După 20 de ani de Germania, Ioan Vrâncean a investit acasă în... afine

„Iniţial venisem în ţară fără dorinţa de a întreprinde ceva. Într-o iarnă, stând la poveşti cu un prieten, acesta mi-o zis: «Mă’, hai să încercăm să facem şi noi afine!». Ideea a prins şi aşa m-am pornit la treabă”, îşi aminteşte cultivatorul de începurile unei afaceri cu „fructele vieţii” - afinele.

A început cu stângul...

Mai întâi a cumpărat materialul săditor de la un prieten din Făgăraş, la circa 7 lei bucata. Terenul, în suprafaţă de un hectar, îl avea de la părinţi. 

Însă, afacerea a început-o cu stângul încă din primul an. Pentru că nu s-a priceput la plantat, ci numai la întreţinerea unei plantaţii nemţeşti, aflată pe rod de vreo 30 de ani, jumătate din materialul săditor nu s-a prins în pământ.

Primii paşi, primele probleme

„Nu a fost o reuşită! Eu cred că am plantat în rumeguş de molid nefermentat! Nu m-am lăsat învins şi în al doilea an am replantat 1.600 de plante. Dar, altă problemă: 200 de fire de material săditor a fost afectat de monilioză, o infecție fungică extrem de păgubitoare”, ne-a declarat Ioan Vrâncean.

Capitalul de început a fost de 25 mii euro. Pomicultorul a trebuit să investească în asigurarea apei pentru udarea plantaţiei. A săpat un puţ de aducţiune la 85 m adâncime şi cu pompa a dus apa printr-o instalaţie la o lungime de 600 m. Cu timpul a achiziţionat utilajele specifice pentru lucrul într-o plantaţie de arbuşti fructiferi: tractor, plug, utilaje pentru lucrările de întreţinere între rânduri, atomizor pentru stropiri.

O plantaţie de afine bio

Acum, plantaţia de afine a lui Ioan Vrâncean din Prundul Bârgăului a ajuns în anul al 4-lea.

În iarnă a făcut tăierile din foarfecă pentru a forţa plantele să crească şi să rodească din plin în următorii 2-3 ani. Asistenţa de specialitate şi partea de tehnologie sunt asigurate de o companie din Arad de unde Ioan Vrâncean cumpără inputurile. Tot firma parteneră propune şi schemele de fertilizare şi tratamentele fitosanitare.

„Producţia de anul ăsta nu este încheiată, mai am încă două soiuri care urmează să ajungă la maturitatea de recoltare. Mă aştept să culeg undeva la aproape de 3 tone de afine. La recoltat lucrăm în familie şi cu câţiva vecini şi cunoştinţe, însă un ajutor de nădejde îl primesc de la băiatul meu, Adrian, aflat la vârsta majoratului. De regulă, culegem în funcţie de comenzi”, explică fermierul care a obţinut certificatul de producător.

Afacere prosperă de familie

Producţia a comercializat-o cu 20-25 de lei kilogramul pe unde a putut: în sat, la lucrătorii unei fabrici din comună, pe pieţele din Bistriţa Năsăud. Ba chiar şi la... drumul mare, în satul Colibiţa, frumoasa staţiune vizitată de turiştii atraşi de lacul numit şi "Marea de la Munte" . 

Ioan Vrâncean a încercat şi la angro, dar a fost preţul foarte mic, 10 lei kilogramul, şi nu i-a convenit!

„Am ieşit bine cu cheltuielile; ele vor fi cam aceleaşi şi în anii următori, însă mă aştept ca producţia să crească. Vreau să ajung cu plantaţia de afine pe maxim de producţie şi să scot un profit destul de bun pentru a nu mai băga bani din buzunar în cultură”, a precizat bistriţeanul. 

Un exemplu bun de urmat

„Nu m-am înscris în nici într-o asociaţie şi nu am înregistrat plantaţia la APIA. Am vrut să fiu pe cont propriu, mi-am dorit să merg pe propriile puteri, pe propriul meu buzunar. Iar dacă îmi ajută bunul Dumnezeu, am să fac o asociaţie familială să pot intra pe reţelele marilor magazine, în supermarketuri, pentru că va trebui să emit factură”, susţine Ioan Vrâncean. 

Exemplul afacerii cu afinele a fost urmat şi de alţi cultivatori. „În toamna trecută a înfiinţat un băiat pe o mică suprafaţă câteva fire. Apoi, văzând că treaba merge bine, a plantat vreo mie şi ceva de fire şi prietenul meu, cel care m-a sfătuit să pornesc cu afinele”, explică producătorul de afine. 

Ioan Vrâncean are şi o pagină de facebook - Blueberry Vrânceana - unde îşi prezintă plantaţia şi îşi promovează afacerea.

CONSUM DE APĂ CU STRICTEŢE

Din cauza temperaturilor extrem de mari, Ioan Vrâncean trebuie să irige din plin plantaţia. Însă o face cu restricţie pentru că puţul îi asigură debit doar pentru patru rânduri. Udă prin rotaţie ca să ajungă apa pe toată suprafaţa de cultură.  

Am ţinut să cultiv cât mai natural, nu am dat cu calciu, nici cu sulf, toate stropirile le-am făcut doar cu soluţii bio! Sunt scumpe şi pot spune că tratamentele m-au costat mai bine de 2.000 de lei. Dar, nu am rămas cu marfă până acuma!

IOAN VRÂNCEAN

Producător Prundu Bârgăului

un articol de

MARIAN MUŞAT