomul nu poate suporta mai mult de 30-40 kg/pom, cantitate suficientă pentru ca fructele să se dezvolte până la mărimea dorită, rărirea se va face la distanţe fixe, respectiv la 15-20 cm de-a lungul ramurii.

Durata operaţiei de rărire la hectar este foarte variabilă; ea poate oscila între 50 şi 500 ore, în funcţie de vigoarea şi dezvoltarea pomilor şi de procentul de legare al soiului, de modul de conducere a coroanei etc.

Calculul încărcăturii optime a pomilor se stabileşte în momentul tăierii de iarnă, prin păstrarea unui anumit număr de ramuri mixte sau a altor formaţiuni fructifere. O tăiere suplimentară, în cazul în care tăierea de iarnă se dovedeşte insuficientă, este necesară pentru a reduce costul răririi; în acest caz, operaţia va fi efectuată în perioada de rărire.

Potenţialul de producţie al unei livezi trebuie să ţină seama de mai mulţi factori: soi, portaltoi, vigoare, vârsta livezii etc., putând varia de la 12 tone la soiurile timpurii, până la 45 tone, la cele târzii.
Potenţialul de producţie estimat se împarte la greutatea medie a fructelor de la soiul luat în considerare, obţinându-se astfel un număr de fructe la hectar.

Dacă acest număr cuprins, de exemplu, între 150.000 şi 300.000, în funcţie de soi, vârsta pomului etc., se împarte la numărul de pomi la hectar, se obţine numărul de fructe pe pom, care se majorează cu 10-20%, pentru a ţine seama de diferitele accidente şi de căderea fiziologică ce poate avea loc înaintea recoltării.

EFECTUL REGULATORILOR DE CREŞTERE

Controlul activităţii vegetative a piersicului, specie caracterizată printr-o vigoare mare şi o acrotonie naturală, este încă o problemă nerezolvată din cauza lipsei portaltoilor „pitici” şi a fitoregulatorilor exogeni, capabili să controleze eficient dezvoltarea coroanei.

Posibilitatea de a controla chimic talia acestei specii ar permite şi limitarea intervenţiilor la tăieri, adaptarea formei de coroană la diferite densităţi de plantare şi în acelaşi timp creşterea productivităţii, considerându-se că între creşterea fructelor în prima fază şi dezvoltarea mugurilor floriferi există o competiţie. Cele mai bune rezultate în domeniu au fost obţinute cu un inhibitor al biosintezei giberelinei.

Tratamentele au redus (cu o oarecare variabilitate între martor şi soiurile tratate) activitatea vegetativă a pomilor, determinând o alungire minoră a internodiilor, reducând astfel timpii de muncă pentru tăieri.
Producţia rezultată a fost superioară la plantele tratate, care au fructe de calibru mare. Totodată s-a înregistrat şi o anticipare a perioadei de înflorire.

Au fost efectuate experimente şi în faza de întărire a sâmburelui, când s-au manifestat efecte pozitive asupra dezvoltării fructelor, dar negative în ceea ce priveşte dezvoltarea diametrului pomului, mai ales la piersicile pentru procesare industrială.

Vizualizat: 2049 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Hibridul SY Experto - producţie record

Hibridul SY Experto - producţie record

Chiar dacă anul agricol nu a fost unul uşor, Cosmin Micu a obţinut o producţie medie de 4375kg/ha la floarea soarelui de pe cele 75ha cultivate cu hibridul SY Experto de la Syngenta. Hibridul high-oleic SY Experto se remarcă printr-o toleranță foarte bună la mană, rezistenţă la frânge şi 87% conţinut de acid oleic.

 

Interviu cu Cosmin Micu, fermier

Procereal Agrosan, loc. Mănăştur, jud. Arad.

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Ovidiu Ranta despre medalia de aur de la AGRITECHNICA OROS Linamar la AGRITECHNICA 2019
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?