Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Miere, bani şi obstacole

Publicat: 23 octombrie 2019 - 20:30
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Speram să-l întâlnesc pe Mihai Pătraşcu, preşedintele filialei Bucureşti-Ilfov a Asociaţiei Crescătorilor de Albine, chiar la Târgul Naţional al Mierii de la Băneasa, ediţia de toamnă, de aceea l-am sunat vineri seara, dar apicultorul mi-a răspuns că a fost la deschidere şi nu mai vine sâmbătă şi duminică, zile de târg pline, fiindcă trebuie să meargă la stupină, în Giurgiu.

O discuţie cu Mihai Pătraşcu nu o poţi încheia în două-trei minute, fie şi la telefon, fiindcă are multe de spus despre apicultura din România, dar şi fiindcă sectorul apicol românesc se confruntă cu destule probleme, pe care autorităţile centrale nu au reuşit să le stingă.

Târgul Naţional al Mierii de la BăneasaClick pe poza pentru galerie!

Vestea bună pentru noi, apicultorii, este că România nu a mai primit derogare pentru utilizarea seminţelor de rapiţă tratate cu neonicotinoide. Preşedintele ASAS, Valeriu Tabără, a confirmat acest lucru la deschiderea târgului. Pe de altă parte, cred că suprafeţele cultivate cu rapiţă vor scădea anul acesta, fiindcă am văzut că răsărirea e slabă. Cu siguranţă, culturile care vor răsări şi se vor dezvolta bine, vor fi stropite în perioada înfloririi”, consideră şeful filialei Bucureşti-Ilfov. Apicultorul crede într-un parteneriat între proprietarii de prisăci şi fermierii care deţin cultura mare: ”Să nu uităm că 30 la sută din producţia de rapiţă o datorează albinelor noastre, care au rolul de polenizatori. Când aleg o substanţă pentru tratamente, să se gândească la acest lucru şi să cumpere substanţe prietenoase cu albina. Diferenţa de preţ în plus pe care o dau ei pentru o substanţă prietenoasă este oricum acoperită de sporul de producţie obţinut datorită albinelor noastre”, susţine Mihai.

O bază de date a apicultorilor

Stuparul mi-a relatat că unii dintre colegii săi şi-au dus albinele în culturi de rapiţă unde la stropirile în vegetaţie au fost folosite substanţe ce nu au un impact negativ major asupra acestora, iar albinele au supravieţuit: ”Unde sunt folosite substanţe puternic nocive (la stropiri - n.r), adunăm albinele cu făraşul”. Comunicarea dintre fermieri şi apicultori a fost îmbunătăţită în ultimii ani, prin elaborarea şi aplicarea unui cod de bune practici, dar şeful filialei Bucureşti-Ilfov opinează că e loc de mai bine, o propunere concretă fiind aceea ca apicultorii să fie anunţaţi direct când urmează să fie făcute stropiri în zonă: ”Poate fi constituită o bază de date cu apicultorii români, ca să fim noi contactaţi în astfel de situaţii, nu mai întâi primăriile”.

Faguri şi ecuaţii

A doua zi, sâmbătă, la ora 10.00, am ajuns şi eu la Târgul Naţional al Mierii 2019, ediţia de toamnă. Apicultorii şi-au păstrat, mai toţi, vechile amplasamente. Am făcut cunoştinţă cu un apicultor experimentat din judeţul Prahova, anume Mihail Apostolescu. Povestea lui este una interesantă. Până în 1998, a fost profesor de matematică la o şcoală din Bucureşti. După 1990 îşi înfiinţase o stupină la Măgureni, lângă Câmpina. Venea în week-end de la Bucureşti la ţară, ca să aibă grijă de albine. În 1998 a luat decizia să renunţe la catedră ca să se dedice exclusiv albinăritului: ”Salariile în învăţământ erau foarte mici, nu îmi ajungeau banii de la o lună la alta. M-am gândit că din apicultură ar putea veni bani mai mulţi”, îmi spune Mihail în timp ce scoate două borcane cu miere de rapiţă şi le pune pe raft.
Acesta nu s-a mulţumit numai cu grija zilnică faţă de albine. Erau vremuri de avânt asociativ, aşa că a înfiinţat o asociaţie a apicultorilor de pe Valea Prahovei. Apoi, au deschis un târg apicol la Câmpina, care a devenit repede cunoscut în ţară. ”Anul trecut am predat conducerea asociaţiei. Acum am în derulare un proiect în cadrul programului «Ţara lui Andrei». Am primit finanţare să înfiinţez un centru apicol turistic, conectat la turismul de pe Valea Prahovei. Proiectul având în acelaşi timp şi un caracter social, trebuie să ofer câţiva stupi şi echipamente unor tineri care vor să se apuce de apicultură. În plus, voi construi o casă unde voi amenaja şi un muzeu al apiculturii”, îmi explică Mihail Apostolescu. Proiectul, derulat în procent de 60 la sută, stagnează acum, din păcate. În timp ce depunea documentaţia pentru obţinerea autorizaţiei de construire, apicultorul a fost înştiinţat că terenul, primit în chirie de la primărie, a fost revendicat de un cetăţean. A trebuit să caute alt teren. Când l-a găsit, i s-a spus că proiectul de construire a clădirii trebuie modificat, din cauză că sub teren se află un zăcământ de sare. Aşa se întâmplă în România, când un mic fermier încearcă să dea viaţă unei idei. Apar tot soiul de obstacole.

Producţie mai puţină, preţuri mai mici

Spirit antreprenorial, cum se consideră, apicultorul nu a stat cu mâinile în sân. A pus pe roate un proiect dedicat celor mici, de la grădiniţă şi de la şcoală. A conceput şi construit un stup în formă de carte, l-a populat cu albine şi l-a prezentat elevilor în cadrul programului ”Şcoala Altfel”, la Braşov, la Câmpina şi la Ploieşti. Aşa află copiii cum este obţinută mierea şi poate vor deveni consumatori înveteraţi de miere sănătoasă.
În micile pauze dintre două vânzări, apicultorul răspunde şi întrebărilor mele. La rapiţă a fost în câmpia Ploieştiului. La salcâm, de la Dunăre până în munţi. De la Calafat şi Alexandria până pe Valea Doftanei, sub baraj. La tei, ”am dus stupii la Ciucurova, unde se află cea mai întinsă pădure de tei din Europa”, îmi spune.
Apicultorul consideră că mierea a scăzut cantitativ de la un an la altul. ”Până în 2000, făceam 50-60-70 de kg/stup. Acum cantităţile au scăzut la 35, chiar 20 de kg/stup”. Mihail Apostolescu a observat şi efectele schimbărilor climatice asupra activităţii apicole. ”Am un prieten care s-a dus în Delta Dunării, la floarea-soarelui. Culesul albinelor a fost slab, a trebuit să le dea hrană. Cine are stupi mulţi, hrăneşte albinele. Să nu-mi spună mie unul că nu o face. Folosesc acel sirop obţinut din amidon de porumb. Nu e nimic în neregulă, dar asta se întâmplă din cauză că albinele nu au hrană suficientă. Noi le luăm mierea pe care ar trebui să o consume ele şi le dăm în schimb sirop, ca să poată să trăiască şi să culeagă polen şi nectar”, îmi explică Apostolescu.
Asaltat deja de clienţi, l-am lăsat să discute cu ei şi să vândă şi m-am dus prin târg. Alte impresii şi poveşti din lumea apicultorilor puteţi afla într-un număr viitor al revistei Ferma.

 Mihail Apostolescu_b

Mihail Apostolescu: ”Până în anul 2000, făceam 50-60-70 kilograme de miere per stup. Acum cantităţile au scăzut la 35, chiar 20 de kg/stup. În situaţia în care preţurile se tot duc în jos, voi da faliment”.


BANII ŞI CONDIŢIILE LEGII

Recent, Guvernul a emis o Hotărâre prin care a fost instituită schema de „Ajutor de minimis pentru compensarea efectelor fenomenelor hidrometeorologice nefavorabile manifestate în perioada martie - mai 2019 asupra sectorului apicol”. Valoarea sprijinului financiar a fost stabilită la 20 lei/familia de albine, reprezentând aproximativ 48% din cheltuielile efectuate de către apicultori pentru asigurarea rezervelor de hrană, conform tehnologiei apicole. Preşedintele filialei Bucureşti-Ilfov apreciază acest sprijin financiar din partea guvernului, dar se teme că nu toţi apicultorii vor îndeplini cerinţele legii pentru a putea încasa banii. ”Legea cere să avem familii de albine înscrise în baza de date naţională apicolă la data 1 martie 2019, conform Sistemului unitar de identificare a stupinelor şi stupilor, gestionat de Agenţia Naţională pentru Zootehnie, dar nu toţi apicultorii şi-au înscris familiile de albine până la acea dată. Prin urmare, nu vor fi eligibili. Apoi, legea mai cere să avem familii de albine înregistrate/autorizate la Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti. Or, unii apicultori nu au înregistrat stupina la DSVSA, din cauza unor cerinţe greu de îndeplinit. De pildă, unui coleg de-al nostru i-au cerut să aibă apă curentă la stupină, adusă prin ţeavă de inox. Or, în satul din apropiere nici măcar nu există reţea de apă”, explică Mihai Pătraşcu.


Articol publicat în revista Ferma nr. 17/244 (ediţia 1-14 octombrie 2019)

Vizualizat: 72 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Delfini la Sulina, Delta Dunării

Delfini la Sulina, Delta Dunării

Delfini la Sulina, Delta Dunării #danubedelta #delfini #sulina

Video: Calin Ene

Revista Ferma și o echipă de pasionați de turism prietenos cu mediul îți aduc zilnic delta la tine acasă și te invită, totodată, acasă în Sulina Fabuloasă, într-un inedit Drum De Deltă, un proiect de vacanță cum nu se poate mai necesar după o perioadă lungă care ne-a pus la grea încercare pe toți.

Citeste despre proiect aici: https://www.revista-ferma.ro/proiecte-ferma/drum-de-delta-vezi-si-evadezi

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Ridichea furajera - cea mai buna cultura pentru inverzire Tractoarele Massey Ferguson și încărcătoarele Weidemann în acțiune!
Valorificarea producţia de cereale

Cum veţi valorifica producţia de cereale de anul acesta?