Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma

”Mărul de Batoş” - de la glorie, la supravieţuire

Publicat: 06 iulie 2018 - 14:14
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Inginerul horticol Emil Tămăşan e, cum se spune, pe felia lui. Adică profesează ceea ce a învăţat în Facultatea de Agronomie din Cluj-Napoca şi în anii mulţi de activitate într-unul dintre cele mai mari bazine pomicole din ţară - Batoş, judeţul Mureş. 

Aici, Emil Tămăşan a ajuns în vremurile când funcţiona marele IAS şi n-a mai plecat. A văzut de toate: lăzi pline cu mere plecând la export, privatizări, retrocedări, falimente, iar acum, în primăvara anului 2018, e unul dintre cei câţiva pomicultori din tot Batoşul care încep un nou sezon agricol. O mână de pomicultori lucrând pomii îmbătrâniţi, cu ramuri groase, contorsionate, prelungite cu mlădiţe în care proprietarii îşi pun toată speranţa fructificării.

Raftul cu bunatatiClick pe poza pentru galerie!

Pace şi faliment
Batoşul e ferit de circulaţia marilor artere rutiere. Şoseaua care urcă spre defileul Mureşului e departe, la fel şi şoseaua care duce de la Reghin la Bistriţa-Năsăud. Aici e pacea dealurilor care cresc uşor spre înălţimile Monorului, e pacea câmpurilor cultivate şi a păşunilor, e pacea livezilor, multe însă, din păcate, nelucrate, abandonate, copleşite de muşchi şi de licheni. În depărtare sunt trupuri de pădure care au supravieţuit securii şi focului, în timp ce toate neamurile s-au dedat la defrişări ca să obţină pământ pentru îndeletnicirile lor: saşii şi maghiarii pentru viticultură şi cereale, românii pentru izlazul pe care să-şi pască turmele. Batoşul a ajuns faimos însă prin pomicultură, mai ales după colectivizare, când au fost înfiinţate aici 1000 de hectare de livezi! ”Era un rai al fructelor”, îşi aminteşte inginerul Tămăşan în timp ce ne plimbăm prin livada sa, supusă cu grijă unor tăieri de întinerire, fapt care, pentru un neiniţiat, dă aspectul unei livezi ciopârţite de un uriaş distructiv.
Plantaţii tinere nu prea există la Batoş. Pomicultorii trag încă de pomii plantaţi prin anii ’80 ai secolului trecut. Numai investitorul care a cumpărat IAS-ul în 2001, Emil Farago, a înfiinţat o plantaţie de măr, cu bani europeni, dar, după vreo zece ani, investitorul, care avea afaceri şi în domeniul construcţiilor, a dat faliment, iar bunurile i-au fost scoase la licitaţie, în urma acţiunii unor creditori. Afacerea lui Emil Farago la Batoş a fost o ultimă mare zvâcnire antreprenorială în bazinul pomicol Batoş, care include livezile din satele Uila, Batoş şi Dedrad. Există însă pomicultură la Batoş şi după dispariţia IAS-ului, dar şi după falimentul lui Farago. Eu l-am cunoscut pe inginerul Emil Tămăşan, dar şi pe inginerul Ioan Micu, care lucrează 10 ha de livadă în Dedrad. Acesta din urmă îmi spune: ”Activitatea pomicolă aici e în regres. Mai sunt lucrate vreo 200 de hectare. Dacă statul nu ne ajută cu fonduri ca să înfiinţăm plantaţii noi în locul celor îmbătrânite, nu mai facem nimic. Vânzarea e cum e, de câţiva ani sunt bucuros că scot banii investiţi”.

Livezile au căzut pradă muşchilor şi lichenilor
Emil Tămăşan e originar din Maramureş. A ajuns la Batoş în 1983. De la inginer stagiar a avansat şef de fermă, apoi director al fostei Întreprinderi Agroindustriala Batoş. În agricultura privată s-a lansat în anul 1998, când IAS-ul încă mai supravieţuia. A cumpărat pământ, hectar cu hectar, şi a ajuns în prezent la o suprafaţă de 28 ha de livezi situate pe dealurile Uilei, un sat multietnic, unde au învăţat să convieţuiască de-a lungul timpului românii, saşii, maghiarii şi romii, aceştia din urmă pricepuţi lăutari. ”Din păcate, după 2000, pomicultura la Batoş a înregistrat un declin. Unele livezi au fost retrocedate foştilor proprietari de terenuri, iar ei nu au mai avut grijă de pomi, astfel încât livezile s-au împuţinat. Alte livezi au intrat pe mâna unor neaveniţi. Au văzut cât costă kilogramul de mere la piaţă, au făcut ei nişte calcule şi au crezut că vor scoate banii, dar pomicultura înseamnă mult mai mult decât nişte calcule pe hârtie.
Eu nu am beneficiat de fonduri europene, primesc însă subvenţii pentru suprafaţă, cam 100 de euro/ha”, îmi explică inginerul.

Bunătăţi sub brandul ”Dealurile Uilei”
Părăsim livada şi mergem în Uila, un sat cu patru străzi, câte una pentru fiecare etnie. Mica aşezare e înconjurată de terenuri agricole şi de livezi, dar în apropiere se ridică un deal împădurit, dincolo de culmea căruia pătrunzi în satele Bistriţei. Inginerul opreşte maşina în dreptul unei case săseşti, impozantă, marcată de patina timpului, dar văd pe ziduri şi semnele renovării. Tămăşan, însoţit de Anişoara Bercea, pe care mi-o prezintă drept colaboratoarea sa, deschide uşa şi mă invită înăuntru. Nu-mi vine să cred ce-mi văd ochii. Pe rafturi din lemn sunt aşezate sticle şi borcane etichetate elegant şi pline cu sirop, gem, dulceaţă, compot şi zacuscă, ba chiar şi cu palincă. Şiruri întregi de recipiente pline cu bunătăţi. ”Unii au râs, spunând că inginerul Tămăşan s-a apucat de făcut zacuscă, dar să nu uităm că eu la Agronomie am avut un curs despre procesarea fructelor şi legumelor, deci eu îmi fac meseria!”, se apără inginerul horticol. Chiar, de ce s-o fi hotărât pomicultorul să-şi ia pe cap şi această activitate? Decizia a luat-o după ce într-o vară a pierdut o cantitate însemnată de cireşe proaspăt culese, destinate pieţei, din cauză că nu a venit comerciantul să o ridice. ”Fiartă, cireaşa capătă şi mai multă valoare”, şi-a spus horticultorul şi s-a apucat de treabă, organizând cum trebuie noua lui afacere. Anişoara Bercea, o veche cunoştinţă, a fost entuziasmată şi s-a implicat din plin. Au procesat cu vremea nu numai fructele din livadă, dar au mers în satele din Munţii Căliman şi au cumpărat fructe de pădure. Apoi, au cultivat tomate, ceapă, ardei, vinete şi au preparat zacuscă la ceaun. Dacă legumele nu le-au fost de-ajuns, au mers şi au cumpărat de la alţi producători mureşeni. ”Noi nu cumpărăm fructe şi legume decât de la fermieri români, noi nu cumpărăm de la piaţă aduse cine ştie de unde”, mă asigură Tămăşan. S-au dus pe la târguri, vânzând bunătăţile lor sub brandul ”Dealurile Uilei”. Au ajuns şi la Bucureşti, la târguri cu ştaif.

Mere de BatoÅŸ_b

Doi “războinici“ de profesie
L-am sunat de curând pe inginerul Tămăşan să-l mai întreb una, alta şi mi-a spus că e la târg la Cluj-Napoca. ”Avem în fiecare an 18 sortimente, în vreo 6000 de borcane”, îmi prezintă pomicultorul statistica muncii lor. Anul acesta speră să pună în funcţiune un nou spaţiu de producţie, dotat cu toate utilităţile. Inginerul e mândru că a reuşit să dezvolte şi să diversifice activitatea de procesare. E bucuros când pleacă dimineaţa cu noaptea în cap, transportând în microbuz lăzile cu sticle şi borcane în care stau siropuri şi dulceţuri pentru clienţii târgurilor din marile oraşe. În drum spre oraş, trece pe lângă merele din plastic, mai mari decât un stat de om, puse de primărie la răspântii ca să celebreze mărul, acum când producţiile au scăzut.
Dincolo de toate aceste neajunsuri, e pur şi simplu admirabil efortul celor doi ingineri, Tămăşan şi Micu, de a acorda în fiecare an atenţia cuvenită acestor livezi, în timp ce alţii le-au abandonat pe ale lor, lăsându-le pradă muşchilor şi lichenilor. Cei doi ingineri horticoli sunt ca doi războinici de profesie: nu părăsesc câmpul de luptă, chiar dacă vremurile sunt vitrege.

PĂCĂLIŢI DE ETICHETĂ
Anul trecut, puţine mere au fost culese din livezile Batoşului. Inginerul Ioan Micu îmi spune că a scos pe sfert faţă de anul precedent. În schimb, Emil Tămăşan avertizează cumpărătorii să nu se lase păcăliţi de eticheta ”Mere de Batoş” sub care sunt vândute merele pe tarabele din Târgu Mureş. Comercianţii, ştiind ce căutare au astfel de fructe, nu ezită să vândă mere aduse din alte părţi ale ţării, chiar din alte ţări, pretinzând că au fost culese din livezile Batoşului, din acest colţ de judeţ unde pomicultura a căpătat de ceva vreme accente dramatice. ”Avertizez clienţii din pieţe să nu se lase păcăliţi. Nu s-au făcut mere la Batoş, nu sunt pe tarabe mere de la noi”, spune Tămăşan cu glas răspicat.
Primăria a înregistrat la OSIM ”Mărul de Batoş”, dar nici un comerciant nu se sinchiseşte că nu are patalamaua respectivă şi vinde în continuare sub o etichetă falsă.

Emil Tămăşan_b
Emil Tămăşan: “Pomicultura înseamnă mult mai mult decât nişte calcule pe hârtie. Pomul cere să fie vizitat tot timpul anului”.


Un articol publicat în revista Ferma nr. 6/211 (ediţia 1-14 aprilie 2018)

 

Vizualizat: 367 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Scolile agricole - semnal de alarma!

Scolile agricole - semnal de alarma!

Specialist în cresterea pasarilor de curte si absolvent al unei scoli cu profil agricol - Liceul Tehnologic „Mihail Kogalniceanu” din Miroslava (jud. Iasi) - Leonard Stafie considera ca institutiile de învatamânt cu profil agricol au nevoie de sprijin pentru a redeveni ceea ce erau cândva.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga George Stanson, despre condiţia fermierului român Maschio-Gaspardo îşi extinde operaţiunile în afara Europei
Cultura anului 2017

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2017?