De foarte multe ori în ultimii ani mi-am pus problema: ce s-ar întâmpla cu ţara noastră în caz de război, de cutremur devastator, negândindu-mă că în mileniul III ar fi posibilă o pandemie, când cercetarea în domeniul medical (genetică, chimie, biologie, IT etc.) a ajuns atât de departe în doar câteva decenii.
Întrebarea a fost generată pe fondul atâtor dispute şi supefluu-uri politice, atâtor momente ratate în redevenirea acestei naţii întru civilizaţie, moralitate, prosperitate şi durabilitate, când "bărbaţii" patriei au dovedit de atâtea ori slăbiciuni şi laşitate, incompetenţă şi duplicitate, trădare şi hoţie, vanitate şi falsitate.
În această perioadă tulbure de 30 de ani, puţini au văzut şi recunoscut că pe câmpurile patriei bărbaţii gliei au dublat şi triplat producţiile, au aşezat pământurile, au deprins comenzile computerizate ale sofisticatelor maşinării occidentale şi nu s-au făcut de râs nici la masa bogaţilor chiar dacă furculiţa o ţineau tot în mâna dreaptă. Pentru ei (bărbaţi şi femei - nu sunt misogin - "fii bărbată!", e o vorbă veche), eroi ai gliei strămoşeşti, a ajuns, se pare, momentul de a demonstra naţiei umile puterea sacrificiului propriu pentru continuitate şi securitate.
Nu ştiu exact cât grâu este în ţară şi câtă pestă porcină bântuie în fermele româneşti sau cât lapte şi cartofi am putea avea pentru fiecare dintre noi (vin şi "expatriaţii" acasă!); ştiu doar că multă pâine se face din aluat congelat importat, că multe carcase şi preparate din carne vin de afară, ca până şi brânzeturile şi "banalul" cartof, străine, umplu rafturile supermarket-urilor (străine şi ele!), că aproape toate pesticidele şi piesele de schimb la tractoare şi maşini agricole vin de peste graniţă, ca până şi "softul", mereu necesar de a fi actualizat, vine cu digitalizare (la propriu!) externă.
Există scenarii de criză: scenariul european fără graniţe, aşa cum ni-l închipuiam, în care Europa Unită luptă împreună, în aceeaşi casă, împotriva pandemiei - scenariu anulat iniţial de decizia unor ţări care şi-au închis frontierele - şi scenariul naţional, nedefinit încă din cauza multor "no- şi re-no-minalizari" respinse vehement de o opoziţie trăznită şi de o argumentaţie sterilă a titularilor ministeriali. În acest scenariu naţional, în care securitatea medicală şi securitatea alimentară devin priorităţi de cel mai înalt grad, rolul medicilor şi al fermierilor români devin similare!
Nu cred că e compromisă campania de primăvară. Cu excepţia unor pesticide şi seminţe care n-au intrat în ţară, în mare parte lucrul poate să contiune. Însă posibila infecţie cu Coronavirius a lucrătorilor din agricultură pune sub semnul incertitudinii consecvenţa desfăşurării campaniei, îngrijirea animalelor şi procesarea produselor alimentare.
Cred că fermele de familie vor dovedi primele semne de solidaritate, în caz de infecţie, din partea familiei lărgite şi/sau a prietenilor pentru preluarea fluxului de producţie. Propria izolare a familiei va fi practic izolarea în câmp, pe tractoare, în microferma de animale, fără să ia contact cu personal străin. Păcat că n-avem mai multe ferme de familie!
În fermele mici-mijlocii situaţia poate să fie similară în condiţiile în care şeful exploataţiei, rămas sănătos sau un înlocuitor, are capacitatea de gestionare tehnică a sistemei de maşini din dotare şi împreună cu alţi terţi sănătoşi să lucreze efectiv în câmp sau în grajd până la ridicarea pandemiei.
În fermele mari însă, mai ales acolo unde se lucrează centralizat şi mai ales în fermele zootehnice de mii de capete, situaţia trebuie să fie ameliorată (salvată la nevoie!) de intervenţia guvernului. Chiar dacă este anacronic să vorbim aşa ceva, trebuie să ne amintim de intervenţia statului totalitar dinainte de 1989 în strângerea recoltelor de pe câmp cu ajutorul armatei (oops! Armată nu mai e sau e în Afganistan!).
În toate cazurile, fermele trebuie să aibă capacitatea de a deveni loc de autoizolare a lucrătorilor cu asigurarea spaţiilor de odihnă şi hrană.
Aprovizionarea cu seminţe, îngrăşăminte, pesticide, combustibili, trebuie să se desfăşoare imediat, în câteva zile, pentru că în starea de urgenţă pot fi suspendate şi transporturile.
Asigurarea echipamentelor de protecţie, specifică şi în prevenirea infecţiei cu covid-19, devine mai importantă acum.
Folosirea muncitorilor zilieri cu naveta ar putea să devină riscantă având în vedere că provin din comunităţi largi (mulţi întorşi din ţări izolate cu pandemie acută). Mă refer aici la lucrări în pomicultură şi viticultură (tăieri de rodire) sere şi solarii (plantări, întreţinere, recoltări), dar şi în cultura mare (purificări loturi semincere, castrări loturi de hibridare s.a. - Doamne fereşte să nu se prelungească starea de urgenţă până atunci!). Soluţia: o mecanizare completă sau reconsiderarea structurii culturilor în aşa fel ca intervenţia manuală să fie redusă complet.
Suntem în situaţie de urgenţă! Respectăm legile, respectăm oamenii sănătoşi, ne respectăm pe noi pentru prevenire sau vindecare, luptăm pentru oprirea pandemiei dar, ATENŢIE! Trebuie să ne hrănim, trebuie să refacem stocurile pentru toţi semenii noştri.
Statul trebuie urgent să rechiziţioneze cantităţi suficiente de alimente (cereale, carne, lapte etc.) din cele rămase neexportate şi să stimuleze fermierii pentru reluarea producţiei în această primăvară şi aşa foarte dificilă. Măsurile luate în aceste situaţii trebuie adaptate în aşa fel încât fermierul să-şi poată exercita vocaţia pentru că altfel viitorul securităţii alimentare al întregii naţiuni ar avea de suferit drastic.
În aceste momente MADR trebuie să lupte în prima linie pentru elaborarea corectă a strategiei naţionale coroborate cu nevoia stringentă de cultivare a pământului şi creşterea animalelor, activităţi care dacă ar înceta ar fi un adevărat dezastru.
FERMIERII, am această convingere, SUNT ÎN STARE DE ORICE SACRIFICIU!
Rămâneţi conectaţi cu Celula de Criză FERMA!
Ferma Media Grup, primul grup media privat din domeniul agriculturii româneşti, a creat o CELULĂ DE CRIZĂ pentru problemele fermierilor, care va prelua toate sesizările, cererile şi propunerile venite dinspre fermieri către autorităţi, precum şi neliniştile oamenilor cu privire la sectorul agroalimentar. În plină pandemie CoVid-19, Celula de Criză este un demers jurnalistic de utilitate publică, în sprijinul fermierilor şi al populaţiei, lansat şi susţinut de Ferma Media Grup prin site-urile revista-ferma.ro şi agroinfo.ro
CUM NE PUTEŢI CONTACTA. În această perioadă, redactorii Ferma şi Agroinfo sunt alături de voi, fermierii români, pentru a vă face publice problemele cu care vă confruntaţi şi pentru a le aduce în atenţia autorităţilor. Vă rugăm să ne trimiteţi întrebările şi sesizările voastre pe adresa redacţiei: redactia@revista-ferma.ro sau să ne trimiteţi mesaje pe paginile de facebook Revista Ferma şi Agroinfo şi prin WhatsApp la telefon 0722814021.