Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Chemarea Ardealului

Publicat: 13 iunie 2017 - 02:06
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

S-a întâmplat undeva pe la sfârşitul lui martie 2017. Mergeam să deschidem porţile unor mari ferme din regiunea Careiului şi am nimerit la o răscruce de drumuri.

Privim tăbliţele, privim GPS-ul, decizia vine brusc... Avem o oră „de pierdut”. Amintiri de demult mă năpădesc, revăd cărări pe unde veneam în copilărie. Hai să mergem! Colegul meu Claudiu este de acord. Plecăm într-o incursiune în trecut...

Chemarea ArdealuluiClick pe poza pentru galerie!

În timp ce drumul devine tot mai plin de gropi, se schimbă şi peisajul. Nicolae Grigorescu ar putea picta şi azi, în tihnă şi cu acelaşi talent, carul cu boi. Dacă nu un car, măcar un plug tras de cai. Oamenii nu par nici trişti şi, sincer, nici anacronici. Ştiu aproape totul despre modernitate, dar continuă să îşi ducă viaţa în ritmul ei tradiţional. Mă întorc, cu nostalgie, pe meleagurile unde s-a născut tatăl meu şi acum parcă „îi simt” pe cei de aici ca pe un fel de rude îndepărtate. În compania lor, ospitalitatea nu este un „brand de ţară”, ci aproape un automatism.
Cehalul de acum şi Cehalul copilăriei unor vacanţe de care şi astăzi îmi aduc aminte cu plăcere este o aşezare parcă uitată de lume, departe de drumurile comerciale, cu oameni simpli dar extrem de primitori, care dacă te-ar vedea rătăcind pe uliţa lor ar fi oricând pregătiţi să te invite la o pălincă de prune care să-ţi ardă grumazul şi la o bucată de slană să-ţi tihnească pohta de mâncare. Prunul este marea avere a cehălanului. Cât cuprinzi cu privirea peste tăt locul, ai putea vedea pomi fructiferi şi în special pruni. Numai buni pentru a obţine din ei pălincă sau silvoiz (un fel de magiun de prune).
Am ajuns oarecum întâmplător în această comună din judeţul Satu Mare, după ce întâlnirea cu un important fermier din zonă suportase o amânare de o oră. Suficient, zic, cât să dau o fugă până în satul lu' tata. Nu mai fusesem acolo de vreo 20 de ani. Ce mult a trecut... Lucrurile nu s-au schimbat însă aproape deloc. Şoseaua asfaltată ajunge acum şi pe Dealu Gordii (da, există un deal care-mi poartă numele, sâc!), iar şcoala a fost între timp renovată, arată mult mai bine acum. Din păcate, nu am zăbovit prea mult ca să-mi dau seama de alte schimbări. Cu ochii pe ceas, colegul îmi dă de înţeles că e vremea să ne întoarcem la Carei.

Marin_Puscas

Semănătoarea cu... un cal putere 
Încerc să mă desprind cu rapiditate din context, să las la o parte presiunea amintirilor. Privind într-o doară pe geamul maşinii, zăresc nişte oameni care munceau pământul în valea de pe marginea şoselei. Nu par grăbiţi, totuşi sunt sprinteni, aproape fără vârstă. Nu putem să nu oprim. Ne angajăm imediat într-un dialog. În timp ce discut cu Marin Puşcaş, el îşi rulează o ţigară din foi de tutun, parcă ar fi un Moromete acum ieşit din paginile cărţii. Îmi şi imaginez că am ajuns în Poiana lui Iocan şi că voi avea şansa de a fi în faţa unui „sfat al înţelepţilor”. Mă trec tot felul de gânduri. În ultimii ani am cunoscut ferme mari, afaceri de milioane, ultra-mecanizate. Dar, aici, unde mă aflu acum... agricultura înseamnă încă miros de pământ, cai, bălegar, înseamnă găleţi grele cărate de femei zâmbitoare, palme bătătorite, fericirea unei producţii bune într-un an în care condiţiile meteo au fost favorabile. Încerc să descopăr povestea din spatele feţelor arse de soare. Aflu că au ieşit la semănat cartofi. Nu dispun de utilaje moderne, nici de suprafeţe mari de teren. Cele cinci arii de pământ le lucrează aşa cum se făcea odinioară, cu plugul tras de cal. O imagine desprinsă dintr-un alt timp, dar atât de prezentă şi în zilele noastre.

Maria_Boros-stanga

Roşiile italieneşti au făcut senzaţie în Ardeal 
Intru în vorbă şi cu Maria Boroş (foto stânga), cumnata omului cu ţigara, şi aflu că ea practică o agricultură ceva mai modernă. „Terminăm cu cartofii şi ne apucăm de sere. Sperăm să obţinem o producţie bună. Putem recolta şi o mie de kile. Mai mult pentru consum propriu. După dezmembrarea Gostat-ului, oamenii şi-au luat pământurile, însă nu toate sunt lucrate. Noi avem un hectar şi jumătate de teren agricol. Cultiv ceva ardei, pe vreo 5 arii, nişte varză, pe încă 5 arii, dar mă gândesc să pun şi fasole pe 50 de arii. Avem şi două sere, am plantat roşii în ele. Am făcut contractul ăla pe zece arii de roşii şi ar trebui să primim 3.000 de euro”, ne spune femeia. Sămânţa a achiziţionat-o din Carei, de la un magazin de specialitate. Pe 1.500 de boabe a dat 230 de lei. Un soi de tomate roz. Roşii normale, nu tip cireaşă. A optat pentru o astfel de varietate pentru că au coaja subţire. „Cele din comerţ acum au coaja atât de tare, că nici nu-ţi vine să le mai mănânci. Nici gustul de roşie nu-l au. Eu mi-am adus şi din Italia un soi de tomate, Cora Rosa se numea. O roşie avea cam 700 de grame. Am cultivat anul trecut şi au avut mult succes la public. Nu ştiu cum va fi anul acesta, că tare multă lume e la piaţă. Aş vrea să vând la supermarket, că am certificat de producător. De obicei vindem în Oradea sau Marghita”, ne-a explicat ardeleanca.
Are un băiat şi o fată, care tocmai ce s-au reîntors din Danemarca. „Mă ajută acum la sere. Le-am înfiinţat anul trecut. Am avea nevoie însă de nişte spaţii de depozitare, ca să putem stoca marfa înainte de a ieşi cu ea pe piaţă. Am înţeles că ar fi ceva la Cluj, dar în zona noastră nu avem”, se plânge aceasta. Anul trecut a cultivat ardei şi roşii în seră. „Preţul a fost oarecum convenabil. Cel mai puţin am primit doi lei pe kilogram, dar am vândut şi cu 3 lei. Ardeii i-am dat în mare parte cu 4 lei kila. Sămânţa am adus-o din Italia. Erau ardei mari, frumoşi”, ne-a asigurat Maria. Ea este unul dintre numeroasele exemple pe care agricultura românească le poate oferi la ora actuală. Potrivit statisticilor oficiale, procentul celor care exploatează mai puţin de două hectare de teren este de 75%, mult peste media europeană, desigur!

Cu picioarele pe pământ
Ora de răgaz s-a scurs. Mergem mai departe spre fermierii zilelor noastre. Lăsăm în urmă zâmbetul luminos al unor ţărani, în cel mai frumos şi autentic sens al cuvântului, care au rămas să pună în pământ seminţele soiurilor tradiţionale româneşti, uneori completate şi de unele gustoase descoperite prin Italia. O fac la fel cum o făceau şi străbunii lor. Într-o lume atât de instabilă, este fascinant şi plăcut să descoperi un micro-univers în care mai sunt oameni... „cu picioarele pe pământ”.


Articol publicat in revista Ferma nr. 10 (193) din 1-15 iunie 2017

Vizualizat: 548 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten
reclama art afetr lead

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Hibridul SY Experto - producţie record

Hibridul SY Experto - producţie record

Chiar dacă anul agricol nu a fost unul uşor, Cosmin Micu a obţinut o producţie medie de 4375kg/ha la floarea soarelui de pe cele 75ha cultivate cu hibridul SY Experto de la Syngenta. Hibridul high-oleic SY Experto se remarcă printr-o toleranță foarte bună la mană, rezistenţă la frânge şi 87% conţinut de acid oleic.

 

Interviu cu Cosmin Micu, fermier

Procereal Agrosan, loc. Mănăştur, jud. Arad.

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Sistemul de ghidare Trimble GFX-750 testat la Soc. agricola AgroSlavia Cum își gestionează drenarea cei de la Campo d'Oro cu ajutorul sistemelor Trimble de la Vantage
Valorificarea producţia de cereale

Cum veţi valorifica producţia de cereale de anul acesta?