Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Întoarcerea tinerilor la sat, în Ţara Oltului

Publicat: 27 martie 2017 - 02:15
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Există tineri care se încăpăţânează să demonteze mitul că toată lumea pleacă de la sat, fie în oraşul din apropiere, fie într-o ţară din vestul Europei. Ei sunt peste tot şi uşor de găsit, chiar dacă în presă astfel de tineri par ”păsări rare”.

Cu câţiva dintre ei am stat de vorbă la un târg tradiţional la Avrig, în ”Ţara Oltului”, unde i-am găsit îmbrăcaţi în vechi costume populare, veşminte la care ţin cu sfinţenie, şi pledând cu convingere pentru viaţa la ţară.

logo-RFI_FMMm2

Casa tradiţională: cămin şi muzeu
Anca Groza încă mai lucrează la oraş, în Sibiu, pentru că banii câştigaţi acolo o ajută să pună pe picioare un proiect la care ţine mult - refacerea unei case tradiţionale în Săcădate. Iar pentru asta, a renunţat la apartamentul din oraş şi s-a mutat la Săcădate.
”Părinţii mei locuiesc la ţară şi noi veneam destul de des la ei, să petrecem sfârşitul de săptămână. Şi aşa ne-am dat seama că viaţa la ţară poate să-ţi ofere mult mai multe lucruri frumoase, pentru că la oraş trăim într-o lume nebună, fugim după lucruri efemere. Am ajuns la concluzia că liniştea de la ţară nu ţi-o poate oferi nimeni. Noi în continuare muncim la oraş, facem naveta; dar în momentul în care ne întoarcem acasă, la căsuţa la care noi am muncit ani de zile, e altfel. Ne-am îndrăgostit de ea, este muzeul nostru”, povesteşte Anca Groza.
De ce muzeu? Pentru că, mai spune Anca Groza, s-au chinuit şi străduit să strângă cât mai multe obiecte vechi, tradiţionale, care au cam început să dispară din gospodării. ”Am vrut să facem o casă tradiţională, o casă ţărănească, aşa cum erau toate odată. Am adunat lucruri vechi, de la oamenii din sat, cu credenţ, cu blidar, şi atât de mult ne-a plăcut, încât am hotărât să ne mutăm acolo”, explică Anca Groza cum a ajuns ca pentru ea ”acasă” să fie satul de lângă Avrig.

Traiul la ţară nu te-mbogăţeşte, dar te împlineşte 

Mihai Olescu
Mihai Olescu, un alt tânăr care merge împotriva curentului de urbanizare, are vechime în traiul la ţară, unde s-a mutat acum 18 ani, o decizie a părinţilor săi, pe care nu o regretă acum deloc. ”Nu regret absolut nimic, chiar am găsit o fată, o săcădăţeancă, o sâmburăriţă de aicea, din Săcădate, m-am îndrăgostit de ea şi ne-am întemeiat o familie. Deocamdată serviciile noastre sunt la oraş, stăm cu chirie acolo, dar vrem să ne mutăm în Săcădate, să facem naveta”, povesteşte Mihai Olescu, care spune însă că viaţa la ţară nu e uşoară: ”Aş vrea să lucrez undeva în apropierea satului, poate la Avrig. A-mi câştiga existenţa din pământ, asta nu este deocamdată o posibilitate pentru mine”.

Afaceri rurale: muncă multă, câştig subţirel 

Dumitru Tămăşel şi Alexandru Zahariuc Grancea
Tot în zona Avrigului, în Ţara Oltului, am găsit tineri oameni de afaceri, săteni, de-ai locului. De fapt, unul dintre ei a şi fost plecat o perioadă peste hotare, dar s-a întors pentru că, spune el, nu îşi găsea locul. Se plâng, la fel ca mulţi alţii, că e greu, că ”nu mai este ce a fost”, că nu câştigă destul, dar nu vor să plece din sat.
Acum cei doi - Dumitru Tămăşel şi Alexandru Zahariuc Grancea, se ocupă cu apicultura şi cu produsele tradiţionale. Primul cu care am stat de vorbă este apicultorul Dumitru Tămăşel, care îmi spune că încă nu s-a îmbogăţit pe seama albinelor: ”Ca în orice meserie, tre’ să lucrii mult şi pe bani puţini. Îi greu să-ţi valorifici produsul la un preţ corect, la un preţ acceptabil. Noi am şi avut un an foarte rău, şi atunci, când nu este ceva pe piaţă, se aduce din altă parte şi se încearcă să se falsifice”. În atare situaţie, Dumitru Tămăşel îşi pune speranţa şi în banii Ministerului Agriculturii, un ajutor de minimis. ”Se zice că ne-ar da 15 lei de familie de albine, dar numai se zice. Iniţial, proiectul a fost făcut pe 50 de lei pe familie, ca să ne scoatem cheltuielile, şi, din una-n alta, s-o ajuns la 15 lei, dar nu ştim nici ăştia dacă îi primim”, declară nedumerit tânărul.
La Alexandru Zahariuc Grancea găseşti produse tradiţionale din Ţara Oltului. Tradiţionale clar, pe gustate. Numai că deşi e chiar o modă, asta cu produsele tradiţionale încă nu e o afacere sustenabilă. ”Cum o zis şi colegul meu, e mult de lucru şi bani puţini. Preţurile nu sunt pe măsura muncii, nu-ţi dă nimeni aicea în ţară banii pe care îi meriţi pe produse”, constată tânărul. Ce înseamnă însă multă trudă? ”De dimineaţa, de la şapte, şi poate ajungi seara acasă, pe la zece. Fără concedii plătite, că doar nu plăteşte soacra”, spune Alexandru Zahariuc Grancea.
În minte am totuşi o întrebare. Chiar sunt adevărate produsele tradiţionale vândute în târguri? Am prea multe exemple nefericite de produse de slabă calitate sau de fabrici care produc ”tradiţional”, dar în cantităţi industriale. ”Avem reţetele noastre, destul de vechi; de la bunici păstrate. Problema o reprezintă fabricile, că după ele trebuie să ne luăm şi noi, că dacă vinzi mai scump, omul nu mai cumpără. Trebuie să cobori mult preţul, altfel rămâi cu marfa nevândută”, se plânge Alexandru Zahariuc Grancea.

Cătălin LENŢA
Foto: Cristi POPESCU
Un foto-reportaj realizat de RFI România în cadrul emisiunii “Rural”, cu sprijinul Comisiei Europene, Directoratul General pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală.
Emisiunea ”Rural” este difuzată la RFI România în fiecare luni, de la 19 şi 15 minute, şi în reluare sâmbătă, de la 12 şi 10 minute.


SATUL ARE LOC PENTRU TOŢI
În final, i-am întrebat pe tinerii din Ţara Oltului dacă i-ar îndemna şi pe alţii să facă ceea ce fac ei. Fiecare în domeniul lui, chiar dacă nu e profitul mare. Răspunsul? „Da. Loc este pentru toată lumea, trebuie să începi de jos şi încet, încet vei creşte. Nu poţi să scoţi mult de la început. Încet, încet, cu greu, până mai încolo. După aia trebuie să-şi dea drumul. Dacă tragi şi faci, trebuie să meargă treaba”.

 

 

 


Articol publicat in revista Ferma nr. 5 (188) din 15-31 martie 2017

Vizualizat: 292 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Maschio Gaspardo la Agromalim 2019 Cons DDA la Agromalim 2019
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?