Kwizda
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma

Oierul, herghelia şi imaşul revendicat de săteni

Publicat: 03 decembrie 2017 - 12:00
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Sâmbăta de Jos, judeţul Braşov. Ierburile văluresc în bătaia vântului dinaintea furtunii, vacile sătenilor păşunează pe malul Oltului, iar în grajdurile cunoscutei herghelii din localitate, superbii Lipiţani rumegă liniştiţi furajele primite. O atmosferă de-a dreptul bucolică învăluie împrejurimile şi casele localnicilor, mulţi dintre ei plecaţi la muncă în străinătate. 

islazul disputat_b

Din acest peisaj submontan face parte şi o suprafaţă de teren de 90 de hectare rămasă, de la emiterea primei legi a fondului funciar, în 1991, încă subiect de dispută între localnici şi Societatea Naţională a Cailor de Rasă aflată în prezent sub tutela Romsilva.

Ovidiu Moga

De la stână, la poliţie
Bat în poarta casei lui Ovidiu Moga, oier respectat în Sâmbăta de Jos. Omul e acasă, nu la turma pe care o ţine peste vară la vreo 40 de km distanţă, într-un sat din podişul transilvan, unde a închiriat păşune. Mă aşez la masă, scot caietul şi pixul, ca un jurnalist de modă străveche ce sunt, şi ascult. Ovidiu a crescut în familie de oieri, a lucrat la o întreprindere din apropiere, apoi, după căderea regimului comunist, s-a apucat şi el de oierit. Încet-încet, a ajuns la câteva sute de oi. Şi-a câştigat încrederea sătenilor, iar aceştia i-au dat pe mână şi oile lor. Primarul şi consilierii, împreună cu obştea satului, i-au spus că poate merge cu animalele la păscut pe tot izlazul comunal. Zis şi făcut, numai că într-o zi, pe când sta răzimat în bâtă şi privea cum oiţele păşunează liniştite, s-a trezit cu directorul de la Romsilva, cu sediul în cealaltă margine a satului, că sare din trăsură şi îi cere imperativ să scoată animalele din păşune, fiindcă locul acela se află în administrarea instituţiei pe care o conduce. Bazându-se pe acordul primarului, al consilierilor, dar şi al sătenilor, Ovidiu Moga nu s-a suspus somaţiilor venite din partea directorului. Somaţii care s-au repetat. Până când oierul s-a trezit cercetat penal. ”Nu mai dormeam noaptea, mă răsuceam în pat pe toate părţile. Eram foarte îngrijorat. Nu făcusem nimic, numai dusesem oile pe o suprafaţă considerată de toată lumea ca făcând parte din izlazul comunal. Atât făcusem, nu dădusem în cap la nimeni”, îşi aminteşte Moga. Din fericire, procurorii la care a ajuns dosarul au considerat că nu au temei să continue cercetarea penală şi au concluzionat că dosarul este de competenţa instanţelor civile. Oricum, oierul s-a speriat atât de tare, încât le-a predat sătenilor oile, iar pe ale sale le-a dus, cum am spus, la 40 km distanţă, unde se află şi în prezent. Face naveta aproape zilnic, ceea ce înseamnă consum de carburant şi timp pierdut.
E vremea să urce în maşină şi să plece la fermă, aşa că ne strângem mâinile şi plecăm fiecare pe drumul lui.

Vasile Damian

Efectele legii
Herghelia de cai de rasă de la Sâmbăta de Jos a fost înfiinţată în timpul Imperiului Austro-Ungar, în 1874, cu exemplare aduse din Lipica, Slovenia. În 1913, caii au fost mutaţi definitiv în Ungaria. O nouă herghelie a fost înfiinţată în anul 1920. După instalarea regimului comunist, herghelia a continuat să vieţuiască bucurându-se de toată atenţia autorităţilor. Lupta pentru terenuri între săteni şi Herghelia de Stat s-a declanşat încă din 1991, când a fost emisă prima lege a fondului funciar. Vasile Damian, un sătean mai în vârstă, dar bun cunoscător al istoriei locale, îmi face o retrospectivă a situaţiei terenurilor încă din vremea înfiinţării CAP-ului. ”După naţionalizarea pământurilor, tinerii au început să plece la oraş. CAP-ul ajunsese să aibă mult teren şi puţină forţă de muncă. Primarul de atunci s-a înţeles cu şeful hergheliei să-i dea acestuia din urmă suprafeţe mari de teren să le lucreze el, că avea angajaţi mai mulţi, avea putere. Şi aşa au ajuns terenurile la administraţia hergheliei. După Revoluţie, când ne-am dus să ne luăm terenurile înapoi, ne-am lovit de opoziţia hergheliei. Şi au început şicanele. Ne-am pomenit şi cu un colonel de la Braşov care ne-a ameninţat că dacă nu ne potolim, ne aduce în faţa plutonului de excuţie”, evocă Damian anii ’90. Făgărăşenii din Sâmbăta de Jos nu s-au lăsat aşa uşor intimidaţi, au continuat lupta, au beneficiat şi de următoarele legi ale proprietăţii, cum a fost Legea Lupu, şi au reuşit să redevină proprietari pe mare parte din terenuri. Au mai rămas, însă, cele 90 de hectare, din cauza cărora Ovidiu Moga a fost reclamat pentru tulburare de posesie. Sătenii nu reuşiseră să recâştige suprafaţa aceea, iar în 2002, în timpul guvernării conduse de Adrian Năstase, a fost emisă o OUG care a plasat hergheliile de cai de rasă sub tutela Romsilva, cu toate proprietăţile aferente. Legiuitorul nu a mai ţinut cont dacă terenurile respective erau sau nu revendicate de foştii proprietari. În baza acelei legi, Romsilva şi-a luat în serios rolul de nou administrator al terenurilor şi a interzis sătenilor să păşuneze animalele în zonele respective.
Directorul unităţii, Cosmin Drăgan, e tranşant: ”Terenul aparţinea Societăţii Naţionale a Cailor de Rasă şi înainte să apară Ordonanţa 139/2002. Ordonanţa a legiferat trecerea terenului din administrarea SNCR, în administrarea Romsilva, căreia herghelia îi aparţine în acest moment”. Directorul îmi spune că în prezent nu se află pe rol vreun proces între comună şi Romsilva privind cele 90 de hectare.

Animale multe, păşune puţină
Primăria comunei Sâmbăta de Jos mai deţine în prezent o suprafaţă de numai 55 de hectare de păşune, situată pe malul stâng al Oltului, păşune care a fost închiriată în urma licitaţiei din primăvară unui tânăr crescător de vaci şi unei puternice societăţi agricole, numite Gusutri. Aceasta scoate la păşunat vacile sătenilor care i-au arendat pământurile. Primarul recunoaşte că i-ar prinde bine cele 90 de hectare aflate în prezent în administrarea Romsilva, fiindcă mai are cereri de retrocedare nesatisfăcute, dar nu e foarte optimist în ceea ce priveşte şansele de a scoate acea suprafaţă, să spun aşa, de sub copitele Lipiţanilor, atât timp cât legea e în vigoare.

 

OBŞTEA SATULUI NU MAI ARE VIGOAREA DE ALTĂDATĂ...
Făgărăşenii care au luptat în anii ’90 pentru recuperarea proprietăţilor lor din Sâmbăta de Jos au înaintat în vârstă şi nu mai au energie să bată pe la uşile autorităţilor. Unii dintre ei au câteva hectare prinse în izlazul deţinut în prezent de Romsilva, proprietarul legal al cailor de rasă. Tinerii nu se mai zbat nici ei, fiindcă sunt plecaţi prin Europa, de unde se întorc rar acasă. Activitatea agricolă a fost lăsată în seama firmei Gusutri, cel mai mare arendaş din zonă. Sătenii sunt mulţumiţi, fiindcă primesc cantităţi mulţumitoare de cereale sau sume convenabile de bani şi nu îşi mai bat capul cu muncile agricole. Relevante sunt cuvintele lui Gheorghe Ghişa, unul dintre primii făgărăşeni plecaţi la muncă în Italia, în anii ’90: ”Am vreo şapte hectare. Încă le mai lucrează o rudă, dar anul ăsta expiră contractul şi o să le dau în arendă societăţii”.
Am cunoscut însă şi un tânăr de 21 de ani, Alexandru Marcu, implicat în agricultură, beneficiind, ce-i drept, de sprijinul tatălui său, care lucrează câteva zeci de hectare. Alexandru are o turmă de oi, ţinută vara în munte, pe păşunile altei localităţi, dar şi vaci de rasă, pe care le păşunează pe 17 hectare, din cele 55 situate pe malul Oltului. Tânărul pare hotărât să facă agricultură, iar acesta este un semn îmbucurător într-un sat cu mulţi locuitori care trăiesc mai mult din amintiri.

 

 


Un articol publicat în revista Ferma nr. 18/201 (editia 15-31 octombrie)

 

Vizualizat: 2060 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Pariul unui tânăr fermier, Cătălin Alb

Pariul unui tânăr fermier, Cătălin Alb

Deşi are numai 24 de ani, Cătălin Alb a acumulat destulă experienţă la ferma pe care o administrează împreună cu tatăl său, în localitatea Şeitin din judeţul Arad. Lucrează 90 de hectare, marea majoritate luate în arendă, şi creşte 40 de vaci pentru lapte. La vârsta de 11 ani a urcat pentru prima oară într-un tractor, dar marea sa pasiune este zootehnia.

Redactor: Liviu Gordea
Imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Sub media europeană la consumul cărnii de porc Intermediarii fac legea şi peste Prut
Cultura anului 2017

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2017?