Cum putem scăpa de ploșnița verde a tomatelor?

Cine cultivă legume, atât în câmp, cât și în spații protejate, s-a confruntat cu acest dăunător invaziv.

Femelele sunt caracterizate printr-o prolificitate ridicată, pe parcursul întregii vieți pot depune pînă la 260 de ouă!

O SPECIE FOARTE POLIFAGĂ!

Ploşniţa verde a tomatelor a fost semnalată la peste 180 de specii de plante gazdă, cum ar fi: tomatele, vinetele, cartofii, ardeii, vărzoasele, dovleceii, castraveţii, piersicul, zmeurul, coacăzul etc.

Ploșnițele verzi au fost semnalate și pe multe specii de cereale: orezul, sorgul, porumbul sau leguminoasele pentru boabe (soia, fasole). Dintre culturile de câmp, cel mai des ploșnițele au fost văzute pe soia sau porumb, fără să producă, deocamdată, pagube importante de recoltă, în țara noastră.

Dar agricultorii nu ar trebui să fie prea relaxați... colegii lor cultivatori de soia din Italia, au mari probleme, în ultimii ani, din cauza atacului ploșnițelor verzi.

Am constatat și eu, în această vară, prezența ploșnițelor în lanurile de porumb şi soia, în luna august.

TOMATA, CEA MAI AFECTATĂ!

Dintre plantele horticole cultivate, cel mai periculos este atacul la tomate (de unde și numele popular al acestei specii, în limba română) și cel la ardeioase.

Ca orice specie de ploșniță vegetală, adulții și nimfele de Nezara viridula au un aparat bucal adaptat pentru înțepat și supt, injectând în organele atacate saliva cu rol de a lichefia țesuturile acestor organe, pentru a fi apoi consumate de către acestea (prin canalul alimentar). Locul înțepăturii se poate identifica cu ușurință, apărând ca o zonă de decolorare (con salivar).

În literatura de specialitate se menționează că atacul are loc atât la tomatele verzi, cât și la cele aproape coapte, fapt confirmat și în urma observațiilor personale efectuate în grădinile de la Fundulea, în vestul județului Călărași.

DE CE SE RĂSPÂNDEŞTE PLOŞNIŢA

Analizând probele de tomate și de ardei am constatat că acestea prezintă zeci de locuri unde au fost înțepate.

ATENŢIE! Tomatele atacate devin improprii consumului, sunt depreciate și nu se pot folosi pentru obținerea de conserve. Situația este similară și în cazul ardeilor atacați.

Nu ştiu dacă la ora actuală există o centralizare a pagubelor produse de către acest dăunător invaziv, la culturile de tomate şi ardei, dar pe grupurile de pe Facebook ale producătorilor horticoli există din ce în ce mai multe semnale despre atacul ploșniței verzi a tomatelor.

Ca și în cazul ploșniței marmorate asiatice (Halyomorpha halys), entomofauna utilă locală (paraziți sau prădători) atacă adulții, larvele sau ouăle ploșniței verzi a tomatelor (Nezara viridula) într-un procent foarte redus.

Prin urmare, factorii cheie care au dus la răspândirea acestor ploșnițe invazive, într-un timp atât de scurt, sunt prolificitatea ridicată a femelelor, adaptabilitatea foarte mare la diferite medii și dușmanii naturali limitați în locurile nou invadate.

COMBATEREA, FOARTE DIFICILĂ!

În literatura de specialitate se menționează că măsurile de combatere chimică au o eficacitate limitată. Degeaba combate un legumicultor ploșnițele invazive, dacă nu le combat și vecinii.

În lipsa unui program național de combatere a ploșnițelor verzi ale tomatelor, în anii următori pot să fie probleme din ce în ce mai mari!

De ce? Să revenim la obiceiurile de iernare ale acestei specii invazive. Înainte de venirea sezonului rece, ploșnițele migrează în case, depozite sau alte construcții. De multe ori, oamenii s-au trezit cu multe ploșnițe în interiorul casei, ascunse în diferite cotloane.

De asemenea, la venirea sezonului rece, coloritul ploșnițelor virează de la verde la brun-verzui. Am putea spune că ploșnița verde a tomatelor, la fel ca și ploșnița marmorată asiatică s-a adaptat foarte bine la mediul antropic, folosindu-se de construcțiile făcute de oameni pentru a ierna. Ar putea ca acest comportament al insectelor, înainte de venirea frigului, să fie în avantajul nostru? Teoretic, răspunsul este afirmativ.

3 PROBLEME LA... INTERIOR!

Dacă am găsi cât mai multe ploșnițe ascunse în interior și să le distrugem, am putea contribui la reducerea populației acestei specii dăunătoare în anul următor.

1. Problema este că trebuie multă răbdare! Odată intrate în interior, ploșnițele pot să fie și la vedere dar, de cele mai multe ori, le găsim în cele mai ascunse cotloane.

2. Toți locuitorii dintr-o anumită zonă ar trebui să facă la fel, să caute ploșnițele care se ascund în interior și să le distrugă.

3. Ploșnițele verzi ale tomatelor se găsesc și în orașele mari, nu numai în zona rurală. Așadar, o posibilă soluție ar fi campaniile de conștientizare a populației (la radio, TV, internet). Dacă toți am căuta ploșnițe în case, magazii, depozite, poate ar fi o șansă ca în primăvara următoare populația să fie mai redusă iar presiunea de infestare să scadă.

ATENŢIE... NU E DE GLUMĂ!

La prima vedere ceea ce am scris pare imposibil și, probabil, mulți vor zâmbi. Dar chiar ar putea să fie o șansă mare pentru noi ca mai puține ploșnițe să ajungă în primăvară. Dacă nu reușim, prin toate măsurile posibile, să ținem sub control populația acestei specii invazive, în câțiva ani, în loc de tomate sau ardei, vom recolta... ploșnițe verzi!

DĂUNĂTORUL APROAPE PERFECT

Nezara viridula este un dăunător invaziv aproape perfect pentru entomologi și un posibil mare coșmar pentru legumicultori și nu numai. Nu în ultimul rând, iernile ușoare din ultimii ani pot să vină în ajutorul acestor insecte.

Mortalitățile mai scăzute în timpul sezonului rece înseamnă populație din ce în ce mai ridicată anul următor!

Click AICI şi află de ce ducem o luptă inegală cu ploşniţa verde a tomatelor?

un articol de

EMIL GEORGESCU

INCDA Fundulea