Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Iarmarocul din Bucureşti

Publicat: 13 iulie 2019 - 07:48
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Povestea proiectului ”Iarmarocul din Obor” îşi are începutul în Submăsura 16.4 şi Submăsura 16.4a - „Sprijin acordat pentru cooperare orizontală şi verticală între actorii din lanţul de aprovizionare în sectoarele agricol şi pomicol”, din PNDR 2014-2020. Deşi cuvântul ”actorii” este folosit la figurat, lucrurile şi situaţiile s-au legat în aşa fel încât unul dintre beneficiari este chiar un actor adevărat, cu diplomă, numit George Robu.

Actorul George Robu l-a lăsat de mult timp în urmă pe Romică, personajul din serialul TV al grupului umoristic ”Vacanţa Mare”, personaj care sta în spatele tejghelei într-o cârciumă de ţară şi arunca replici către muşterii, în timp ce umplea halba cu bere. George Robu a abordat alte roluri, cum ar fi acela de Moş Crăciun, unul credibil, din moment ce trăgându-l de mustăţi şi de barbă, copiii constată că acestea nu se smulg, ci rămân la locul lor, oricât ar trage ei de tare. Mai mult, actorul şi-a găsit o nouă scenă, agricultura, unde nu-i vine chiar greu să joace, fiind născut la ţară, în judeţul lui Marin Preda şi al lui Moromete, fapt pentru care şi semnează deseori pe facebook, ”G.Robu, ţăran român”. De câteva luni, actorul e şi coordonatorul unui proiect câştigat la AFIR şi numit ”Iarmaroc în Bucureşti”, unde producătorii agricoli sunt invitaţi să-şi vândă recolta, fără să fie taxaţi, după cum mi-a precizat.

Capsuni_b

Fără poză
Mă plimb printre tarabele din hala nouă a Pieţei Obor şi parcă nu mă lipesc de nimic, de un subiect, de o poveste, ceva. Chiar la intrare, un tânăr vinde nişte căpşune mari, roşii, frumoase. E din comuna Piatra, judeţul Teleorman, după cum citesc pe certificatul de producător lipit pe tarabă. Scot aparatul şi îl întreb dacă pot să-i fac o poză pentru revista Ferma. Mă refuză. ”Ştiu revista, dar nu vreau să fiu pozat”, îmi răspunde în timp ce cântăreşte nişte fructe. Nu insist. Poate le-a spus consătenilor săi că e plecat pe Coasta de Azur şi chiar nu vrea să fie văzut într-o fotografie, în ipostaza de precupeţ în Obor. În hală, forfotă mare. Pe mese, mormane de ceapă verde, salată, căpşune, cireşe, legături de usturoi nou etc. Simt că aş tulbura rău apele dacă m-aş apuca să întreb, în stânga şi în dreapta, cine e fermier, cine e comerciant, cine şi cum - mai ales cum - foloseşte pesticide, cine a încercat să îşi certifice ecologic culturile de legume etc. Dacă aş găsi, totuşi, pe cineva dispus să stea de vorbă cu mine, mi-ar spune că nu are timp, că trebuie să stea la tarabă, cu ochii pe clienţi. E concurenţă mare, muşterii sunt plini de fiţe, dacă nu le convine ceva, se mută repede la taraba vecină. Ce să fac? De unde să-mi scot reportajul?

DSC06759i219_b

Actorul şi banii europeni
”Iarmarocul din Obor”, vine gândul salvator. Îl sun pe George Robu. E aici, în piaţă. În câteva minute sunt la Hala Terminal, situată în capătul celălalt al pieţei, dincolo de zona unde parchează camioanele cu fructe şi legume. Iarmarocul e compus din trei galantare dispuse pe trei laturi, încât formează un careu cu o latură deschisă. Oferta zilei: căpşune, roşii, ouă de prepeliţă, brânză de capră, miere, mezeluri ambalate în vid. O doamnă cu şorţuleţ e pregătită să vândă. Ieşim şi ne aşezăm la masa unei terase cu melodii de inimă albastră. Atmosferă tipică Oborului, cea mai mare piaţă agro-alimentară din Bucureşti.
Povestea proiectului ”Iarmarocul din Obor” îşi are începutul în ”Submăsura 16.4. Actorul George Robu are, din 2014, o firmă numită ”SC Iarmarocul de joi SRL”. În februarie 2016, prezent fiind la o întâlnire în sediul primăriei Berceni, unde participau funcţionari din administraţia publică locală, din APIA şi AFIR, dar şi fermieri locali, George a fost îndemnat să depună un proiect ca să înfiinţeze o piaţă, un loc unde producătorii agricoli să-şi vândă marfa.”Mi-au zis că eu sunt cunoscut, că dacă aplic îi conving şi pe alţii să aplice, aveau nevoie să convingă lumea să depună proiecte”, îmi spune George Robu.

Un moment patetic
De la întâlnirea din februarie 2016, au trecut peste doi ani până când proiectul a fost depus. „Am avut consultant; fără consultant eşti mort”, conchide Robu. Proiectul a fost depus în aprilie 2018, aprobat în august 2018, iar contractul de finanţare a fost semnat în noiembrie, acelaşi an. Valoarea proiectului: 100.000 de euro. Durata: 5 ani. Între august şi noiembrie, a trebuit să mai depună un teanc de documente. Instituţiile întârziau să le elibereze. ”Am sunat peste tot, la directori, la parlamentari, l-am sunt chiar şi pe ministrul Petre Daea. Până la urmă, am semnat contractul”, îmi prezintă George o situaţie cam complicată, de parcă ar fi un pasaj dintr-o piesă de teatru obscură.
V-aş lipsi de o parte a adevărului dacă nu v-aş spune că discuţia cu interlocutorul meu trece uşor din registrul explicativ în registrul emoţional. În opinia lui, ”Adrian Chesnoiu nu e doar un simplu director general (al AFIR, n.n.), ci un mare patriot român”, dar, citez, ”există foarte multă birocraţie” căreia nici directorul general nu ar avea ce să-i facă. Dacă îmi permiteţi aici un mic comentariu, ”foarte multă birocraţie” înseamnă deseori legi şi reguli stricte care trebuie respectate, inclusiv de directorii generali, iar a fi ”patriot român” înseamnă tocmai respectarea acestor legi şi reguli stricte, mai ales când în joc sunt banii publici. La fel de adevărat este că ”prea multă birocraţie” inhibă elanul antreprenorial.
Mai departe, interlocutorul meu îşi aminteşte că a fost câţiva ani co-prezentator la Viaţa satului, ”a fost o adevărată şcoală pentru mine”, şi i-a plăcut o rubrică: SOS, adică ”Sfaturi, Oportunităţi, Soluţii” pentru săteni. Aici, George Robu izbucneşte în lacrimi. Depăşim repede momentul lacrimogen.

Revenim la registrul informaţional
Beneficiarii proiectului ”Iarmaroc în Obor” sunt firma lui George Robu, omul fiind şi coordonator, cinci producători agricoli şi primăria comunei Hotarele, din judeţul Giurgiu. La început, iarmarocul a fost organizat la Autogara Filaret, apoi la Muzeul Satului, iar acum în Hala Terminal din Obor. Sunt trei angajaţi: coordonatorul, un şofer şi un agent de vânzări. Proiectul dispune de un site, are pagină de facebook. Cei cinci producători agricoli sunt: un fermier care creşte prepeliţe, doi care produc legume în solarii, un crescător de capre şi unul de găini. Pe parcurs, au reuşit să convingă alţi câţiva fermieri să aducă produsele la Iarmaroc. Unul dintre ei este un producător de legume din comuna Cataloi, judeţul Tulcea.
Pe 27 mai, au depus documentele pentru a încasa prima tranşă din valoarea proiectului. ”M-am împrumutat de bani. Aş fi mult mai liniştit dacă aş renunţa la proiect, n-aş avea nici o durere de cap, dar fiindcă onoarea şi cuvântul lui George Robu nu sunt tranzacţionabile, voi duce proiectul până la capăt”, ţine să precizeze la capătul conversaţiei noastre. I-am consemnat spusele ca atare. Colaboratorii omului vor fi ştiind mai bine să le evalueze.

Robu_b
George Robu: „Proiectul nostru a fost singurul aprobat, iar ei, funcţionarii, ne spuseseră înainte că trebuie să se adune proiecte mai multe, a căror valoare totală să depăşească un milion de euro. De asta ne-au şi amânat atât, că nu se adunau proiectele. Iar când s-au adunat, numai al nostru a fost câştigător”.


FERMIERI DESCHIŞI, FERMIERI RETICENŢI
Scopul proiectului ”Iarmaroc în Obor” este acela ca producătorii agricoli să fie convinşi să-şi vândă marfa în cadrul iarmarocului, unde nu plătesc taxe şi au posibilitatea să-şi depoziteze produsele în spaţii frigorifice. Cu toate acestea, nu mulţi fermieri au fost tentaţi să răspundă invitaţiei. George susţine că aceştia ”vor să stea acasă şi să vină cineva să le cumpere marfa la preţul de la raft”. Consemnez opinia ca atare, până voi ajunge să discut şi cu fermierii care au refuzat să colaboreze cu ”Iarmarocul din Obor”.
Mai mult decât refuzul altor fermieri de a colabora în cadrul proiectului ”Iarmarocul din Obor”, pe George îl revoltă obiceiul unor producători de a utiliza fără discernământ substanţele chimice pentru protecţia şi stimularea culturilor: ”Mi s-a întâmplat să merg pe la unii şi să-mi spună să nu mănânc o roşie dintr-un anumit loc, fiindcă acolo sunt cele pentru piaţă”.


Un articol publicat în revista Ferma nr. 11/238 (ediţia 15-30 iunie 2019)

 

Vizualizat: 197 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Tomit Agri Macchine, colaborare cu Great Plains Trelleborg ţine pasul cu noile provocări din agricultură
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?