Mihaela şi Eugen Gojnea, de 32, respectiv 31 de ani, au o poveste frumoasă de viaţă, dar nu tocmai uşoară, dacă ne gândim că au renunţat la foarte multe ca să-şi împlinească visul...
Click pe poza pentru galerie!
El este originar din Ploieşti şi a absolvit Liceul de transporturi şi
Facultatea de drept din Bucureşti. Mihaela s-a născut în Suceava şi a
absolvit aceeaşi unitate de învăţămînt superior la Bucureşti, acolo
unde avea să-şi cunoască viitorul soţ. După finalizarea studiilor
universitare, tânăra a lucrat ca funcţionar la Guvern. Deveniţi soţ şi
soţie, Mihaela şi Eugen au hotărât să-şi continue viaţa în capitală.
Au cumpărat o casă însă... şi-au dat seama că nu pot nicicum acomoda cu
aglomeraţia de zi cu zi şi au decis să vândă locuinţa pentru a se putea
apuca de altceva. „Bucureştiul e frumos în timpul studenţiei, e frumos
noaptea, când nu este aglomerat, dar ziua deja era sufocant. Mi-au
plăcut dintotdeauna animalele, aşa că i-am sugerat soţiei că ar trebui
să cumpărăm o bucată de teren şi să ne facem o fermă”, spune Eugen
Gojnea.
Au plecat în Anglia să strângă bani pentru fermăAşa au ajuns Mihaela şi Eugen în localitatea suceveană Iacobeşti. Au vândut casa din Bucureşti în 2004, cu 80 de mii de dolari, au cumpărat ceva pământ şi au început construcţia grajdului. Curând însă au apărut problemele. Toate materialele erau scumpe, iar să aduci curentul la fermă era foarte costisitor.
„
Ne-am trezit că resursele ni se terminau dar ferma nici pe departe, aşa că împreună cu soţia am plecat în Anglia la muncă, să mai strângem bani”, ne povesteşte Eugen Gojnea. Patru ani au lucrat în străinătate, Mihaela la un restaurant, iar Eugen ca şofer. Dar a meritat, pentru că au câştigat bine, iar cu banii puşi deoparte au reuşit şi să finalizeze ferma, şi să îşi construiască o casă.
Cât timp au fost plecaţi în Anglia, părinţii Mihaelei s-au ocupat de finalizarea lucrărilor la grajd. Au reuşit chiar să acceseze un proiect Sapard pentru achiziţionarea de utilaje agricole, importul unui lot de 35 de juninci din Austria, echipament de muls şi tancuri pentru răcirea laptelui. Proiect a fost finalizat în 2006. Între timp, efectivul a crescut şi când soţii Gojnea au revenit în ţară, anul trecut, în ferma lor erau 70 de vaci...
Preţul la motorină e exagerat!În 2008 Mihaela şi Eugen au mai cumpărat încă 30 de vaci cu lapte. În prezent livrează la Dorna 1200 litri lapte zilnic. Sigur că cei doi soţi nu sunt ocoliţi de problemele inerente activităţii lor. „
Îngrijorător este că nu găsim forţă de muncă. Noi i-am plăti pe oameni, însă tinerii de aici au plecat în străinătate. În plus, nu oricui îi place să lucreze cu animalele. O altă problemă este combustibilul folosit la utilajele agricole, care este foarte scump. Spre exemplu, în Anglia există aşa-zisa motorină roşie pentru agricultură, mai ieftină decât cea obişnuită, pentru drumurile publice. Nu este normal să plătim acelaşi preţ la motorină, atunci când lucrăm într-un circuit închis”, susţin soţii Gojnea.
Viitorul înseamnă investiţii...Nu îi sperie nici munca, şi nici creditele, mai ales că vor să continue investiţiile în fermă. „
La început, soţia cam avea reţineri la munca în fermă, cu animalele, însă acum consideră că este ceva normal, firesc. Cu vacile trebuie să ştii cum să vorbeşti şi cel mai dureros este atunci când se îmbolnăveşte vreuna. Avem însă doi medici veterinari pricepuţi, Mihai Voloşeniuc şi Viorel Stan, care ne-au ajutat şi ne ajută ori de câte ori avem nevoie. Acum ţinem animalele pe grajd în sistem legat, dar intenţionăm să trecem la stabulaţie liberă. Aşa ne va fi mult mai uşor să întreţinem animalele şi e mai bine şi pentru ele”, spune Eugen Gojnea.