Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Civilizația lemnului supraviețuiește în Maramureș

Publicat: 30 ianuarie 2016 - 18:00
Comenteaza   | Print | Trimite unui prieten

În Maramureș, civilizația lemnului a fost cel mai bine reprezentată. Biserici, case, celebrele porți sculptate, dar și diverse obiecte din gospodărie, toate au fost clădite sau meșterite din lemn. De la o vreme însă, lemnul a fost în mare parte înlocuit cu alte materiale furnizate de depozitele de construcții. BCA-ul, cărămizile, gresia, faianța, tabla, inoxul sunt folosite masiv în satele maramureșene. Cu toate acestea, un antreprenor din comuna Vișeu de Jos, om cu o poveste nu lipsită de peripeții, se încăpățânează să construiască pensiuni agroturistice, dar și case particulare, exclusiv din lemn. 

Click pe poza pentru galerie!

Peste munți și peste sat s-a așternut azi-noapte un strat subțire de omăt, cât să simtă lumea că, în sfârșit, a venit iarna, după săptămâni de vreme frumoasă. Văluri de ceață se prefiră peste pășuni și păduri. 

 

Meșterul de case din Vișeu de Jos

În atelierele firmei lui Vasile Pop (foto) din Vișeu de Jos se lucrează de zor. Muncitorii finisează lemnul, îl îmbină și fac rame pentru ferestre care vor ajunge în Belgia. O instalație de aer cald obținut din arderea rumegușului usucă lemnul pentru a-l face bun de prelucrat. De jur-împrejur, scânduri, bârne, utilaje de transport. În vecinătate, un chioșc din lemn, iar un pic mai departe o casă frumoasă, cu acoperiș de șindrilă. E o pensiune agroturistică realizată exclusiv din lemn de firma lui Vasile Pop. Drept urmare, ținând cont și de frigul care a luat în stăpânire Valea Vișeului, meșterul mă invită înăuntru, unde focul arde în șemineu și răspândește o căldură binevenită după umblările mele prin sat. 

Vasile Pop este tâmplar de meserie, cu diplomă obținută la Odorheiu Secuiesc. Spirit aventurier în tinerețe, Vasile Pop a emigrat din România în 1988. ”Am fugit cu niște prieteni. Ne-am luat niște stupi și ne-am dus în pastoral în județul Satu Mare, în apropierea graniței cu Ungaria, ca să putem cerceta terenul. Unul dintre noi era fiul unui apicultor care ducea stupii în zonă de 20 de ani. Nimeni n-a vorbit nimic. Ne prefăceam că stupărim, dar noi eram cu ochii pe tot ce se întâmplă în zona graniței. În cele din urmă, am trecut în Ungaria. Am stat acolo câteva luni, apoi am trecut granița, tot ilegal, în Austria”, își amintește întreprinzătorul.  A lucrat acolo ca tâmplar. A învățat, totodată, ce înseamnă economia liberă, diferită de economia complet etatizată din România ceaușistă. 

În 1991, Vasile Pop a avut ocazia să emigreze, de data asta legal, în Canada, dar a ales să revină în România care scăpase, între timp, de sistemul comunist și se trezise la o nouă viață, favorabilă inițiativei private. Tâmplarul nu a stat prea mult pe gânduri și a înființat firma ”Răchita”, după cum este cunoscut el în satul plin de neamuri cu numele Pop. 

 

Afacere și tradiție

Cu timpul, meșterul a transformat porecla în renume. ”Am fabricat prima dată umbrele din lemn pentru grădină. Primele două tiruri le-am vândut în Belgia. Prima casă din lemn am construit-o pentru un belgian care s-a stabilit în Piatra Neamț, unde vindea băuturi răcoritoare. Era prieten cu o fată din Vișeu de Jos. Apoi am devenit cunoscut și am primit comenzi pentru case din lemn în București, Sinaia și nici eu nu mai știu exact pe unde”, povestește Vasile Pop. 

Case din lemn, biserici din lemn, porți din lemn. Maramureșul postrevoluționar a fost expansionist din punct de vedere cultural. Bisericile maramureșene cu turlele lor țuguiate, acoperite cu șindrilă, au răsărit pretutindeni în țară. Le regăsim și în parcurile Capitalei. Case din lemn, visul oricărui orășean sătul de bloc, au împânzit zonele agroturistice din Carpați. Porți monumentale, sculptate cu simboluri arhaice, au fost ridicate și în afara Maramureșului. Era deci de lucru, iar Vasile Pop nu a stat cu mâinile în sân. A construit, firește, și în satul lui. Chiar pensiunea agroturistică din Vișeu de Jos e ridicată de meșterii de la ”Răchita”. Casă dichisită, acoperită cu șindrilă, dar având în interior camere moderne, cu încălzire centrală. În living e un șemineu mare. Vasile aduce lemne dintr-o roabă parcată în fața pensiunii și le chitește metodic peste grămăjoara de jar. Focul se înviorează, crește și difuzează împrejur căldură binefăcătoare. ”{tiu la ce te gândești. Da, unii se tem că o casă din lemn poate lua foc. Se poate întâmpla, dar din neglijența proprietarului. Tot lemnul folosit de noi e ignifugat”, mă asigură specialistul în prelucrarea lemnului.

Spre deosebire de alți antreprenori români care au fost reticenți să aplice pentru obținerea de fonduri europene, Vasile Pop le-a ieșit în cale banilor oferiți de autorități. {i-a cumpărat uscător din lemn, mașină multilamă pentru despicat lemnul, mașină pentru prelucrat lambriuri, dușumele și grinzi, mașină pentru fabricat uși și ferestre. ”Piața internațională cere acum uși și ferestre. Cererea pentru case din lemn a cam scăzut, fiindcă s-a scumpit lemnul. Au apărut și materiale noi, care nu erau folosite înainte”, mă lămurește Vasile Pop. 

În Maramureș, au apărut însă și pasiuni noi, pe lângă cele tradiționale. Vasile are un băiat de 12 ani care vrea să ajungă fotbalist. Meșterul e hotărât să-l ajute. Vrea să-l înscrie la școala unui club spaniol. Vom auzi mai târziu despre Vasile Pop că a construit o casă din lemn maramureșeană lângă Valladolid - Spania. Povestea curge mai departe.

 

 

Articol publicat in revista Ferma nr.1(162) 1-31 ianuarie 2016

Vizualizat: 728 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Tomit Agri Macchine, colaborare cu Great Plains Trelleborg ţine pasul cu noile provocări din agricultură
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?