Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Promat Comimpex aplică agrotehnica succesului

Publicat: 14 iunie 2017 - 02:08
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Promat Comimpex Tăşnad, jud. Satu Mare, unul dintre cei mai mari distribuitori de inputuri agricole din nord-vestul ţării, şi-a înjumătăţit suprafaţa alocată culturilor de păioase din cauza lipsei de rentabilitate. Practic, din totalul celor 6.200 de hectare pe care le exploatează în prezent, doar ceva mai mult de 800 de hectare au fost însămânţate în toamnă cu grâu, orz, orzoaică sau triticale.

Societatea controlată de Cristian Moldovan a raportat în 2015 o cifră de afaceri de 60 milioane de euro şi un profit de 7 milioane de euro, iar 60 la sută din activitatea economică este susţinută de comerţul cu îngrăşăminte, pesticide şi seminţe. 

 Promat Comimpex TăşnadClick pe poza pentru galerie!

„La păioase ne aflăm într-o situaţie păguboasă”

Circa 48 la sută din suprafaţă este alocată culturilor de toamnă, inclusiv rapiţă, iar diferenţa este împărţită între porumb, floarea-soarelui, soia, sfeclă de zahăr şi ceva pajişti temporare. Potrivit bilanţului din 2016, cele mai rentabile culturi au fost rapiţa şi sfecla de zahăr, la polul opus situându-se grâul. „La rapiţă am realizat o producţie medie la hectar de 4 tone, pe care am valorificat-o cu 1,35-1,4 lei/kg, în condiţiile în care tehnologia pe care o aplicăm noi astăzi la rapiţă ne costă între 3.600 şi 3.700 lei/hectar. Discutăm categoric de profit. La păioase ne aflăm într-o situaţie păguboasă, din cauza preţului redus de valorificare. Chiar dacă am înregistrat producţii medii de 6,5 tone la hectar, am vândut grâul cu 0,5-0,55 lei/kg. Făcând un calcul, putem spune că în cel mai fericit caz am rămas cu subvenţia”, susţine Marian Coneac, directorul tehnic al companiei din judeţul Satu Mare.

 

Avantajul sistemului minimum tillage

De regulă, în fiecare an suprafaţa însămânţată cu rapiţă în fermele pe care le administrează însumează peste o mie de hectare. „În cazul în care cultura premergătoare a fost porumb, atunci aplicăm tehnologia minimum tillage. Aici avem avantajul costurilor reduse, iar producţiile nu diferă cu mult faţă de rapiţa înfiinţată după arătură clasică. Întinzându-ne pe un areal geografic destul de mare, beneficiem de condiţii agro-meteorologice diferite. Si atunci s-ar putea ca în anumite condiţii la sfârşit să ieşim mai profitabil decât cu o cultură de rapiţă clasică”, consideră inginerul agronom. În toamna trecută au fost înfiinţate 1.100 ha cu rapiţă şi, deşi există anumite parcele în care densităţile sunt apropiate de limita inferioară sau anumite „ochiuri” unde din cauza stagnărilor de apă cultura a fost uşor compromisă, până la urmă nu s-a pierdut nici un hectar din cele planificate. 

Grâul arată şi el destul de bine. „În iarnă nu am avut zăpadă, în schimb s-au înregistrat temperaturi negative pe intervale de timp destul de lungi, chiar de până la -20 de grade Celsius, şi cu toate astea impactul asupra culturilor a fost destul de scăzut. Asta deoarece am respectat toate verigile tehnologice înainte de intrarea în iarnă. Am însămânţat la timp şi în condiţii agrotehnice superioare”, constată Marian Coneac.

Anual testează peste 40 de soiuri de păioase, încercând astfel să identifice acele varietăţi care se potrivesc cel mai bine pentru arealul şi condiţiile din zonă. Soiul de grâu cu ponderea cea mai mare în cultură este Akratos de la Saaten Union, cam 400 de hectare. „Avem şi soiuri româneşti de grâu, cum ar fi Andrada, produs de Turda. Cultivăm şi soiul Exotic, care a fost până nu de mult în portofoliul KWS, dar şi alte câteva varietăţi de la Saaten Union, pe care noi le considerăm valoroase”, ne asigură acesta. 

Până la sfârşitul lui martie, păioasele au fost fertilizate de două ori; la fel şi rapiţa. Între timp, la grâu au fost identificate şi primele atacuri de dăunători. „Ne-am confruntat cu un atac masiv de ploşniţă şi de lema. Au fost cazuri izolate, dar într-o modalitate foarte agresivă. Am intervenit însă la timp şi am reuşit să controlăm aceste atacuri”, ne-a precizat sătmăreanul.

 

Diabrotica a impus o altă abordare tehnologică la porumb 

Principala problemă cu care se confruntă din punct de vedere al dăunătorilor o reprezintă atacurile de Diabrotica virgifera la cultura porumbului. Este singura zonă din România unde acest dăunător face pagube imense, care pot duce la compromiterea totală a culturii. „A trebuit să schimbăm complet abordarea clasică a cultivării porumbului. În mod obligatoriu, toată sămânţa de porumb este tratată, dar nu numai împotriva Diabrotica, ci pentru orice dăunător de sol specific. Uneori se ajunge chiar şi la trei tratamente. Pe de altă parte, acordăm o mare atenţie asolamentului, în sensul că am renunţat să mai însămânţăm porumb după porumb. De obicei intercalăm floarea-soarelui, păioase sau rapiţă. Ca larva să nu se instaleze, avem în vedere o serie de metode agro-fitotehnice prin intermediul cărora încercăm să ducem acest dăunător într-o oarecare zonă de siguranţă. Deşi deocamdată este o problemă a noastră, în anii care vor urma nu exclud ca acest dăunător să provoace pagube şi în alte regiuni ale ţării. Am identificat deja adulţi chiar şi peste Carpaţi, însă nivelul populaţiei acolo este într-o zonă în care îl face oarecum neobservat. Dar în momentul în care îşi vor da seama că el există, va fi cu siguranţă prea târziu”, avertizează specialistul.

Porumbul ocupă anul acesta o suprafaţă de 1.800 de hectare, cultivate în special cu hibrizi Pioneer şi Monsanto. Apreciază în mod deosebit hibridul Dekalb 4590. „Este un hibrid mai rustic, care răspunde foarte bine la tehnologiile pe care le aplicăm”, argumentează el. Pentru floarea-soarelui, în schimb, a alocat 560 de hectare, iar la soia aproximativ 400 de hectare.

În ceea ce priveşte cultura de rapiţă, Marian Coneac susţine că a identificat în ultimii trei ani tot mai multe atacuri de Ceutorhynchus - gărgăriţa tulpinilor de rapiţă, cu pagube extraordinar de mari. „Din cauza acestui dăunător, am fost obligaţi să facem două tratamente în postemergenţă, primul la sfârşit de februarie şi celălalt în martie. {i cu toate acestea, sunt sole în care insecta rămâne prezentă şi produce pagube sub stadiu larvar. Acolo este, de fapt, impactul cel mai mare”, explică agronomul.

 

Au recoltat sfecla în decembrie!

În primăvara aceasta au fost înfiinţate şi 147 de hectare cu sfeclă de zahăr, cultură despre care spune că îi este cea mai dragă, cu toate că sezonul trecut i-a provocat destule bătăi de cap. „Este cultura la care trebuie să te autoperfecţionezi an de an din punct de vedere tehnic. Pentru că tot timpul îţi rezervă mici surprize. De exemplu, noi de Crăciun recoltam sfecla. Am reuşit până la urmă să obţinem o producţie medie de peste 63 de tone, în condiţiile în care nu discutăm despre o suprafaţă irigată. Pentru cine ştie ce înseamnă cultura sfeclei de zahăr, să porneşti de la o producţie medie la hectar de 30-35 de tone şi să ajungi astăzi la neirigat la peste 60, poate chiar 70 t/ha, pe o suprafaţă atât de mare şi cu o digestie de peste 18%, este o performanţă”, consideră Marian Coneac.

Nici o suprafaţă nu este irigată. Deocamdată nu se justifică o astfel de investiţie, din cauza segmentării accentuate a solelor. Multe dintre ele nici nu sunt comasabile. Un exemplu în acest sens este faptul că a trebuit să deplaseze în câmp maşina de erbicidat autopropulsată Case Patriot, achiziţionată anul trecut cu 230 mii de euro, pentru a stropi o parcelă de doar un hectar şi jumătate! „Ne încărcăm costurile şi pierdem timp. Dar nu avem ce face. Erbicidăm total această parcelă. Este o maşină performantă. Toată lucrarea este monitorizată prin GPS. Dozajul este precis, subtanţa este aplicată uniform pe toată unitatea de suprafaţă. Dacă apar suprapuneri, duzele sunt închise automat din calculator. Pierderile sunt minime, iar eficienţa sporită. Marele dezavantaj apare atunci când lucrăm parcele mici”, ne-a mărturisit agronomul care de nouă ani de zile este strategul câmpurilor exploatate de Promat Comimpex Tăşnad.

 

JUMĂTATE DIN SUPRAFAŢA LUCRATĂ ESTE PROPRIETATEA PROMAT

Reprezentanţii Promat sunt pregătiţi în orice moment să facă alte achiziţii de teren. În prezent, jumătate din suprafaţa lucrată este proprietate, restul e teren luat în arendă. Din punctul acesta de vedere discutăm, aşadar, despre o securizare mai bună a întregului business. „Toate suprafeţele pe care noi le lucrăm în mod direct sau indirect, prin clienţii noştri, sunt asigurate împotriva celor mai importanţi factori de risc, cum ar fi grindină, vijelie, furtună, incendiu, îngheţ de primăvară. Culturile sunt asigurante la nivelul producţiilor obţinute pe unitatea de suprafaţă în ultimii cinci ani”, susţine directorul tehnic.

Promat Comimpex Tăşnad are peste 90 de angajaţi. S-au investit bani serioşi pentru a aduce cele trei ferme ale Promat la un standard comparabil cu orice exploataţie de top din vestul Europei. Dispune în prezent de o capacitate de stocare a producţiei de peste 60.000 de tone pe sezon, în propriile silozuri. Pe de altă parte, prin activitatea pe care o desfăşoară, societatea deserveşte 40.000 de hectare.

 

 

O FLOTĂ DE 23 DE COMBINE

Fiecare fermă administrată de Promat este dimensionată şi dotată cu utilajele de care are nevoie pentru suprafaţa pe care o deserveşte, iar lucrările mari (prelucrarea solului, lucrările fito-protecţie şi recoltatul), de volum, se fac centralizat, sub supravegherea lui Marian Coneac. „Avem o flotă de 23 de combine. De obicei când începem să recoltăm intrăm cu 18-20 de combine de-odată. Avem o capacitate de recoltat de 200 de hectare pe zi la porumb sau de 100 de hectare în cazul cerealelor păioase. Fermierii din Occident nu sunt cu nimic mai presus decât noi, deşi condiţiile în care noi suntem nevoiţi să performăm sunt mai dure şi mai diversificate de obicei decât acolo”, arată fermierul sătmărean. 

Acesta consideră că vest-europenii sunt privilegiaţi din multe puncte de vedere, în timp ce în România riscul de ţară este un adevărat pericol: „Trăim sub aceeaşi umbrelă a Uniunii Europene şi avem statut diferit, inclusiv din punct de vedere al subvenţiilor, iar aici de regulă preţurile sunt mai mari. Poate şi justificat, că nu suntem în stare să ne organizăm în asociaţii puternice, nu avem reprezentativitate. Avem un risc de ţară despre care se vorbeşte prea puţin. Preţul la păioase este un subiect oarecum mai sensibil. Noi pe piaţa europeană, acolo unde ne desfacem produsele, prin Portul Constanţa, ne intersectăm cu marfa provenită din Ucraina şi Rusia, ca principali competitori la această categorie de produse. {i, evident, nu putem concura de la egal la egal, din moment ce îngrăşămintele sau motorina costă mai puţin acolo. Noi de obicei vindem marfa în Ungaria şi Austria. Activitatea la Portul Constanţa este restrânsă din cauza costurilor de transport prea mari”.

 

 

GRÂUL - O ALEGERE DE COMPROMIS

Decizia de a diminua suprafeţele cu grâu are la bază considerente pur economice. „Atâta timp cât piaţa nu ne acordă satisfacţii deosebite pe partea de valorificare, păstrăm păioasele doar pentru a respecta schema de asolament, pentru a ne putea achita de obligaţiile contractuale către arendatori şi pentru multiplicare”, ne-a explicat inginerul agronom Marian Coneac.

 

 

 

 

Articol publicat in revista Ferma nr. 10 (193) din 1-15 iunie 2017

Societatea controlată de Cristian Moldovan a raportat în 2015 o cifră de afaceri de 60 milioane de euro şi un profit de 7 milioane de euro, iar 60 la sută din activitatea economică este susţinută de comerţul cu îngrăşăminte, pesticide şi seminţe.

 

La păioase ne aflăm într-o situaţie păguboasă

Circa 48 la sută din suprafaţă este alocată culturilor de toamnă, inclusiv rapiţă, iar diferenţa este împărţită între porumb, floarea-soarelui, soia, sfeclă de zahăr şi ceva pajişti temporare. Potrivit bilanţului din 2016, cele mai rentabile culturi au fost rapiţa şi sfecla de zahăr, la polul opus situându-se grâul. „La rapiţă am realizat o producţie medie la hectar de 4 tone, pe care am valorificat-o cu 1,35-1,4 lei/kg, în condiţiile în care tehnologia pe care o aplicăm noi astăzi la rapiţă ne costă între 3.600 şi 3.700 lei/hectar. Discutăm categoric de profit. La păioase ne aflăm într-o situaţie păguboasă, din cauza preţului redus de valorificare. Chiar dacă am înregistrat producţii medii de 6,5 tone la hectar, am vândut grâul cu 0,5-0,55 lei/kg. Făcând un calcul, putem spune că în cel mai fericit caz am rămas cu subvenţia”, susţine Marian Coneac, directorul tehnic al companiei din judeţul Satu Mare.

 

Avantajul sistemului minimum tillage

De regulă, în fiecare an suprafaţa însămânţată cu rapiţă în fermele pe care le administrează însumează peste o mie de hectare. „În cazul în care cultura premergătoare a fost porumb, atunci aplicăm tehnologia minimum tillage. Aici avem avantajul costurilor reduse, iar producţiile nu diferă cu mult faţă de rapiţa înfiinţată după arătură clasică. Întinzându-ne pe un areal geografic destul de mare, beneficiem de condiţii agro-meteorologice diferite. {i atunci s-ar putea ca în anumite condiţii la sfârşit să ieşim mai profitabil decât cu o cultură de rapiţă clasică”, consideră inginerul agronom. În toamna trecută au fost înfiinţate 1.100 ha cu rapiţă şi, deşi există anumite parcele în care densităţile sunt apropiate de limita inferioară sau anumite „ochiuri” unde din cauza stagnărilor de apă cultura a fost uşor compromisă, până la urmă nu s-a pierdut nici un hectar din cele planificate.

Grâul arată şi el destul de bine. „În iarnă nu am avut zăpadă, în schimb s-au înregistrat temperaturi negative pe intervale de timp destul de lungi, chiar de până la -20 de grade Celsius, şi cu toate astea impactul asupra culturilor a fost destul de scăzut. Asta deoarece am respectat toate verigile tehnologice înainte de intrarea în iarnă. Am însămânţat la timp şi în condiţii agrotehnice superioare”, constată Marian Coneac.

Anual testează peste 40 de soiuri de păioase, încercând astfel să identifice acele varietăţi care se potrivesc cel mai bine pentru arealul şi condiţiile din zonă. Soiul de grâu cu ponderea cea mai mare în cultură este Akratos de la Saaten Union, cam 400 de hectare. „Avem şi soiuri româneşti de grâu, cum ar fi Andrada, produs de Turda. Cultivăm şi soiul Exotic, care a fost până nu de mult în portofoliul KWS, dar şi alte câteva varietăţi de la Saaten Union, pe care noi le considerăm valoroase”, ne asigură acesta.

Până la sfârşitul lui martie, păioasele au fost fertilizate de două ori; la fel şi rapiţa. Între timp, la grâu au fost identificate şi primele atacuri de dăunători. „Ne-am confruntat cu un atac masiv de ploşniţă şi de lema. Au fost cazuri izolate, dar într-o modalitate foarte agresivă. Am intervenit însă la timp şi am reuşit să controlăm aceste atacuri”, ne-a precizat sătmăreanul.

 

Diabrotica a impus o altă abordare tehnologică la porumb

Principala problemă cu care se confruntă din punct de vedere al dăunătorilor o reprezintă atacurile de Diabrotica virgifera la cultura porumbului. Este singura zonă din România unde acest dăunător face pagube imense, care pot duce la compromiterea totală a culturii. „A trebuit să schimbăm complet abordarea clasică a cultivării porumbului. În mod obligatoriu, toată sămânţa de porumb este tratată, dar nu numai împotriva Diabrotica, ci pentru orice dăunător de sol specific. Uneori se ajunge chiar şi la trei tratamente. Pe de altă parte, acordăm o mare atenţie asolamentului, în sensul că am renunţat să mai însămânţăm porumb după porumb. De obicei intercalăm floarea-soarelui, păioase sau rapiţă. Ca larva să nu se instaleze, avem în vedere o serie de metode agro-fitotehnice prin intermediul cărora încercăm să ducem acest dăunător într-o oarecare zonă de siguranţă. Deşi deocamdată este o problemă a noastră, în anii care vor urma nu exclud ca acest dăunător să provoace pagube şi în alte regiuni ale ţării. Am identificat deja adulţi chiar şi peste Carpaţi, însă nivelul populaţiei acolo este într-o zonă în care îl face oarecum neobservat. Dar în momentul în care îşi vor da seama că el există, va fi cu siguranţă prea târziu”, avertizează specialistul.

Porumbul ocupă anul acesta o suprafaţă de 1.800 de hectare, cultivate în special cu hibrizi Pioneer şi Monsanto. Apreciază în mod deosebit hibridul Dekalb 4590. „Este un hibrid mai rustic, care răspunde foarte bine la tehnologiile pe care le aplicăm”, argumentează el. Pentru floarea-soarelui, în schimb, a alocat 560 de hectare, iar la soia aproximativ 400 de hectare.

În ceea ce priveşte cultura de rapiţă, Marian Coneac susţine că a identificat în ultimii trei ani tot mai multe atacuri de Ceutorhynchus - gărgăriţa tulpinilor de rapiţă, cu pagube extraordinar de mari. „Din cauza acestui dăunător, am fost obligaţi să facem două tratamente în postemergenţă, primul la sfârşit de februarie şi celălalt în martie. {i cu toate acestea, sunt sole în care insecta rămâne prezentă şi produce pagube sub stadiu larvar. Acolo este, de fapt, impactul cel mai mare”, explică agronomul.

 

Au recoltat sfecla în decembrie!

În primăvara aceasta au fost înfiinţate şi 147 de hectare cu sfeclă de zahăr, cultură despre care spune că îi este cea mai dragă, cu toate că sezonul trecut i-a provocat destule bătăi de cap. „Este cultura la care trebuie să te autoperfecţionezi an de an din punct de vedere tehnic. Pentru că tot timpul îţi rezervă mici surprize. De exemplu, noi de Crăciun recoltam sfecla. Am reuşit până la urmă să obţinem o producţie medie de peste 63 de tone, în condiţiile în care nu discutăm despre o suprafaţă irigată. Pentru cine ştie ce înseamnă cultura sfeclei de zahăr, să porneşti de la o producţie medie la hectar de 30-35 de tone şi să ajungi astăzi la neirigat la peste 60, poate chiar 70 t/ha, pe o suprafaţă atât de mare şi cu o digestie de peste 18%, este o performanţă”, consideră Marian Coneac.

Nici o suprafaţă nu este irigată. Deocamdată nu se justifică o astfel de investiţie, din cauza segmentării accentuate a solelor. Multe dintre ele nici nu sunt comasabile. Un exemplu în acest sens este faptul că a trebuit să deplaseze în câmp maşina de erbicidat autopropulsată Case Patriot, achiziţionată anul trecut cu 230 mii de euro, pentru a stropi o parcelă de doar un hectar şi jumătate! „Ne încărcăm costurile şi pierdem timp. Dar nu avem ce face. Erbicidăm total această parcelă. Este o maşină performantă. Toată lucrarea este monitorizată prin GPS. Dozajul este precis, subtanţa este aplicată uniform pe toată unitatea de suprafaţă. Dacă apar suprapuneri, duzele sunt închise automat din calculator. Pierderile sunt minime, iar eficienţa sporită. Marele dezavantaj apare atunci când lucrăm parcele mici”, ne-a mărturisit agronomul care de nouă ani de zile este strategul câmpurilor exploatate de Promat Comimpex Tăşnad.

 

Liviu GORDEA

 

 

Foto 1: Promat Comimpex Tăşnad are o capacitate de stocare a cerealelor de 60.000 de tone

Foto 2: Marian Coneac este de nouă ani alături de Promat

Foto 3: Autopropulsata Case Patriot a costat 230.000 de euro

Foto 4: Rapiţa este una dintre cele mai rentabile culturi

 

 

CHENAR 1 PE FOND ALB

JUMĂTATE DIN SUPRAFAŢA LUCRATĂ ESTE PROPRIETATEA PROMAT

Reprezentanţii Promat sunt pregătiţi în orice moment să facă alte achiziţii de teren. În prezent, jumătate din suprafaţa lucrată este proprietate, restul e teren luat în arendă. Din punctul acesta de vedere discutăm, aşadar, despre o securizare mai bună a întregului business. „Toate suprafeţele pe care noi le lucrăm în mod direct sau indirect, prin clienţii noştri, sunt asigurate împotriva celor mai importanţi factori de risc, cum ar fi grindină, vijelie, furtună, incendiu, îngheţ de primăvară. Culturile sunt asigurante la nivelul producţiilor obţinute pe unitatea de suprafaţă în ultimii cinci ani”, susţine directorul tehnic.

Promat Comimpex Tăşnad are peste 90 de angajaţi. S-au investit bani serioşi pentru a aduce cele trei ferme ale Promat la un standard comparabil cu orice exploataţie de top din vestul Europei. Dispune în prezent de o capacitate de stocare a producţiei de peste 60.000 de tone pe sezon, în propriile silozuri. Pe de altă parte, prin activitatea pe care o desfăşoară, societatea deserveşte 40.000 de hectare.

 

CHENAR 2 PE FOND ALB

O FLOTĂ DE 23 DE COMBINE

Fiecare fermă administrată de Promat este dimensionată şi dotată cu utilajele de care are nevoie pentru suprafaţa pe care o deserveşte, iar lucrările mari (prelucrarea solului, lucrările fito-protecţie şi recoltatul), de volum, se fac centralizat, sub supravegherea lui Marian Coneac. „Avem o flotă de 23 de combine. De obicei când începem să recoltăm intrăm cu 18-20 de combine de-odată. Avem o capacitate de recoltat de 200 de hectare pe zi la porumb sau de 100 de hectare în cazul cerealelor păioase. Fermierii din Occident nu sunt cu nimic mai presus decât noi, deşi condiţiile în care noi suntem nevoiţi să performăm sunt mai dure şi mai diversificate de obicei decât acolo”, arată fermierul sătmărean.

Acesta consideră că vest-europenii sunt privilegiaţi din multe puncte de vedere, în timp ce în România riscul de ţară este un adevărat pericol: „Trăim sub aceeaşi umbrelă a Uniunii Europene şi avem statut diferit, inclusiv din punct de vedere al subvenţiilor, iar aici de regulă preţurile sunt mai mari. Poate şi justificat, că nu suntem în stare să ne organizăm în asociaţii puternice, nu avem reprezentativitate. Avem un risc de ţară despre care se vorbeşte prea puţin. Preţul la păioase este un subiect oarecum mai sensibil. Noi pe piaţa europeană, acolo unde ne desfacem produsele, prin Portul Constanţa, ne intersectăm cu marfa provenită din Ucraina şi Rusia, ca principali competitori la această categorie de produse. {i, evident, nu putem concura de la egal la egal, din moment ce îngrăşămintele sau motorina costă mai puţin acolo. Noi de obicei vindem marfa în Ungaria şi Austria. Activitatea la Portul Constanţa este restrânsă din cauza costurilor de transport prea mari”.

 

CHENAR 3 pe fond alb  Â FOTO Marian Coneac

GRÂUL - O ALEGERE DE COMPROMIS

Decizia de a diminua suprafeţele cu grâu are la bază considerente pur economice. „Atâta timp cât piaţa nu ne acordă satisfacţii deosebite pe partea de valorificare, păstrăm păioasele doar pentru a respecta schema de asolament, pentru a ne putea achita de obligaţiile contractuale către arendatori şi pentru multiplicare”, ne-a explicat inginerul agronom Marian Coneac.

 

 

Vizualizat: 1066 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Hibridul SY Experto - producţie record

Hibridul SY Experto - producţie record

Chiar dacă anul agricol nu a fost unul uşor, Cosmin Micu a obţinut o producţie medie de 4375kg/ha la floarea soarelui de pe cele 75ha cultivate cu hibridul SY Experto de la Syngenta. Hibridul high-oleic SY Experto se remarcă printr-o toleranță foarte bună la mană, rezistenţă la frânge şi 87% conţinut de acid oleic.

 

Interviu cu Cosmin Micu, fermier

Procereal Agrosan, loc. Mănăştur, jud. Arad.

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Tehnică agricolă pentru profesionişti 2020 - Protecţia plantelor Noutăţi Great Plains la Agritechnica 2019
START Campanie de primăvară. Tu ce alegi?

Iarnă fără zăpadă sau ploi, secetă pedologică... vremea nu e deloc prietenoasă. Cum staţi cu lucrările specifice campaniei de primăvară pregătirea terenului/semănat? Ce hibrizi alegeţi? Vă rog, scrieţi în comentariu ce sămânţă cumpăraţi, de la cine şi judeţul în care lucraţi terenul!