Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma

LIVEZILE din Dealul Roşcăi

Publicat: 01 octombrie 2018 - 18:07
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

În Cerna, localitate aparţinătoare comunei Vaideeni, din judeţul Vâlcea, pomicultura este principala ocupaţie după creşterea animalelor. Aici e o zonă submontană în care Dumnezeu a fost generos cu ţăranii, iar fostul primar al comunei Vaideeni (2000-2004), Ioan T. Tue, este unul dintre „profitorii” acestei minuni. Atât la domiciliul său actual, dar mai ales în vârful plaiului, acolo unde se află casa părintească. O altă livadă a acestuia se aşterne pe vale în locul numit „primăria veche”.

Ioan T. Tue a muncit o viaţă pe lângă casa lui, precum şi în cea a părinţilor. Atunci când găsea timp liber, desigur. Pentru că viaţa l-a dus pe marile şantiere ale ţării, cum a fost imensa amenajare hidrografică de la Lotru. Acolo şi-a întâlnit şi iubirea vieţii, actuala sa soţie, care era asistentă medicală. Nunta au făcut-o la casa părinţilor, acolo unde doar drumul de pământ îi desparte de judeţul Gorj. „Practic, nunta a avut loc şi în Gorj, şi în Vâlcea, deoarece unul dintre corturi era peste drum iar nuntaşii dansau dintr-un judeţ în altul într-o veselie”, spune pomicultorul. Veselie care ne-a cuprins şi pe noi când am văzut păşunea de peste drum, o mare de verde de peste zece hectare, bine curăţată, pe care pasc oile familiei, precum şi o vacă cu lapte. Aici ne-am simţit ca şi cum ne-am fi apropiat de cer prin atâta verde. Dealul Roşcăi, aşa cum se numeşte zona aceasta, o să-mi rămână în gene ca un loc de unde când întinzi mâna poţi atinge cerul.

Livezile din Dealul Roşcăi_b

Pomicultură tradiţională, în blânda înţelegere cu natura
Ioan T. Tue lucrează împreună cu copilul său peste patru hectare de livezi cu prun, păr şi măr. Dar nu lipsesc nici pomii mai puţin populari, cum ar fi gutuiul, castanul sau nucul. „Să fie de toate pentru toată lumea”, rosteşte ca pe o incantaţie fostul primar. În ultimul timp, în urmă cu trei ani, au replantat mai mult de jumătate din suprafaţă, iar anul acesta prunele şi merele s-au revărsat pur şi simplu ca din cornul abundenţei. Livezile nu sunt superintensive, nici măcar intensive, iar tratamentele sunt evitate natural, deoarece în zona submontană dăunătorii sunt înţelegători şi fac pagube sub pragul de dăunare. Aşa că fructele sunt cu adevărat ecologice, gunoiul de grajd fiind singura amendare a livezilor.
Bucuria cu care ne-a primit fostul primar - care a fost şi secretar de partid pe vremea „împuşcatului”, la exploatarea minieră Berbeşti-Alunul din Vâlcea, semn că politica şi implicarea în viaţa comunităţii i-au fost sădite de mult - ne-a făcut să ne simţim bineveniţi.
Dincolo de livezile „cu toate soiurile de prun posibile”, trebuie să aducem atenţiei voastre modul tradiţional de a face agricultură în blânda înţelegere cu natura. Un stil de agronomie ţărănească, cu mici abateri tehnologice, dar lipsită total de absurda căutare a profitului cu orice preţ. Familia Tue se încadrează frumos în peisaj, iar viitorul lor este la fel de înţelegător precum liniştea din livezile lor!

Ioan T. Tue_b

Livezile din Dealul Roşcăi_b


INSTALAREA TÂNĂRULUI FERMIER - UN PROIECT NUMIT DEZAMĂGIRE
Activitatea familiei Tue este diversă. Creşterea animalelor, a păsărilor de curte, dar şi stupăritul (e un apicultor cu experienţă) întregesc un tablou al ceea ce comuniştii numeau „chiaburime”. Feciorul familiei a absolvit postliceala sanitară şi face voluntariat pentru a se putea angaja în sistem. Între timp a încercat să devină şi tânăr fermier european şi a depus un proiect pe măsura 6.1 în valoare de doar 15.000 euro, însă din cauză că avea în gospodărie un porc şi 25 de oi, a pierdut şansele de a accesa fondurile europene prin care voia să-şi doteze ferma pomicolă cu câteva utilaje mici, absolut necesare pentru uşurarea muncii. Din păcate, a renunţat să mai spere, dar echipa revistei Ferma l-a încurajat să insiste, pentru că noi am văzut multe cazuri când fermierii care au insistat şi până la urmă au reuşit.


Un articol publicat în revista Ferma nr. 16/221 (ediţia 15-30 septembrie 2018)

Viitor pentru sate_b

 

Vizualizat: 1086 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Scolile agricole - semnal de alarma!

Scolile agricole - semnal de alarma!

Specialist în cresterea pasarilor de curte si absolvent al unei scoli cu profil agricol - Liceul Tehnologic „Mihail Kogalniceanu” din Miroslava (jud. Iasi) - Leonard Stafie considera ca institutiile de învatamânt cu profil agricol au nevoie de sprijin pentru a redeveni ceea ce erau cândva.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Amazone - soluţii pentru prelucrarea solului şi semănat Cons DDA - semănătorile Monosem şi combina pentru lavanda
Cultura anului 2017

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2017?