Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Alain Kremeur visează la o economie albastră!

Publicat: 29 februarie 2016 - 14:00
Comenteaza   | Print | Trimite unui prieten

Fostul președinte al Camerei de Comerț și Industrie Franceză în România - Alain Kremeur - este ecologist prin convingere din anul 1974 și român prin iubire. Vrea să lase copiilor săi cea mai mare bogăție. Un pământ viu. De aceea îl cultivă super-bio pentru familie, prieteni și, în curând, pentru clienții pensiunii ridicate pe domeniul Mociorniță, la Singureni, județul Giurgiu.

Click pe poza pentru galerie!

Conacul este cumpărat de Alain Kremeur din 2003, când a făcut aici o fermă ecologică și are aproape de final terminarea unui proiect turistic care prevede o pensiune, un restaurant cu specific franțuzesc în care se va găti doar mâncare cu preparate din fermă.
De altfel, Alain Kremeur este un împătimit al gastronomiei și, conform spuselor lui „în viața asta vreau să-mi permit măcar luxul de a mânca sănătos”. Nu pierde nici un târg gastronomic important. Îi place să simtă „tehnica” de gătit a fiecărei nații. A deținut o perioadă și restaurantul Bistrot Francais (cu speranța - declarată la deschiderea localului - că va deveni posesorul unei stele Michelin) din buricul Capitalei, dar, încetul cu încetul, de când a cumpărat conacul, viața lui și a familiei lui s-a mutat aici.

Alain Kremeur este convins că veacul acesta trebuie să fie ecologic sau nu va fi deloc
Francezul spune răspicat că sintagma „bio” a fost furată de către supermarketuri și că „nu e de ajuns să nu folosești pesticide ca să fie bio (...). Din păcate, politica ecologiștilor de azi e mai mult «escrologie» (escrologique, mai precis, în pronunția lui Alain Kremeur). Dar eu rămân un ecologist convins și visez la o economie mai mult decât verde, o economie albastră!”, susține francezul. Și asta din 1974 când s-au înfiripat primele mesaje ecologiste în discursul unui pretendent la președinția Franței, Valery Giscard d’Estaing, care a venit la confruntarea televizată cu un măr verde și un pahar cu apă. Kremeur împlinise vârsta de 21 ani între cele două tururi de scrutin, dar nu a avut dreptul să voteze în turul doi deoarece nu votase în primul.

În Singureni, legumicultura organică te întâmpină de la intrare
Chiar la intrare, Viorel Piperea, un fermier de 44 ani, se ocupă de opt ani cu legumicultura bio. A început cu producerea de legume bio direct în câmp, iar de trei ani o face și în sistem protejat, în solarii. Ferma este chiar la intrarea în localitate, pe partea stângă. Viorel Pipera are pregătire de tehnician zootehnist iar acum este student la Horticultură. Asta pentru că e greu să găsească servicii de consultanță eficientă pentru ceea ce face el. A înțeles că informația este vitală pentru activitatea de legumicultor ecologic.
Dar astăzi vă voi povesti despre cum se luptă un francez ca să păstreze pământul de acolo la fel de „sălbatic” precum l-a găsit. „Un loc virgin, necultivat de peste 50 de ani”, îmi spune Alain Kremeur. Asta după ce în viața lui a construit 535 de case în Franța și a 536-a în București, pe Vatra Luminoasă. Apoi a fost atașat comercial la Ambasadă și președinte al CCIFR. Are două fete din prima căsătorie și doi băieți din relația actuală cu Mihaela, o biochimistă din București.
La Singureni cultivă peste 25 de soiuri diferite de roșii, sparanghel, cartofi speciali, spanac vietnamez și multe alte plante necesare în gastronomie, care, din păcate, nu se prea întâlnesc prin zona noastră. Pe 30 de hectare cultivă cereale pentru animale. În același sistem organic. Mai are și aproape zece hectare cu lucernă. Crește capre Zana, vaci cu lapte (face brânză după rețete tradiționale), rațe, gâște, curcani, fazani și tot soiul de alte zburătoare. Inclusiv porumbei. Totul în mod cu totul și cu totul super-bio.
A amenajat pe malul Neajlovului o plajă, dar și un domeniu de pescuit (știuca e principala captură, suține francezul). În curtea de 1,5 ha are și un solar, dar și o piscină cu un sistem de drenare a apei special, fără a folosi clor.
M-a întâmpinat cu pâine scoasă din cuptor, făcută din grâu cultivat de el. Iar oferta de ceaiuri era impresionantă. „Voi, românii, spuneți că mâncarea trebuie să aibă sare și piper. Dar există zeci de tipuri de sare și sute de tipuri de piper. Cam aceasta e diferența dintre cele două bucătării, diversitatea ingredientelor”, spunea cu mult patos fostul diplomat și om de afaceri, acum îndrăgostit de grădinărit și de gastronomie. „De la 7 ani am intrat și în bucătărie, și în grădină și nu am mai ieșit niciodată”, mărturisește francezul, născut în 1953. E vivace și nu are stare. Aleargă maratonul și practică triatlonul (alergare, înot, bicicletă).

Kremeur e mai român decât majoritatea românilor
Acesta a fost sentimentul trăit de mine în cele două ore și jumătate cât am stat de vorbă. Apreciază cultura și virilitatea acestui popor de care noi „ne lamentăm ca niște babe”, precizează Kremeur. Știe că dacă s-ar fi născut român ar fi luptat la fel de mult pentru ca această țară să-și primească locul între națiunile europene. „Un popor cu vocație europeană cu mult peste media UE, însă prost condus de o clasă politică mai mult decât amatoare”, a decretat Alain Kremeur, cel care a reprezentat Franța până a devenit român! Prin iubire!


ÎN SINGURENI ISTORIA SE SCRIE FRUMOS CHIAR ȘI ÎN PREZENT
Recunosc că în Singureni am avut prima dată un sentiment că, în ciuda impotenței autorităților, încetul cu încetul valorile se reașează într-o firească ordine.
Domeniul Mociorniță se află pe malul Naejlovului. Ca să ajungi aici, la reședința construită prin anii 1920 de baronul Renato Bova-Scopa (fost ambasador al Italiei în România în perioada 1941-1945), la circa 35 de km de centrul Bucureștilor, am trecut prin Jilava și 1 Decembrie, apoi am luat-o la dreapta, la ieșirea din Călugăreni, pe DJ 411. Conacul este trecut pe lista B a monumentelor, cu denumirea de „Conacul Mociorniță”. Drumul e bun și nici nu simți când ajungi în centrul Singurenilor, acolo unde se află Primăria și Postul de Poliție. De la această intersecție, la nici două sute de metri, pe drumul care duce la Stâlpu, se zărește pe dreapta ghereta din zid de la poarta conacului, care este înconjurat de o curte din zid, înaltă de aproape doi metri. În sens opus, parcă pentru echilibru, se găsesc alte două conace, de această dată gemene, care au aparținut prințului Nicu Cantacuzino (unul din copiii prințesei Irina Ghica, născută Cantacuzino, care a fost fiica Nababului, așa cum era supranumit prințul George Grigore Cantacuzino). Într-unul dintre ele a fost sediul CAP, iar acum este stăpânit de Societatea Agricolă Singureni. O societate constituită pe Legea 36/1991, care exploatează 1.300 ha de teren agricol. Cele două conace ale Cantacuzinilor sunt identice.
Conacul Mociorniță (așa cum este el prins în lista B a monumentelor istorice) este ascuns privirilor de impresionantul zid împrejmuitor care a fost ridicat de actualul proprietar. Conacul a fost construit în anii 1920 de către baronul Renato Bova-Scopa, drept reședință de vară. Este construit în stil italian, de către meșteri din peninsulă, iar acum francezul Alain Kremeur îl renovează încercând să-l adapteze la noile necesități de utilizare, fără a-i schimba amprenta istorică.
Bova–Scopa era un diplomat de origine italiană, născut în localitatea Procida, undeva lângă Napoli. Din 1920 a început activitatea diplomatică iar din 1941 a fost ambasador plenipotențiar al Italiei în România, timp de patru ani. Se spune că Mareșalul Antonescu a încercat să-l abordeze pe Mussolini pentru o eventuală pace cu aliații, undeva în ianuarie 1943, prin ambasadorul italian la București, Renato Bova-Scopa. Însă Mussolini a respins orice inițiativă în acest sens. După ce România întoarce armele la 23 august 1944, Bova-Scopa părăsește țara și vinde proprietatea din Singureni industriașului Dumitru Mociorniță. Mai degrabă soției acestuia, Margareta (care era al doilea copil al industriașului Grigore Alexandrescu), care aprecia foarte mult această proprietate. În 1948 toate proprietățile familiei Mociorniță trec, prin naționalizare, în proprietatea statului. De-a lungul anilor a fost când primărie, când dispensar, când amândouă deodată. Chiar și școală.




Articol publicat in revista Ferma nr.3(164) 15-29 februarie 2016

Vizualizat: 1757 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Delfini la Sulina, Delta Dunării

Delfini la Sulina, Delta Dunării

Delfini la Sulina, Delta Dunării #danubedelta #delfini #sulina

Video: Calin Ene

Revista Ferma și o echipă de pasionați de turism prietenos cu mediul îți aduc zilnic delta la tine acasă și te invită, totodată, acasă în Sulina Fabuloasă, într-un inedit Drum De Deltă, un proiect de vacanță cum nu se poate mai necesar după o perioadă lungă care ne-a pus la grea încercare pe toți.

Citeste despre proiect aici: https://www.revista-ferma.ro/proiecte-ferma/drum-de-delta-vezi-si-evadezi

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Sistemul de ghidare Trimble GFX-750 testat la Soc. agricola AgroSlavia Cum își gestionează drenarea cei de la Campo d'Oro cu ajutorul sistemelor Trimble de la Vantage
Valorificarea producţia de cereale

Cum veţi valorifica producţia de cereale de anul acesta?