Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Bolile tomatelor: care sunt cele mai paguboase, cum le evităm?

Publicat: 23 iunie 2020 - 16:24
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Bolile tomatelor, odată scăpate de sub control, pot produce pagube mari sau chiar compromite recolta 100%. Cum le depistăm şi cum tratăm plantele la timp?

Mai întâi să vedem care sunt cele mai des întâlnite dintre bolile tomatelor:

  1. Mana
  2. Ofilirea bacteriană / cancerul bacterian
  3. Putregaiul cenuşiu
  4. Pătarea cafenie a tomatelor
  1. Bolile tomatelor - Mana

Mana este o boală care atacă majoritatea fructelor şi legumelor (ardei, vinete, cartofi, castraveţi, roşii). Provoacă pagube mari şi este cea mai întâlnită boală la tomate.

Cauze: ploi, umiditate atmosferică ridicată, aerisire deficitară.

bolile tomatelor mana_b

Cum se manifesta?

Boala apare pe toate organele plantei: frunze, tulpini, flori, chiar şi frunct.

Primul semn al apariţiei manei îl vedem pe frunze, unde apar pete care la început au culoare verde – gălbuie, iar mai apoi, se brunifică şi se usucă. Dacă umiditatea din aer este ridicată, pe partea inferioară a frunzelor apare un puf albicios.

Dacă apare pe tulpină, o identificăm după petele brune. De asemenea, tulpina se frânge uşor şi uneori putrezeşte.

Apariţia manei pe fructe o identificăm la nivelul de inserţie al pedunculului (codiţa) sub forma unor pete circulare care se extind şi se brunifică cuprinzând întregul fruct.

Cum tratăm planta afectată de mană?

Dacă depistaţi mana, rupeţi toate fructele şi frunzele afectate iar apoi distrugeţi-le. Este important să nu intre în contact cu alte plante sănătoase, inclusiv foarfeca cu care aţi tăiat planta bolnavă trebuie dezinfectată.

Nu cultivaţi roşii lângă cartofi sau pe un sol pe care au fost cultivaţi cartofi în anul anterior, deoarece fac parte din aceeaşi familie şi au aceleaşi boli.

Se realizează tratamente cu unul dintre următoarele produse: Ridomil – este un tratament de tip sistemic şi îl putem folosi doar până ce fructele încep să se coacă, deoarece necesită o perioadă de repaus de minim 10-14 zile; Bravo 500 SC 0,15% - este un tratament prevenitv, iar timpul de aşteptare de 3 zile; Alcupral 50 PU.

  1. Bolile tomatelor - Ofilirea bacteriană / cancerul bacterian

Atacă întreaga plantă, începând cu frunzele de la bază care încep să se păteze şi să se usuce până când boala ajunge în vârful plantei.

Pe frunze se manifestă sub forma unor pete circulare de culoare galbenă – maronie. Un alt indiciu o reprezintă codiţele frunzelor (peţiolul)  îndreptate în jos.

Pe tulpină apar dungi de culoare brună. În dreptul acestor dungi apar „răni” deschise (vezi imaginea de mai jos).

bolile tomatelor putregaiul-cenusiu-si-ofilirea-bacteriana_b

Dacă sunt atacate florile, acestea se ofilesc. La fructe poate să apară fie la nivelul inserţiei pedunculului, fie pe fructe. Dacă apare pe peduncul, atunci, fructul nu are un format exterior care să dea de gol apariţia bolii. În schimb, seminţele acestui fruct sunt brunificate şi au puterea de germinaţie foarte scăzută. Pe fruct, boala, apare sub forma unui punct în jurul căruia se formează un cerc albicios şi proeminent.

Cum tratăm planta afectată de ofilirea bacteriană

Smulgeţi plantele atacate, după care le aruncaţi sau le ardeţi.

Există şi trataemente chimice pentru combaterea bolii. Acestea sunt, în general, pe bază de Mancozeb (cel putin 50% concentratie).

  1. Bolile tomatelor - Putregaiul cenuşiu

Putregaiul cenuşiu ste una dintre cele mai păgubitoare boli ale roşiilor, atacând frunzele, tulpinile dar şi fructele acestora. Apare, în special, în cazul legumelor cultivate în spaţii protejate (sere, solarii), dar şi în câmp în anii ploioşi. Boala este favorizată de umiditatea din aer crescută, lipsa aerisirii şi udarea excesivă.

Pe fruct boala se manifestă prin pete circulare, în mijlocul cărora va apărea o culoare albicioasă, semn că fructul este putrezit în totalitate.

bolile tomatelor putregaiu cenusiu_b

"Prevenţia, cel mai bun tratament"

Boala apare datorită umidităţii crescute. Astfel, pentru a preveni, trebuie să aerisiţi cultura prin desfrunzire şi copilire, înlăturarea buruienilor şi plantarea răsadurilor la o distanţă mai mare între ele.

Când folosiţi tratamente chimice încercaţi să alternaţi produsele între ele petru a nu se crea rezistenţă.

  1. Bolile tomatelor - Pătarea cafenie a tomatelor

Vremea instabilă, cu precipitaţii de scurtă durată şi abundente, alternând cu temperaturi ridicate, oferă condiţii prielnice pentru dezvoltarea agenţilor patogeni şi pentru instalarea în solarii a diferitelor boli. La cultura de tomate, deosebit de păguboasă este Pătarea cafenie a frunzelor (Passalora fulva - sinonim cu Fulvia fulva sau Cladosporium fulva).

Boala este specifică mai ales tomatelor cultivate în spaţii de cultură protejată. Trebuie ştiut că atacul apare pe frunzele plantelor dezvoltate, semnele bolii făcându-şi apariţia pe faţa frunzei sub forma unor pete galbene, care se extind. Zonele galbene au corespondent pe spatele frunzei, materializat printr-un puf de culoare albă (în prima zi), care apoi bate-n cafeniu şi în cele din urmă culoarea devine brun-închisă.
Zonele atacate se necrozează (mor), frunzele se usucă de timpuriu (mai întâi cele bazale). Din cauza infecţiei cu această boală, recolta este afectată, plantele şi fructele stagnând în creştere.

bolile tomatelor patarea cafenie 2_b


Factorii care favorizează apariţia acestor boli sunt:
- temperatura de peste 22oC corelată cu umiditatea relativă ridicată a aerului (peste 95%);
- lipsa aerisirii, la care se adaugă şi prezenţa picăturilor de apă pe frunze;
- transmiterea bolii de la un an la altul se realizează prin resturile de plante infectate şi prin sporii ciupercii „conidii”, ce se găsesc în praful depus pe elementele din seră sau din solar.

Măsuri de prevenire
- Cultivarea de hibrizi cu rezistenţă genetică la Passalora fulva;
- Irigarea cu instalaţiile de udare prin picurare;
- Aerisirea corespunzătoare a spaţiilor de cultură protejată;
- Defolierea etajelor inferioare ale plantelor, pentru a asigura o ventilaţie mai bună;
- Distrugerea totală a resturilor de plante infectate şi dezinfectarea corespunzătoare a spaţiilor de producţie (sere, solarii);
- Utilizarea tehnologiei de mulcire pentru controlul umidităţii relative a aerului.
“Încă de la apariţia primelor simptome de boală, se recomandă aplicarea tratamentelor chimice cu: Bravo 500, Ortiva, Cabrio Top, Antracol, Polyram DF, în dozele omologate”, ne-a declarat Marius Petrache, administrator al SC Marcoser SRL.

Pe lângă bolile tomatelor enumerate mai sus, permanent apar noi provocări pentru legumicultori. Una dintre ele este:

ToBRFV un NOU VIRUS care atacă TOMATELE!

Literatura de specialitate din Occident şi nu numai discută, de câţiva ani, despre apariţia în culturile de tomate protejatea unui nou virus,şi anume Tomato brown rugose fruit virus (virusul fructelor brun rugozate de tomate).

Simptomele au fost semnalate încă din 2014,în Israel şi Iordania. Virusul este considerat ca un nou membru al genului de Tobamovirusuri. Fructele de pe plantele infectate pot dezvolta zone galbene, rugoase şi, de asemenea, suprafeţe necrotice sau brune care le face total necomercializabile. Simptomele apar atât pe fructele verzi, cât şi pe cele coapte. Acest virus este în legătură cu virusul mozaicului tutunului (TMV) şi cu virusul mozaicului tomatelor (ToMV). Totuşi, aşa cum arată dr. Aviv Dombrovski de la Volcani Center din Israel şi alţii, noul virus poate să nu ţină seamă de gena de rezistenţăTm-22, ceea ce înseamnă că hibrizii de tomate cu rezistenţă la TMV şi ToMV vor fi sensibili la noul virus ToBRFV.

tobrfv-6a219_o2_b

Ameninţare reală pentru tomatele din România
În prezent ToBRFV produce îngrijorare printre fermierii din Olanda, Italia (cu deosebire în Sicilia), Spania, Germania (unde unele focare au fost eradicate), Anglia, precum şi în America de Sud (Mexic) şi USA (California). Mai mult ca sigur că acest virus se găseşte şi în culturile de tomate din România. De altfel, noi am asociat unele simptome cu prezenţa ToBRFV, dar nu ne-am pronunţat, deoarece nu s-au putut face analize de laborator care să certifice existenţa lui. De aceea vom insista în continuare pe modul de manifestare a atacului pentru ca fermierii, cel puţin vizual, să presupună existenţa virusului şi să semnaleze acest lucru specialiştilor.

Cum se manifestă infecţia cu ToBRFV
Virusul este astfel numit după urmele rugoase brune care apar pe fructe şi, uneori, şi pe frunze. Simptomele infecţiei pot diferi de la un hibrid la altul. În ţara noastră am evidenţiat cazuri în care un hibrid a fost mai susceptibil la infecţia cu ToBRFV decât alţii. În cazul tomatelor, simptomele includ mozaicarea mai mult sau mai puţin severă, decolorarea frunzelor, unele frunze devin mai înguste, deformate, colorate în galben sau brun cu epiderma rugoasă. Puncte necrotice pot să apară pe peduncul, caliciu şi peţioli. O primă lucrare care a apărut în Israel menţiona faptul că, pe plantele bolnave, 10-15% din fructe aveau simptomele tipice. În Iordania însă, procentul a fost de SUTĂ LA SUTĂ! Posibil ca diferenţa să fie datorată hibrizilor cultivaţi.

Virusul se răspândeşte uşor la toate plantele din cultură. Ca simptome obişnuite menţionăm:
- Mozaicările (clorotice sau pale) pe frunzele mai tinere de la vârf sau pe copili;
- Frunzele pot fi încreţite şi deformate, iar în unele cazuri pot fi mai înguste;
- De la caz la caz se pot observa frunze rugoase-sticloase;
- Pe tulpini apar dungi brune (necrotice);
- Piticirea plantelor;
- Pe fructe pot să apară marmorări clorotice, similare infecţiei cu virusul mozaicului pepenilor;
- Fructele sunt brun rugoase.

Tomatele sunt principala gazdă pentru ToBRFV, dar experienţele au demonstrat că ardeiul gras şi ardeiul gogoşar, precum şi specii de Nicotiana, Solanum nigrum, Chenopodium quinoa, Petunia hybrida şi Chenopodiummurale, inoculate cu acest virus, pot fi gazdeminore, manifestând uşoare simptome. La ardei,simptomele foliare includ deformarea, îngălbenirea şi mozaicarea. La rândullor,fructele de ardeisuntdeformate, cu zone galbenesaubrunesau cu dungiverzi. Pătlăgelele vinete şi cartofii nu sunt sensibile. Testul Elisa efectuat după inoculare a fost negativ.

Măsuri de prevenţie
Odată ce apare un focar de ToBRFV, practicile normale de lucru din spaţiul protejat pot răspândi rapid virusul prin mişcări de instrumente şi echipamente contaminate (cum ar fi în timpul cârnirii plantelor, pe mâinile şi îmbrăcăminte a lucrătorilor, cu ambalajele, prin palisarea plantelor, dar şi pe structura solariilor). Măsurile de precauţie trebuie să fie de rutină. Lista acestora nu este exhaustivă şi se referă de regulă la toţi patogenii transmişi prin contact, incluzând şi alţi viruşi şi viroizi. La aceste măsuri de precauţie, mai adăugăm:
- alegerea hibrizilor cu toleranţă la ToBRFV;
- aprovizionarea cu seminţe din surse autorizate;
- dezinfecţia uneltelor şi spaţiilor protejate (sere,solarii) cu Menoclean 1% prin stropire(pereţi, alei, registre, scheletmetalic/lemnetc;
- rotaţia culturilor;
- dacă sunt suspiciuni cu privire la provenienţa seminţelor se poate face un tratament cu 1-2 zile înainte de semănat cu fosfat trisodic în concentraţie de 8%, prin imersare timp de 20 minute, după care se spală cu apă de la robinet, prin imersie timp de 15 minute, urmând ca uscarea acestora să se facă la umbră;
- la sfârşitul perioadei de vegetaţie, la defrişare, se elimină plantele bolnave prin smulgere cu tot cu rădăcini.

O măsură obligatorie o constituie informarea lucrătorilor cu privire la pericolul acestui virus şi evident la modul de manifestare, simptomatologie, pentru a-l recunoaşte şi a înţelege măsurile de protecţie şi prevenire a infecţiilor. Nu trebuie să lipsească mănuşile de protecţie de unică folosinţă, precum şi pelerine şi plastice pentru încălţăminte, tot de unică folosinţă.
Ca şi în cazul altor virusuri şi viroizi sau alţi agenţi patogeni care se transmit prin contact, mecanic, controlul acestora este relativ limitat. De aceea cea mai bună măsură este prevenţia!

Iată şi un scurt VIDEO explicativ!

După bolile tomatelor, o mare importanţă trebuie să acordăm şi dăunătorilor! 

Dintre aceştia amintim:

  1. TUTA ABSOLUTA – molia tomatelor

  2. Ploşniţa verde a tomatelor

 

1. TUTA ABSOLUTA – molia tomatelor

Un alt dăunător extrem de periculos este Tuta absoluta, cunoscută de legumicultori sub denumirea de molia tomatelor. O insectă polifagă extrem de periculoasă, care atacă cu predilecţie tomatele, dar şi ardeii, pătlăgelele vinete, cartofii şi chiar castraveţii.

tuta absoluta vierme-si-fluture-copy_o_b

Caracteristici biologice
Tuta absoluta este o insectă (molie) din familia Gelechiidae, cunoscută sub denumirea de molia frunzelor de tomate. Este originară din America de Sud, fiind semnalată pentru prima dată în Europa în anul 2006 şi în România în 2009. Tuta absoluta este în principal un dăunător al culturilor de tomate, dar poate ataca şi alte plante din familia Solanaceae, având un potenţial de reproducere foarte ridicat (10 - 12 generaţii/an). Ciclul biologic este între 29 - 38 de zile, în funcţie de condiţiile de mediu.O femelă depune cca 260 ouă. Ouăle sunt depuse pe partea inferioară a frunzelor, au formă cilindrică, de culoare crem şi o lungime de 0,35 mm. Larvele la eclozare au culoare crem, capul negru şi o lungime de 0,5 mm. La dezvoltarea completă ajung până la 7 - 10 mm şi sunt de culoare galben-verzuie, uneori cu tentă roşcată. Stadiul larvar este de 13 - 15 zile. Adultul are culoare brună-cenuşie, cu pete mici negre pe aripile anterioare, o lungime de 5 - 7 mm şi anvergura aripilor de 8 - 10 mm. Larvele atacă toate părţile aeriene ale plantelor (frunze, tulpini, fructe) şi produc pagube în toate stadiile de dezvoltare a acestora. Larvele pot fi depistate cu uşurinţă deoarece preferă staţionarea pe muguri, flori sau fructe în formare se văd resturi de culoare neagră produse prin hrănire.

Combaterea insectei Tuta absoluta sau a moliei tomatelor se face extrem de greu. De aceea pagubele produse, uneori în culturile de tomate din spaţiile protejate, sunt foarte mari, ajungând până la distrugerea completă a culturii.

Chimic, molia tomatelor este destul de greu de controlat. Şi aceasta, mai ales din cauză că atunci când a apărut în America de Sud, s-au făcut nenumărate încercări.

tuta-absolutaiun1_o_b

Capcane cu feromoni

Se recomandă în mod deosebit combaterea biologică, folosind capcane cu feromoni, câte 2-4/ha (Qlure TUA - 500, 502, Optima, 100 N sau Ferolite, Delta trap, Optiroll Tuta+, Maxiboard Tuta+, Tutaroll şi Tutaboard), bazate pe sinergismul dintre feromonul sexual al insectei şi frecvenţa luminii particulare atragerii acesteia. Specificitatea feromonului protejează entomofauna utilă (Trichogramma achaenae şi Nesidiocoris tenuis). Raportul de insecte capturate este de 100 de molii de Tuta absoluta la un Nesidiocoris tenuis.
Pot fi folosite şi alte capcane, mai ieftine, dar nu atât de eficiente.

Dacă se folosesc în interior, este obligatoriu ca sera sau solarul să fie prevăzut cu plase insect proof, pentru a împiedica şi pătrunderea altor insecte atrase de feromonii respectivi, recomandare aproape imposibil de realizat pentru majoritatea tipurilor constructive de solarii din ţara noastră. Folosirea acestor capcane are şi rolul de monitorizare a prezenţei dăunătorului în interiorul spaţiului protejat.


Tratamente recomandate

Ca produse de combatere, recomandăm: Affirm 095 SG 0,15% sau ALVerde 24 SC 0,1% sau Kohinor 20 SL 0,1% sau Coragen 0,02%. Mai există şi alte produse care încă nu s-au omologat la noi în ţară, dar care, datorită eficacităţii foarte bune, este posibil să apară cât de curând. Este vorba de Avaunt 0,04% sau produsele Volian Targo şi Belt.

În perioada de vegetaţie se fac 4-5 tratamente. Atacul dăunătorului pe frunzele şi fructele de tomate se reduce semnificativ, produsele aplicate având o eficacitate de 80-90%.
Potrivit unor specialişti străini, mai ales cei spanioli, controlul cât de cât al insectei se poate realiza cu produse pe bază de imidacloprid, care se pot aplica şi prin instalaţia de irigare prin picurare la 8-10 zile după plantare, sau cu produse pe bază de indoxacarb sau spinosad, eficiente mai ales împotriva larvelor.

În general, se va folosi o cantitate mai mare de soluţie decât de obicei, dar, atenţie, nu se va mări sub nici o formă concentraţia de substanţă activă! Altfel, ne putem aştepta la efecte nedorite, cum ar fi avortarea florilor, dar mai ales fenomenul de rezistenţă.

foto-tuta absoluta o_b

Măsuri preventive:
- producerea răsadului în spaţii distincte, separate, special amenajate;
- curăţarea spaţiului de orice rest de plantă din cultura anterioară (tulpini, frunze, fructe), precum şi de buruieni, mai ales cele din familia solanaceae;
- acolo unde este posibil, zonele de aerisire şi cele de ventilaţie se acoperă cu plase speciale, identice cu cele care se folosesc în cazul afidelor, cu 6-9 orificii/cm2;
- crearea unui „antreu” la intrări, respectiv o dublare a uşilor;
- monitorizarea spaţiului de produs răsad cu capcane cu feromoni.
O bună practică agricolă sau GAP - Good Agricultural Practices - în acest caz, înseamnă practici culturale, rotaţii cu alte specii (nu cu ardei sau cu pătlăgele vinete şi nici chiar cu castraveţi), arătură, fertilizare şi irigare adecvate, distrugerea plantelor infestate, a buruienilor gazdă etc.

2. Ploşniţa verde a tomatelor

În ultimii ani, cultivatorii de tomate şi de ardei, fie că vorbim de grădini, fie că vorbim de suprafeţe mai mari, s-au confruntat cu nişte probleme noi, cu care nu s-au mai întâlnit până acum. Concret, din a doua jumătate a lunii august, în grădini au „poposit” nişte ploşnite verzi, urât mirositoare, la prima vedere inofensive. Ulterior, grădinarii au constatat că micile ploşniţe verzi le distrug legumele. 

Ploşniţele înţeapă tomatele sau ardeii, fie când sunt aproape coapte sau când sunt încă verzi (gogonele). În locul în care tomatele sau ardeii sunt înţepaţi, ţesuturile se depreciază. Ulterior fructele atacate au valoarea calitativă depreciată, nu mai pot fi păstrate pe o durată mai lungă de timp şi nu mai pot fi valorificate pe piaţă.

plosnita verde a tomatelor_b

Ce sunt şi cum putem scăpa de aceste ploşniţe?
Ploşniţa verde a tomatelor (Nezara viridula) este un dăunător invaziv, originar din Africa (Etiopia). În prezent, această specie s-a răspândit în multe zone tropicale şi subtropicale din Asia, Africa, Australia, America de Sud, America de Nord, dar şi în zone mai calde din Europa. Interesant este că aceste ploşniţe, deşi provin din zone mai calde, s-au adaptat şi în zone cu climat temperat, unde există ierni mai blânde sau mai grele, cum este şi cazul ţării noastre.


Un ciclu complet de dezvoltare al ploşniţei verzi a tomatelor durează 60-70 de zile. Deocamdată nu am cunoştinţă despre cercetări mai în detaliu privind evoluţia acestui dăunător în condiţiile ţării noastre. Această specie de ploşniţă este foarte polifagă, fiind semnalată la peste 180 de specii de plante gazdă, cum ar fi tomatele, vinetele, cartofii, ardeii, vărzoasele, dovleceii, castraveţii, piersicul, zmeurul, coacăzul etc. De asemenea, insectele au fost semnalate şi pe multe specii de cereale, cum ar fi orez, sorg, porumb sau leguminoase pentru boabe (soia sau fasole).

Pagube însemnate la tomate şi ardei


Dintre plantele horticole cultivate, cel mai periculos este atacul la tomate (de unde şi numele popular al acestei specii, în limba română) sau ardeiul. Ca orice specie de ploşniţă vegetală, adulţii şi nimfele de Nezara viridula au un aparat bucal adaptat pentru înţepat şi supt, injectând în organele atacate saliva, cu rol de a lichefia ţesuturile acestor organe, pentru a fi apoi consumate de către ploşniţe (prin canalul alimentar).

Locul unde tomatele sau ardeii au fost înţepate se pot identifica cu uşurinţă, apărând ca nişte zone decolorate (con salivar). În literatura de specialitate se menţionează că atacul are loc atât la tomatele verzi, cât şi la cele aproape coapte, fapt confirmat şi în urma observaţiilor proprii. Analizând probele de tomate şi de ardei din zona localităţii Fundulea, am constatat că acestea prezintă zeci de locuri unde au fost înţepate. Tomatele atacate devin improprii consumului, sunt depreciate şi nu se pot folosi pentru obţinerea de conserve. Situaţia este similară şi în cazul ardeilor atacaţi. La ora actuală nu am cunoştinţă dacă există o centralizare la nivel de ţară a pagubelor produse de către acest dăunător invaziv culturilor de tomate sau ardei.


DUŞMANI NATURALI LIMITAŢI
Ca şi în cazul ploşniţei marmorate asiatice (Halyomorpha halys), entomofauna utilă locală (paraziţi sau prădători) atacă adulţii, larvele sau ouăle ploşniţei Nezara viridula într-un procent destul de redus. Deci, prolificitatea ridicată a femelelor, adaptabilitatea mare la diferite condiţii climatice şi duşmani naturali limitaţi (în locurile nou invadate) fac din această specie invazivă de ploşniţă un dăunător aproape perfect pentru entomologi şi un posibil dăunător de coşmar pentru fermieri.


În concluzie, ploşniţa verde a tomatelor (Nezara viridula) este un dăunător invaziv extrem de periculos, cu potenţial ridicat de a produce daune economice importante horticultorilor, pomicultorilor şi nu numai, în contextul schimbărilor climatice. Prin urmare, ar fi necesare cercetări urgente privind evoluţia şi biologia acestui dăunător, în condiţiile climatice ale ţării noastre, pentru a nu ne trezi ca în loc de tomate recoltăm... ploşniţe invazive!

În concluzie atât bolile tomatelor, cât şi dăunătorii pot periclita ciclul de producţie al fiecărui legumicultor. Verificaţi mereu plantele şi luaţi măsuri în timp util!

Mult spor şi recolte bogate!

Surse:

Vizualizat: 9963 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten
reclama art afetr lead

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Hibridul SY Experto - producţie record

Hibridul SY Experto - producţie record

Chiar dacă anul agricol nu a fost unul uşor, Cosmin Micu a obţinut o producţie medie de 4375kg/ha la floarea soarelui de pe cele 75ha cultivate cu hibridul SY Experto de la Syngenta. Hibridul high-oleic SY Experto se remarcă printr-o toleranță foarte bună la mană, rezistenţă la frânge şi 87% conţinut de acid oleic.

 

Interviu cu Cosmin Micu, fermier

Procereal Agrosan, loc. Mănăştur, jud. Arad.

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Sistemul de ghidare Trimble GFX-750 testat la Soc. agricola AgroSlavia Cum își gestionează drenarea cei de la Campo d'Oro cu ajutorul sistemelor Trimble de la Vantage
Valorificarea producţia de cereale

Cum veţi valorifica producţia de cereale de anul acesta?