Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

„În stupărit există mulţi trântori şi mult venin!”

Publicat: 24 iulie 2018 - 23:45
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Om trecut de şapte decenii, nea Vasile Stere, din Garvăn, judeţul Tulcea, s-a apucat de albinărit din... suferinţă. A lucrat multă vreme în Combinatul Siderurgic de la Galaţi, într-un sector primar, greu, şi medicul de uzină i-a spus direct: „Pensionaţi-vă şi apucaţi-vă de apicultură; veninul de albine vă va face bine la ceea ce aveţi!” Aşa că fostul maistru de la Depozitul de materii prime a ascultat glasul… stetoscopului şi a trecut la stupină.

„S-a întâmplat un lucru extraordinar: socrul meu, vechi crescător de albine, avea 84 de ani şi trebuia să scape de stupi. Copiii lui aveau alte preocupări: unul dintre băieţi avea alergie la înţepătura de albină, se umfla tot de la venin; un altul deţinea un rând de magazine şi nu voia neam; aşa că m-am învoit să preiau eu stupina”, şi-a adus aminte apicultorul tulcean.

Vasile Stere_b

„Din 44 de familii de albine, am rămas cu opt!”
O perioadă i-a mers bine. În ultimii an însă a cam scârţâit-o. „În 2016, am intrat cu 44 de stupi în primăvară şi am ieşit cu opt. Cauza? Chimicalele cu care se tratează culturile agricole melifere, îndeosebi rapiţa şi floarea-soarelui. Eu nu pot să duc mai mult de 50 de familii de albine. Anul trecut am intenţionat să le înmulţesc, dar am vrut să scot şi miere! Or, nu poţi amândouă odată! Anul ăsta e mai bine, doar o familie de albine mi-a murit”, ne-a declarat veteranul apicultorilor tulceni.
În prima jumătate a lunii aprilie, când am stat de vorbă cu Vasile Stere, acesta avea pregătiţi stupii pentru… zbor! „Le-am dat albinelor sirop de zahăr, că acuma încep să plece. După ce va da căldura, merg să mă aşez cu stupina în baltă, la rapiţă. Va fi primul cules. Apoi mă voi muta în pastoral la salcâm, la Bălăbăneşti - Rădeşti, în nordul judeţului Galaţi. Voi mai întârzia în zonă, că este măceş - zgorghin îi spun ei -, care înfloreşte imediat după salcâm şi bate albina la el foarte mult. Este extraordinară mierea de măceş”, ne-a explicat apicultorul.

Mierea de rapiţă e căutată de nemţi
Acesta a continuat susţinând că „mierea de rapiţă are culoarea unturii, aşa de albă şi de transparentă se face! Cristalizează foarte repede. Ce se întâmplă? Dacă nu ai scos-o astăzi din centrifugă, a doua zi doar cu dalta o spargi, aşa tare se face! Ai noştri fug de ea, dar nemţii o cumpără pe capete! Unul dintre procesatorii germani are munţi întregi de morcov şi produce suc după o reţetă specială cu miere de rapiţă. Afacerea îi merge de minune!”

Cineva trebuie să facă zborul de curăţire din stupărit!
Vasile Stere se declară mulţumit de activitatea sa apicolă. „La numărul meu de stupi (aproape de 50), eu sunt împăcat; mă mulţumesc şi cu mult, şi cu puţin! O stupină rentabilă trebuie să aibă de la o sută de stupi în sus. Mierea pe care am scos-o anul trecut a fost mai mult pentru casă! Eu foarte puţin vând din curte. Fac miere polifloră, că mi-e foarte greu să o scot separat. Borcanul de 800 g, plin cu miere, are 1 kg; eu l-am dat dat cu 20 lei. Preţ destul de bun, în comparaţie cu ce ne dau unii la achiziţii. La centrele de colectare sunt preţuri de mizerie; cu 8-9 lei kilogramul, mierea e vândută pe nimic. Trebuie odată ca cineva să facă ordine şi curat şi în sectorul apicol! În stupărit, încă sunt mulţi trântori (adică «băieţi deştepţi») şi e mult venin!”, ne-a declarat cu năduf Vasile Stere.
Apicultorul a dat exemplul unei societăţi din Ardeal care „îţi ia toată mierea şi îţi dă banii pe jumătate din cantitate. Apoi, trimite probe la un laborator performant şi dacă se găseşte un pic de zahăr, nu mai vezi nici mierea, dar nici restul de bani. Aşa ştiu că au păţit-o mulţi crescători de albine”, relatează apicultorul.

Viitor sumbru?!
Vasile Stere a rămas nostalgic epocii de aur a stupăritului: „Apicultura era foarte rentabilă pe timpul lui Ceauşescu. Socrul meu avea peste două sute de stupi. Cu banii de pe albine i-a cumpărat unuia dintre băieţi apartament cu trei camere în Galaţi, iar celuilalt - autoturism. Era ceva! Acum, viitorul este sumbru din cauza chimicalelor. Şi apoi, şi-au luat toţi mâna după noi, nu ne mai ajută nimeni. Păduchii au devenit imuni la tratamente. La noi în Tulcea şi în Ciuhurova sunt centre apicole care vând substanţe de combatere a parazitului Varroa aduse de la austrieci şi de la unguri. Sunt cam scumpe şi fără prea mare eficacitate. Dăm cu ele, că nu avem ce face!”, a explicat apicultorul.


CĂPĂCEALA, SIGILIUL ŞI ELIXIRUL!
„Albina depune pe ramă, o închide, o căpăceşte. Este «sigiliul» pus peste mierea depusă în celulele stupului, e capacul de la fagure. Şi în rama căpăcită se găsesc toate produsele stupului: miere, ceară, propolis, enzime, antibiotice naturale şi chiar venin. Pentru ca nepoţeii mei să capete imunitate, le tai bucăţele mici din ramă şi le dau să le mestece. «Reţeta» am mai recomandat-o şi chiar am oferit-o şi altora! Un român stabilit în Anglia avea un copil rahitic şi m-a contactat să-i dau din căpăceală, acest elixir secret produs de albine. Am făcut-o din omenie, nu pentru bani!”, a susţinut veteranul stupar Vasile Stere.

Vasile Abrudan_b
VASILE ABRUDAN A „ROIT-O” ÎN ALBINĂRIT DE LA PATRU STUPI
Inginerul Vasile Abrudan este unul dintre pasionaţii crescători de albine gălăţeni. S-a îndrăgostit de apicultură cu mult timp în urmă, prin anii ’80, când un unchi al său din Turda, - de unde îşi are obârşia familia Abrudan -, i-a picurat în suflet mierea... pasiunii, dăruindu-i patru stupi. Aşa a „roit-o” pe drumul albinăritului vreme de aproape patru decenii. La un moment dat avusese de îngrijit şi 120 de stupi. Un record. Acum apicultorul a rămas poziţionat la 70, număr suficient atât pentru a-şi ostoi hobby-ul care-l mistuie, cât şi pentru puterile sale.
Vasile Abrudan are stupina la ferma sa din satul Feldioara, comuna Tănăsoaia, din judeţul Vrancea. Când am stat o ţâră de vorbă, acum mai bine de o lună, îmi spunea că trebuiau răriţi stupii. „Pentru mine iarna a fost una normală, chiar blândă, nu am avut necazuri prea mari... Pierderile nu au depăşit zece la sută din efectivele de albine şi se încadrează în limitele tehnologiei de creştere. Atunci când a fost nevoie, am suplimentat hrănirea familiilor cu siropuri. În luna florilor ne aşteptăm să înceapă roirile, cam după ce înfloreşte salcâmul. Şi aici în zonă pe toate râpele sunt plantate perdele, ca să stopeze eroziunea solului”, ne-a declarat Vasile Abrudan.

Semnele unui sezon apicol bun!
Inginerul Vasile Abrudan este membru vechi al Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România, filiala Galaţi. În fiecare sezon apicol produce în jur de o tonă de miere, pe care o predă pe bază de contract. Nu participă la târgurile organizate prin ţară pentru a-şi vinde mierea şi produsele de stup. În opinia lui, preţul pe piaţa mierii este cât de cât acceptabil: 8 lei kilogramul la polifloră şi 16 lei/kg la mierea de salcâm. Un venit care acoperă din cheltuielile de producţie.
Apicultorul este bine dotat cu tot necesarul de utilaje apicole: cutiile pentru familiile de albine sunt noi, moderne, are centrifugă, topitor de ceară şi celelalte unelte şi echipamente de inventar apicol...
Prisăcarul nu pleacă în pastoral şi nici nu are de ce să-şi mute stupii, mai ales că în apropiere se află câmpul de rapiţă întins pe 50 de hectare, care se dezvoltă în condiţii normale de vegetaţie. Iar ceva mai târziu va înflori şi lanul său de... răsărită. Plante agricole pe care ştie să le cultive din anul 1988, de când s-a aflat în fruntea unei staţiuni pentru mecanizarea agriculturii, care lucra aproape 5.000 hectare de teren. „Aştept ciclul de înflorire a plantelor în următoarea succesiune: rapiţă, salcâm, tei şi floarea-soarelui. Cred că sunt semnele unui an apicol destul de bun!”, a susţinut prisăcarul gălăţean.

 


Un articol publicat în revista Ferma nr. 9/214 (ediţia 14-31 mai 2018)

 

Vizualizat: 2487 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Tomit Agri Macchine, colaborare cu Great Plains Trelleborg ţine pasul cu noile provocări din agricultură
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?