Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Producerea mătcilor asigură viitorul apiculturii

Publicat: 31 martie 2016 - 10:00
Comenteaza   | Print | Trimite unui prieten

Unul dintre apicultorii care au pătruns aproape toate tainele producerii mătcilor de albine este inginerul ieșean Ioan Vlad Bălteanu, din comuna Moșna, situată într-o zonă cu potențial nu doar viticol (aici se găsește nucleul adevărat al soiului Busuioacă de Bohotin), ci și melifer.

Click pe poza pentru galerie!

În acest moment, ferma apicultorului ieșean cuprinde două stupine, cu un efectiv de 250 de familii de albine și 200 de nuclee de împerechere a mătcilor, a câte patru compartimente, una dintre stupine fiind axată pe producție și ameliorare, cealaltă fiind orientată către multiplicarea materialului biologic.
Chiar dacă a devenit stupar în 1980, Vlad Bălteanu și-a început activitatea de apicultor independent abia în anul 1990, mai întâi producând miere, apoi ceară, propolis și abia după aceea îndrăznind să abordeze înmulțirea albinelor. „În 1984, în ziua când m-am înscris la Liceul Agricol de la Miroslava, am văzut pentru prima dată o familie de albine adevărată. Din prima clipă, am fost curios să aflu ce se găsește în interiorul stupului, cum stau și ce fac acele albine acolo. Așa a început dragostea mea pentru stupărit și din acel moment nu m-am mai despărțit niciodată de albine. Totul a fost treptat, iar activitatea de selecție am început-o acum aproape un sfert de veac”, își amintește apicultorul.

„Dați-mi o matcă bună și vă voi da o producție mare!”
Permanent fascinat în special de acele regine care conduc viața stupinei, care depun ouă și perpetuează specia, Vlad Bălteanu a insistat pe partea de ameliorare și, în timp, selecția și producerea de material biologic a devenit prioritară în fermă, deși au fost menținute la parametri ridicați și activitățile de producere a polenului uscat, a polenului crud (congelat), a lăptișorului de matcă, precum și nucleul pentru producția de miere. De fapt, și în funcție de producția de miere se realizează selecția pentru obținerea mătcilor. „Practic, mi-am dat seama că, într-adevăr, de un singur exemplar, respectiv de regină, depinde activitatea tuturor albinelor și a întregului stup. Am început să mă axez doar pe creșterea mătcilor. Întâi, empiric, dar din 2008 am achiziționat câteva nuclee de împerechere a mătcilor și am trecut la o activitate mai largă și profesionistă. În toți anii aceștia, am preferat doar rasa românească. Am făcut producții medii, cu rasa Carpatină, de 100 kg miere/sezon/stupină. Rasa noastră are potențial de producție, este ameliorată în condițiile din România și nu ne joacă feste nici când vine vorba despre capacitatea reproductivă”, spune inginerul Bălteanu.

Selecția și ameliorarea - aspecte tehnice
Din perspectivă tehnică, importanța creșterii mătcilor derivă din faptul că se realizează selecția indivizilor cu caracteristici productive superioare, transmiterea în descendență a caracterelor urmărite în selecție, procurarea de mătci în orice perioadă a anului, diminuarea instinctului de roire, rezistența la iernare și la boli ș.a.m.d. Numai că și această activitate are secretele ei, fiind important ca selecția și ameliorarea, indiferent că este individuală sau de masă, să se desfășoare după anumite criterii clare de la început, esențiale fiind producția de miere, de ceară, prolificitatea mătcilor, rezistența la iernare, rezistența la boli și la dăunători, predispoziția la roire. „Selecția de masă este cu un an mai îndelungată față de cea individuală, adică se defășoară pe patru ani. În anul întâi se identifică familiile de albine mai valoroase și se formează un grup de prăsilă care ar trebui să includă 10-15% din numărul de familii aflate în stupină. Apoi, timp de trei ani trebuie crescuți reproducătorii și se pun în evidență familiile care s-au situat sub media stupinei, acestea fiind înlocuite cu familii recordiste. Selecția individuală se desfășoară pe o perioadă de trei ani. În primul an au loc identificarea celor mai valoroase familii din populațiile din zonă și înființarea nucleului de selecție. Urmează, în anul doi, formarea de grupe de verificare constituite din mătci surori, verificându-se gradul de transmitere a însușirilor valoroase la descendenți. În anul trei, se urmărește amănunțit comportamentul familiilor de albine din grupele de verificare, după criteriile de selecție. Familia de reproducție a cărei matcă a obținut cele mai bune rezultate va fi folosită pentru producerea și înmulțirea industrială a mătcilor”, explica specialistul.
În timp, prin muncă riguroasă și prin calitatea selecției materialului biologic, Vlad Bălteanu a reușit să își extindă aria colaboratorilor în toată țara. Mai mult decât atât, deoarece a observat cerința mare de pe piață, acum îi învață și pe alții cum să producă mătci bune aici, în România.
Reînnoirea familiilor de albine, achiziționarea de mătci, se subvenționează, iar din acest punct de vedere cei atrași de afaceri din domeniul producerii de regine pot miza pe o piață cu potențial, cumva, asigurat. Singura condiție pentru reușită este calitatea. Cele mai mari dificultăți tehnologice, dincolo de partea de birocrație a actelor, sunt cele din sfera luptei cu mediul și a luptei cu hibrizii importați. „Aceste importuri deteriorează, spun eu, iremediabil fondul genetic al apiculturii românești. Nu suntem primii care importă. Au mai făcut-o și alții. De fapt... au pățit-o. De exemplu, la mine au venit câțiva apicultori francezi și mi-au zis că vor... o maidaneză de-a noastră. Pentru că importurile de așa-numitele supermătci, foarte scumpe, le-au distrus populațiile locale. Acum, cu ajutorul albinelor noastre, doresc să refacă rasele lor autohtone”, preciza Vlad Bălteanu.

Continuitate și cercetare, în familie
Apicultorul ieșean se poate mândri și poate fi liniștit cu faptul că una dintre cele două fiice ale sale, Alina Ioana, îi calcă pe urme și a intrat în tainele producerii mătcilor. Absolventă a Facultății de Zootehnie din Iași, a continuat studiile post-universitare, iar cercetările practice le-a efectuat și le continuă împreună cu tatăl său, care a acceptat să pună la dispoziția fiicei sale o parte din fermă, asigurându-i acesteia independența profesională. „Am procurat o stereolupă și un microscop pe care facem disecții la albine. Partea teoretică mi-am pus-o la punct și eu, împreună cu fiica mea, iar acum intenționăm să achiziționăm un aparat pentru însămânțarea artificială a mătcilor, cu ajutorul căruia să putem selecta acei indivizi - femele și masculi -, cu care să mergem în producție. {tim cu toții faptul că la albine împerecherea are loc în natură și nu putem controla masculii care se vor împerechea cu mătcile, oricât de bune ar fi acestea. De aceea, intenționăm să procurăm acel aparat pentru însămânțare a mătcilor și să selecționăm și acele familii de albine producătoare de tată, cu care să continuăm producția”, explica specialistul.

Apis Mellifera Carpatica, inclusă într-un program național de ameliorare
În apicultură, o mare problemă o reprezintă împerecherea mătcilor cu trântori a căror proveniență este necunoscută. Toată lumea spune că în România avem o albină blândă, harnică, rezistentă, dar nu este pe deplin ameliorată. Tocmai ameliorarea însușirilor productive și de rezistență la boli ale rasei autohtone Apis Mellifera Carpatica constituie o temă națională de cercetare, o premieră la care contribuie și apicultorul ieșean. „Institutul de Cercetări Apicole de la București, împreună cu o organizație din Germania, în anul 2015 a inițiat un program de ameliorare, pe patru ani, în care am fost incluși și noi. La final vom veni cu o rasă Carpatină ameliorată, superioară și va fi o premieră în România. Continuăm și cercetările proprii, intenționăm să accesăm și noi un proiect cu finanțare europeană. Ar fi primul din viața mea, dar cel mai mult mă tem de birocrația care fură timp inutil și care m-a făcut să mă abțin până acum de la proiectele europene. Tot timpul am investit din bani proprii. Acum, aș încerca din nou o variantă cu finanțarea europeană, de dragul geneticii apicole. Sper să merite!”, încheia Ioan Vlad Bălteanu.
Potrivit datelor oficiale ale MADR, până la 30 septembrie 2015, în județul Iași erau înregistrate producții de 780 tone de miere de albine. Mai puțin de jumătate din această cantitate a fost destinată valorificării, respectiv 340 tone, restul regăsindu-se în consumul familial. La capitolul valorificare, dacă în anul 2013 aproape 75% din producție era livrată direct (179 tone de miere) și doar 25% era destinată procesării (81 tone de miere), în 2015 situația a fost inversă. Concret, din cantitatea de 340 tone de miere valorificată pe piață, 260 de tone au fost dirijate către unități de industrializare, iar 80 de tone s-au regăsit pe piața vânzărilor directe către consumatori.
Se poate observa că atractivitatea spre apicultură a crescut, obținându-se mai multă miere (și nu neapărat în anii cei mai favorabili din punct de vedere climatic) și orientarea apicultorilor către valorificarea superioară a producției de miere, ceea ce arată o nouă optică asupra activității din apicultură. Acestor aspecte, cel puțin în zona Moldovei, li se adaugă și noua, dar accentuata preocupare a apicultorilor de a produce mătci - atât pentru fermele proprii, cât și pentru altele. Înțelegem, astfel, că din punct de vedere al strădaniei apicultorilor pentru diversificarea producțiilor și pentru creșterea calității semnalele sunt bune. Rămâne să putem semnala și faptul că perspectivele conturate acum vor căpăta împlinire pe tot cuprinsul României.


Petronela COTEA MIHAI
redactor Radio România Iași




O ACTIVITATE CU FRUMOASE PERSPECTIVE
Apicultorul Vlad Bălteanu preferă să știe că pot fi reduse importurile prin încurajarea reproducției din România, chiar și pe fondul creșterii competiției interne. De aceea aplică o anume strategie proprie de apărare pe termen lung, fiindcă importurile de mătci nu sunt întotdeauna lipsite de pericolul introducerii în țară, de exemplu, a unor boli, ceea ce i-ar afecta propriile efective. „Este clar că nu vom putea elimina total importurile, fiindcă până la urmă piața este liberă. Dar stă la îndemâna noastră să protejăm ceea ce avem bun. Iar, la capitolul calitate a mătcilor, putem să ne mândrim cu rasa noastră. {i mai putem să o și apărăm. Foarte mulți apicultori, mergând în pastoral, nu mai au timp să crească și regine. Pe de altă parte, apicultura s-a dezvoltat destul de mult, mai sunt și fondurile europene cu ajutorul cărora în continuare se poate investi, mai ales tinerii văd că vor să dezvolte astfel de afaceri. Așadar, cererea de mătci va spori și cred că această activitate de producere a mătcilor are frumoase perspective”, sublinia apicultorul.


Articol publicat in revista Ferma nr.5(166) 15 - 31 martie 2016

Vizualizat: 5087 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Maschio Gaspardo la Agromalim 2019 Cons DDA la Agromalim 2019
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?