Scurte recomandări pentru apicultorii începători

Deseori m-am întrebat dacă inovaţiile în domeniul apiculturii din ultimii o sută de ani sunt benefice albinelor. Oare, apitehnica folosită de noi le convine sau nu acestor vietăţi? Ele n-o pot schimba, doar caută să se adapteze continuu (precum şi noilor condiţii climatice).

În ce condiţii se mai produce miere în România?

Polenizarea dirijată a culturilor agricole entomofile cu ajutorul albinelor, se realizează pe bază de contracte încheiate între proprietarii familiilor de albine şi deţinătorii de culturi. Costurile prestaţiei de polenizare se stabilesc prin negociere între părţi.

Familiile de albine trebuie atent supravegheate iarna

Supravegherea acestora are drept scop depistarea în timp util a situaţiilor critice care pot să apară în viaţa albinelor, într-un sezon când ele nu-şi pot restabili singure starea normală şi drept urmare se impune intervenţia apicultorului.

Varroa: pragul critic al infestării albinelor

La apariţia pe meleagurile ţării noastre (1976), parazitul era cunoscut sub denumirea de Varroa jacobsoni. Până la această oră nu s-au identificat metode eficiente pentru eradicarea totală a acestei parazitoze, iar boala continuă să provoace, anual, pagube mari în apicultura mondială, excepţie făcând Australia şi Marea Britanie, unde boala nu s-a extins.

Pe piaţa europeană se poate comercializa doar miere de calitate

Mierea de calitate superioară conţine 18% apă şi 82% substanţă uscată. În componenţa substanţei uscate 94,6% reprezintă zaharurile şi 3,6% alte substanţe. Din greutatea mierii florale zaharurile simple (fructoza şi glucoza) reprezintă 60-75 %, pe când dizaharidele (zaharoza, maltoza) doar 5%.

Tehnici de înmulţire a familiilor de albine practicate în Uniunea Europeană

În acest scop apicultorii trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte: roiul natural părăseşte o familie puternică împreună cu matca şi 2 până la 5 kg albine în perioada aprilie-iunie. El se va fixa pe un suport (creangă sau altele) unde va consuma în 1-2 zile mierea din guşă şi va scăpa de sporii de locă europeană.

Furtişagul la albine

Furtişagul se manifestă atunci când culegătoarele unei comunităţi mai puternice fură mierea şi polenul altei familii mai slabe. Din cauza instinctului puternic pentru cules, albina culegătoare, în lipsa culesului din natură, atrasă de mirosul mierii din familiile mai slabe, întreprinde această formă de "cules". Albina "hoaţă" are un comportament caracteristic: zboară cu picioarele întinse, cu abdomenul ridicat şi cu părul de pe corp zbârlit.

Roirea naturală necontrolată provoacă mari pierderi productive în stupine

Începe cu aproximativ 10 zile înaintea plecării roiului, când albinele clădesc pe marginea fagurilor 10-80 botci de roire, în care matca depune ouă fecundate, iar spre seară un număr mare de albine tinere ies pe scândura de zbor şi formează aşa zisa „barbă” la urdiniş.

Şi apicultorii mai greşesc

Nu există stupină perfect sănătoasă, deoarece bolile şi paraziţii sunt peste tot, aşteaptând doar condiţiile optime şi neatenţia noastră ca să-şi manifeste efectele. De aceea, la apariţia lor, se-ntâmplă ca folosirea neprofesională şi neadecvată a anumitor medicamente să accentueze slăbirea şi chiar pieirea comunităţii de albine.

Combaterea nosemozei albinelor

În primul rând, trebuie să asigurăm igiena stupului şi a stupinei concomitent cu eliminarea factorilor care favorizează evoluţia bolii, întrucât nosemoza este considerată o boală a mizeriei.

Apoi, trebuie să menţinem în stupină familiile puternice, care păstrează căldura în cuib, şi să asigurăm rezerve suficiente de hrană de calitate corespunzătoare. Obţinerea de familii puternice în toamnă se realizează prin unificarea familiilor slabe, altfel coloniile mici vor consuma multă hrană pentru a păstra temperatura necesară supravieţuirii, se supraîncărcă şi, în lipsa unui zbor de curăţire, apare diareea.