Kwizda
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma

Au ales viața la țară

Publicat: 03 septembrie 2015 - 12:00
Comenteaza   | Print | Trimite unui prieten

• bucureșteni deveniți săteni în Gura Râului

Click pe poza pentru galerie!

Gura Râului, o pitorească așezare sibiană de la poalele Munților Cibinului, s-a dovedit un adevărat magnet pentru câteva familii de bucureșteni care au renunțat la traiul urban și s-au stabilit aici, să se bucure de liniște, de frumusețile naturii și de relații interumane de o calitate aproape pierdută în marele oraș. 

 

Interesant este însă că familiile respective au dezvoltat în Gura Râului și mici afaceri cu caracter agricol, datorită unui mediu local prielnic inițiativelor antreprenoriale. Am cunoscut două dintre aceste familii: Ceaușu și Militaru. Haideți să le ascultăm povestea.

 

Satul care se lipește de suflet

Angajat al unei firme de imobiliare în București sau producător de gemuri și dulcețuri într-un sat din Mărginimea Sibiului? Acestei întrebări, Mihai și Cosmina Ceaușu (foto) i-au dat acum un an un răspuns sigur: au vândut tot ce aveau în orașul Voluntari, micul vecin de la est al Bucureștiului, și s-au mutat în Gura Râului. Aici, pe lângă aerul curat, nopțile înstelate, liniștea reconfortantă, soții, fiind și părinții a trei copii, s-au lansat într-o afacere dulce: valorifică prin fierbere fructele culese din livada proprie și din pădurile din împrejurimi. „Căutam un sat și o casă. Am fost mai întâi pe lângă Cheile Bicazului, dar ni s-a părut prea departe. Valea Prahovei nici vorbă, că e prea cunoscută. Am fost la Avrig, inspirați de niște poze, dar nu ne-a plăcut. Apoi am stat patru zile la o pensiune din Gura Râului și, vă spun, satul acela ni s-a lipit de suflet”, povestesc soții Ceaușu. Nu au găsit ușor o casă pe placul lor, adică situată undeva mai la înălțime, să poată admira priveliștea. Le-a luat câteva luni până au bătut palma cu un localnic. Și-au luat copiii, au încărcat toată agoniseala într-un TIR de 22 de tone și tai-o pe Valea Oltului către locul fericirii! 

Ceaușii sunt o familie de întreprinzători. S-au ocupat până anul trecut cu comercializarea jocurilor de strategie gen Monopoly. Au lucrat și ca angajați în domeniul imobiliarelor și al construcțiilor, în contabilitate și gestiune. Și-au păstrat firma înființată la Voluntari, dar i-au schimbat codul CAEN: 1039 - “Prelucrarea și conservarea fructelor și legumelor pentru producerea de dulceață din fructe” și 5520 “Facilități de cazare pentru vacanțe și perioade de scurtă durată”. Adică, exact ceea ce-și doresc să întreprindă la Gura Râului. 

Pensiunea este deja în construcție, iar linia de producere a dulcețurilor a fost și ea instalată și testată. Așteaptă să le sosească autorizarea de la DSV Sibiu. Noua ocupație a familiei Ceaușu reprezintă o mică certitudine pentru culegătorii de fructe din sat că vor avea unde să livreze zmeura și afinele, dacă nu vor avea ghinionul să le fie confiscate de jandarmi, așa cum se întâmplă în Carpații noștri în fiecare vară. Pe lângă seria de gemuri, dulcețuri, inclusiv de ceapă și de ardei iute, precum și siropuri, Cosmina Ceaușu prepară și zacuscă și ketchup. “Am fost crescută de bunica mea. Era de la Bacău, dar s-a stabilit la Mizil. Avea grădină, solar, cultiva legume și prepara acasă toate bunătățile. De la ea am învățat să gătesc și eu, iar acum îmi prinde bine”, mărturisește Cosmina. 

 

Ospitalitate și respect reciproc

Gura Râului oferă suficiente condiții pentru dezvoltarea de mici afaceri. În primul rând, în turism și agroturism. Au fost deschise aici numeroase pensiuni, clasificate de la o margaretă până la patru margarete. Clienții sunt atât turiști sosiți din întreaga țară și din străinătate, dar și orășeni din Sibiu, reședința județului fiind situată la 17 km de cale rutieră. 

Geografic, Gura Râului și Sibiul sunt localități legate și de râul Cibin. Probabil de aici vine și denumirea localității. În trecut, Cibinul punea în mișcare zeci de joagăre, mori și pive, încât se spunea că gurănilor „le vin banii pe apă”. Pe site-ul sibiu-turism.ro am găsit informația că “adevărata «mană cerească» în Gura Râului a fost piatra de râu dură, bună pentru construcții. Lucrul acesta l-au știut și autoritățile habsburgice pe la 1700. Dornice să fortifice zidurile burgului Sibiu, au construit un canal navigabil pe râul Cibin și, cu ajutorul gurănilor, aduceau pe plute pietre de râu și lemn până la zidurile cetății”. Desigur, nu mai sunt instalațiile hidraulice de odinioară, iar transport de piatră pe Cibin nu se mai face. Râul curge curat, limpede, prin centrul comunei și-și vede de drumul lui către întâlnirea cu Oltul, la Tălmaciu. 

Rețeaua de utilități a comunei este aproape completă. Lipsește deocamdată gazul. Lemnul este principalul combustibil. Numai bun să încingă o sobă sau un cuptor în care se rumenesc pâinile și cozonacul. Sau să încingă o plită pe care fierb ceaunele cu gem sau zacuscă. “Aici nimeni nu te trage în jos. Dimpotrivă, te ajută. La Primărie am obținut toate informațiile necesare, ba mi-au dat și sfaturi. Oamenii sunt corecți și primitori, își respectă cu sfințenie obiceiurile. Dacă vii din afară, nu trebuie să fii arogant, să te apuci să-i înveți tu pe ei cum să trăiască. Dacă-i respecți, te respectă și toată lumea-i mulțumită”, ne spune familia Ceaușu.  Mihai și Cosmina au multă treabă la Gura Râului. Au de crescut trei copii, de terminat și pus în circuit o pensiune, de pus în mișcare afacerea cu gemuri și dulcețuri sub brandul “Delicatese la borcan”. S-au mai gândit să “atace” și noul PNDR, dar încă sunt în căutarea consultantului potrivit. 

 

Magazinul din centru al oltenilor

Familia Militaru a părăsit Bucureștiul în 2012. Cornelia lucra la RATB, casieră. Ultima stație unde a vândut bilete și cartele a fost cea de la Perla. Ionuț a avut mai multe servicii. Ultima dată a fost angajat al Poliției Locale, sectorul 1. Acum sunt amândoi săteni în Gura Râului. Ei sunt originari dintr-un sat din județul Olt, dar nu au vrut să se întoarcă în satul natal. Au ales satul sibian, despre care vorbesc în termeni elogioși. Cel puțin femeia este copleșită de bucurie: „Cine a venit aici, a plecat plângând! Eu mă simt minunat. La București, simțeam că fiecare fir de păr din capul meu e bolnav. Mă dureau toate. Aici nu mă mai doare nimic”. Ionuț Militaru e tranșant: „Satul din Olt e undeva jos, aici e undeva sus, și nu numai geografic”. Bucureștenii, olteni la origine, s-au adaptat rapid noii comunități. Se înțeleg bine cu vecinii, unii dintre ei veniți la rândul lor din alte părți ale țării. 

Integrarea familiei Militaru în comunitatea locală a fost favorizată și de faptul că au deschis un magazin de legume și fructe în centrul comunei. Firește, oltenii au negustoria de legume în sânge și nu ezită să o practice atunci când găsesc condiții prielnice. Nevoia de fructe și legume proaspete la Gura Râului e mare, ținând cont că populația depășește 3000 de locuitori, iar fluxul de turiști la pensiunile din localitate este crescut mai tot timpul anului. Soții Militaru își aprovizionează magazinul de la en-gross-urile din Sibiu, dar fac și expediții până în județul lor de baștină din sudul țării. Cert este că rafturile sunt mereu pline, iar clienții le trec pragul cu încredere. Magazinul de fructe și legume al soților Militaru este, în același timp, un adevărat birou de informații. Cornelia îi îndrumă cu drag pe turiștii care vor să cumpere de la localnici o slănină delicioasă, o țuică parfumată, sau pur și simplu să se cazeze pentru câteva zile. Așa participă soții Militaru, nou veniți în Gura Râului, la viața de zi cu zi a comunei. 

 

 

O LUME RURALĂ ÎN SCHIMBARE

Emigrarea de la oraș la sat este un fenomen care a început încă din anii ’90. Motivațiile sunt diferite, de la caz la caz. De observat însă că de la o vreme încoace opțiunea aparține nu numai persoanelor în vârstă care se retrag la țară după ce primesc decizia de pensionare, ci și tinerilor care intenționează să deschidă afaceri în mediul rural. Explicațiile sunt multiple. Selectez câteva. Investițiile primăriilor în utilități publice au făcut atractive pentru antreprenori satele noastre. Existența rețelei de apă, canal, uneori gaz, să nu mai vorbim de electricitate, internet de mare viteză, drumuri asfaltate, permite dezvoltarea micilor afaceri. Apoi, la sate, taxele și impozitele sunt mai mici decât în orașe. Primăriile, interesate să evite depopularea sau să stimuleze repopularea comunelor, sunt prietenoase deseori cu noii cetățeni, ba le acordă uneori și anumite facilități. Apropierea unor orașe reședință de județ face, de asemenea, atractive comunele pentru orășeni, care astfel nu resimt că s-au rupt complet de oraș, dacă într-o jumătate de oră de mers cu mașina ajung într-un hypermarket sau au acces la alte servicii urbane. 

Putem vorbi că se înfiripă încet o categorie de mici antreprenori transplantați de la oraș la țară fără să devină săteni autentici. Sigur, unii fac agricultură, dar cu mijloace moderne și conectați la noile surse de informații. Fenomenul e în derulare, orașele și satele fiind în fond vase comunicante care, într-o societate deschisă, permit locuitorilor să își aleagă viața pe care vor să o ducă. Firește, opțiunile sunt asumate individual, pe propria răspundere. E mai bine așa decât să decidă statul cum ar fi mai bine pentru noi să trăim. 

Vizualizat: 419 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Claas Cemos Auto Threshing – Medalie de aur la Agritechnica 2017

Claas Cemos Auto Threshing – Medalie de aur la Agritechnica 2017

La Agritechnica 2017, producătorul german de maşini agricole - Claas a câştigat o medalie de aur şi patru medalii de argint.
Medalia de aur a fost acordată pentru Cemos Auto Threshing - Modulul automat de comandă pentru combinele de recoltat Claas cu scuturători şi hibride. 
Cemos Auto Threshing este un alt modul care contribuie la automatizarea proceselor desfăşurate de combina de recoltat. 
Noul sistem de asistenţă permite ajustarea complet automată a spaţiului contrabătătorului şi a turaţiei tobei de batozare în unităţile de batozare tangenţiale,
pentru o adaptare dinamică la condiţiile existente de treierat. 
Astfel, procesul derulat în unitatea de batozare este îmbunătăţit în mod continuu şi automat până la limitele sale tehnice de performanţă, fără a mai fi nevoie de reglaje manuale.
Integrat în sistemul Cemos Automatic, Cemos Auto Threshing este interconectat cu toate celelalte sisteme de asistenţă ale combinei de recoltat, în special cu sistemul de control automat al vitezei de deplasare - Cruise Pilot.

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga StalkBuster - Kemper şi John Deere - Medalie de aur Agritechnica 2017 Francisc Mozer vrea 2 lei pe litrul de lapte
Cultura anului 2017

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2017?