Consecinţele hibridărilor interrasiale ale albinelor

Ameliorarea în apicultură prezintă o serie de impedimente datorită particularităţilor biologice ale albinelor, respectiv: aprecierea mătcii după calitatea familiei, împerecherea mătcilor în zbor (unde nu poate fi controlată) cu mai mulţi trântori , aspect ce îngreunează şi mai mult lucrările de ameliorare.

Calendarul lucrărilor apicole

• stimularea şi supravegherea zborului general de curăţire al albinelor;
• instalarea unui adăpost cu apă şi adaos de 5 g sare/l apă;
• efectuarea controlului sumar de primăvară;
• aplicarea în caz de necesitate, a tratamentelor pentru combaterea bolilor (varoozei şi nosemozei);
• hrănirea suplimentară a familiilor de albine în vederea valorificării culesurilor intense timpurii (salcâm şi rapiţă de toamnă).

Consecinţele hibridării interrasiale a albinelor

Cele mai bune linii din acestea, le analizează şi le încrucişează cu albinele Buckfast, reţinând doar pe cele care au efect ameliorator asupra acestora. Prin aceste încrucişări, a dorit să obţină o albină care să roiască mai puţin decât cea de Buckfast, pe care să o împerecheze apoi cu albina grecească, mai prolifică, cu cea sahariană, mai economicoasă la consum, sau cu albina anatoliană.

Matca - o carte deschisă pentru apicultori

Matca este cea care decide cum şi cu ce număr de albine va intra familia respectivă în iarnă, cum va ierna, cât de rapidă şi de intensă va fi dezvoltarea primăvăratică şi ce producţii vor exista pe tot parcursul sezonului de cules. Din această ecuaţie a elementelor de primă necesitate nu excludem calificarea şi cunoştinţele stuparului, dar matca are prioritate.

Iarna, un sfetnic bun pentru apicultori

Trebuie să-mi triez impresiile acumulate în sezonul de abia trecut, deoarece nu tot ce am auzit în acest an, sau ce am trăit prin experienţa proprie o să-mi fie de folos în sezonul următor.

Întotdeauna fac o selecţie foarte strictă a noilor cunoştinţe despre apicultură. Aşa m-au învăţat, pe de o parte stuparii mai în vârstă şi cu mai multă experienţă, iar pe de altă parte, aşa-mi dictează practica de toate zile. Aceste noutăţi necesită o introducere uşoară, treptată şi foarte bine gândită în practica obişnuită.

Pregătirea familiilor de albine pentru iernare 2

Apicultorii situaţi în apropierea Deltei Dunării sunt privilegiaţi, deoarece deplasarea stupinelor în această zonă este facilă, iar culesul de mentă durează până în luna octombrie. Având parte de un cules abundent şi de lungă durată, atât de nectar, cât şi de polen, albinele îşi vor asigura rezervelor de iernare, iar familiile vor beneficia de o dezvoltare optimă. 

"Ce ne dau albinele: asta avem şi din asta trăim"

Anterior absolvirii facultăţii, a fost angajat ca gestionar la fabrica de lapte. După absolvirea facultăţii, s-a angajat la Ferma pomicolă Diniaş (judeţul Timiş), însă după un an terenurile s-au retrocedat oamenilor şi ferma s-a închis. Acesta este momentul în care se apucă serios de apicultură, prin achiziţionarea de stupi. A pornit afacerea în 1996, cu 7 stupi, iar în prezent are 170 de stupi/familii de albine.

Polenizarea culturilor agricole

Plantele ale căror flori sunt bogate în nectar şi polen prezintă un grad sporit de atractivitate pentru albine. Atunci când culeg nectarul şi polenul florilor, acestea realizează şi polenizarea plantelor respective.


Măsuri de eficientizare a polenizării

Pentru asigurarea unei polenizări eficiente a culturilor agricole entomofile de către albine, trebuie să avem în vedere următoarele aspecte:

Plante melifere care înfloresc în aprilie şi mai

Pondere economico-apicolă mare

• Salcâmul alb (Robinia pseudoacacia) (foto) este cea mai răspândită specie meliferă, în special pentru regiunile de câmpie, deoarece înfloreşte în masive mari. Salcâmul înfloreşte începând din primele zile ale lunii mai şi până la sfârşitul lunii iunie, înflorirea durând 8-20 zile.

Eşalonarea perioadei de înflorire în funcţie de condiţiile geografice şi pedoclimatice, permite realizarea în cadrul unui sezon apicol a două sau chiar trei culesuri de salcâm.

Calculul nivelului proteic al hranei suplimentare

În perioada rece a iernii şi primăverii, când albinele nu pot zbura, este extrem de utilă administrarea de turte energo-proteice, pentru a asigura creşterea continuă a puietului. Turtele, învelite în tifon, se aşează deasupra ramelor cuibului. Pentru a preveni uscarea lor, turtele sunt acoperite cu hârtie cerată sau folie de plastic. Turtele energo-proteice se pot administra după ce albinele au efectuat zborul de curăţire.

Pentru hrănirile stimulente energo-proteice se folosesc, pe lângă alimente glucidice (miere, zahăr), şi alimente proteice (polen sau înlocuitori de polen).