Concurs Ferma
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Oul evazionist! Unde au eşuat politicile pentru agricultura de subzistenţă?

Publicat: 27 noiembrie 2017 - 22:17
Comenteaza   | Print | Trimite unui prieten

„Oul din coteţ, în drumul său spre tigaie, nu produce nici un ban”. Este declaraţia lui Varujan Vosganian, fost ministru al Finanţelor, actual deputat în Parlamentul României. Unii au râs, alţii s-au revoltat, mulţi s-au gândit că anunţă, astfel, un nou impozit, cel pe producţia din gospodărie. Dar nu este vorba de impozitarea autoconsumului ci de faptul că agricultura de subzistenţă este încă mare în România. Ce facem cu ea?

Primul pe care l-am întrebat unde au eşuat politicile agricole care să transforme gospodăria ţărănească în fermă a fost ministrul Agriculturii, Petre Daea. Acesta NU a dorit însă să răspundă.

Bani_b

De unde 20% din PIB?
Laurenţiu Baciu, preşedinte LAPAR: „Ăla (ţăranul care consumă propria producţie - n.red.) nici nu dă la stat, dar nici nu cere. Nu ştiu de unde 20 la sută din PIB, ceea ce este enorm, pentru că restul agriculturii, care înseamnă în jur de 20 de miliarde de lei, nu reprezintă decât 6-7 la sută din PIB. Nu cred că este nici o cifră pe care să poată să o dovedească”.

„Poate cineva să controleze 4 milioane de curţi?”
Ilie Van, preşedinte Uniunea Crescătorilor de Păsări din România (UCPR): „O asociaţie profesională care se respectă nu comentează cifre aruncate aşa pe piaţă, trebuie calcule. Cred că Vosganian a vrut să spună că agricultura este subdezvoltată şi ăsta i s-a părut exemplul cel mai bun. Dar autoconsumul din gospodării este o situaţie căreia nu are nimeni ce să îi facă. Sigur că primăvara este o densitate mare de ouă într-o perioadă scurtă de timp şi alea strică piaţa, preţul, dar n-ai ce să faci”.
Ilie Van susţine că românii consumă cca. 5,5-6 miliarde de ouă anual. „40 la sută din ouăle care se consumă în România sunt din ferme şi 60 la sută sunt de la ţărani din curte, conform cifrelor Ministerului Agriculturii. La carne de pasăre, producţia în gospodării este de 50.000 - 60.000 de tone, din aproape 400.000 de tone, deci cam 10% din total. La ouă este autoconsumul mai mare. Este şi o chestie de tradiţie. Problema este că, la noi, producţia asta este arhaică, nu există tehnologii, norme, nici un fel de control fitosanitar sau sanitar veterinar. Poate cineva să controleze patru milioane de curţi?”, mai spune preşedintele UCPR.

„Birocraţia pe agricultură e 6% din PIB! Să îşi ia banii de acolo!”
Dorin Cojocaru, preşedinte Asociaţia Patronală Română din Industria Laptelui: (APRIL): „Birocraţia, numai pe agricultură, e 6% din PIB. E un studiu făcut de Cancelaria premierului, cu bani europeni, când era Ponta premier. Faptul că trebuie să angajeze om ca să se plimbe cu dosare de sute de pagini pe la APIA costă mediul de afaceri şi cetăţenii 6% din PIB. Cam atât e aportul agriculturii la PIB. Practic, anulăm participarea agriculturii la PIB cu birocraţia. Să facă o strategie de reducere a birocraţiei şi să îşi ia banii de acolo, dacă au nevoie la buget. Nu plătesc TVA când cumpăr produse, nu plătesc impozite pe apă şi teren, mai trebuie să îmi impoziteze şi hobby-urile? Dacă vorbim de impozitarea autoconsumului, Vosganian, un liberal, este mai comunist decât coreenii”.
Preşedintele APRIL susţine că 40-45% din producţia naţională de lapte este autoconsum, în special în zonele sărace, cu una, două vaci, care sunt în jur de 460.000 de gospodării ale populaţiei. În 2014, doar 35% din laptele procesat provenea din centrele de colectare, deci de la cei cu una-două vaci. În acelaşi an, Cojocaru l-a convins pe ministrul de atunci al Agriculturii, Daniel Constantin, să dea bani de la buget pentru achiziţia de tancuri de răcire a laptelui. Statul a alocat bani pentru 3.000 de tancuri. Au fost cumpărate doar 360 de tancuri pentru lapte...

„Să ne gândim mai degrabă cum le asigurăm accesul la piaţă celor care produc!”
Emil Dumitru, preşedinte Federaţia Naţională Pro Agro: „Nu cred că bugetul României stă neapărat în agricultura de subzistenţă. În primul rând, cel care desfăşoară activitate, chiar şi de subzistenţă, lucrează terenul şi creşte animale, nu este beneficiar de solidaritate sau de protecţie socială. Mai degrabă ar trebui să primim nişte răspunsuri din partea autorităţilor fiscale pe ce înseamnă preţuri de transfer, ce se întâmplă cu companiile multinaţionale, cu resursele naturale ale ţării, unde trebuie să avem răspunsuri clare de ce nu există o colectare fiscală bună.
În România, se depun undeva la 850.000 de cereri unice de plată pe suprafaţă şi pe zootehnie. Din declaraţiile directorului general de la APIA, se pare că 70.000 de persoane sunt înregistrate fiscal, iar diferenţa până la 850.000 sunt persoane fizice, iar problema cea mai mare este în sectorul zootehnic, unde, din cauza birocraţiei excesive, a normelor sanitar-veterinare şi a normelor de mediu, crescătorii de animale au preferat să rămână într-o zonă de persoană fizică. Birocraţia e atât de mare, încât dacă ar trebui să se autorizeze ca PFA, mulţi ar abandona activitatea. Aici trebuie să facem o analiză a legislaţiei, să vedem unde îi descurajează să devină persoane juridice.
O fermă de subzistenţă trebuie încurajată în vreun fel ca să producă pentru piaţă. E o problemă majoră în România agricultura cu două, chiar trei viteze, în care am 70.000 de exploataţii persoane juridice care produc pentru piaţă şi sunt în continuă dezvoltare, datorită fondurilor europene, şi ferma de subzistenţă, pe care, din păcate, nu reuşim defel să o asociem, pentru că există o lipsă de încredere în asociere şi din care ar trebui să mai câştigăm cel puţin 80.000 de ferme care să producă pentru piaţă. Ar fi o greşeală să inhibăm şi mai mult dezvoltarea acestor ferme de subzistenţă. Să vedem de ce nu au acces la fondurile europene. În primul rând, nu au nici un fel de vocaţie bancară, nu au formare profesională, nu au angajaţi care să poată să implemeteze un proiect de dezvoltare rurală, care nu este deloc simplu. Practic, ar fi trebuit să mergem pe proiecte tip pentru ferma de familie, pentru care să dezvoltăm şi servicii de consultanţă. Va trebui să identificăm şi nişte măsuri fiscale prin care să stimulăm asocierea. Ar trebui să ne gândim mai degrabă cum să le asigurăm accesul la piaţă acestor oameni care produc”.

„Chiar şi găinile din gospodărie sunt impozitate!”
Ionică Nechifor, secretar general Federaţia Romovis: „Pot să îi amintesc domnului Vosganian că, la nivel naţional, s-au stabilit nişte norme de venit pe cap de animal, şi tot cei de la Finanţe au stabilit că de la un anumit număr de animale în sus se plăteşte un impozit, restul fiind pentru consum propriu. Chiar şi găinile din gospodărie, de la 100 de capete în sus sunt impozitate. La fel la ovine, peste 50 de capete se plăteşte impozit pe cap de animal.
Dacă a vrut să ne compare cu statele europene, unde fiscalitatea atinge 45% din PIB, păi să am şi eu un venit lunar de 3.000 de euro pe lună şi n-o să-mi mai convină să cresc, pe lângă serviciu, şi câteva păsări, şi un viţel şi un porc. Aş cumpăra tot de la magazin, că e mai uşor să cumperi, decât să munceşti. Am văzut şi eu că în Franţa nu mai creşte nimeni animale pe lângă casă. Ei se duc şi cumpără, pentru că îşi permit. Noi nu ne permitem, asta e diferenţa”.

„Nu amărâtul cu zece găini în curte face evaziunea!”
Sorin Minea, preşedinte Federaţia Romalimenta: „Este foarte adevărat că în toate statisticile, inclusiv cele europene, suntem pe primul loc la neîncasarea TVA-ului şi printre ţările cu evaziune fiscală mare, iar o mare parte din evaziunea fiscală este în agricultură, dar nu amărâtul cu 10 găini în curte face evaziunea. Evaziune fiscală face ăla care creşte 30 de porci şi îi vinde în târg. Autoconsumul nu-mi aduce mie pagubă. Înseamnă că ăla mănâncă ce produce, nu mă deranjează. Mă deranjează piaţa neagră, ăla care produce fără să fiscalizeze. Impozitarea găinilor e de râsul curcilor. Îţi permite legislaţia să ai animale pentru autoconsum. Dacă ai de la 10 porci în sus, este considerată fermă mică, iar sub 10 porci, se consideră pentru autoconsum. 40 la sută din populaţia româniei trăieşte la ţară. Avem derogare pentru sacrificarea porcului, tocmai pentru că la noi este tradiţie să tai porcul şi să ţi-l faci aşa cum vrei tu”.
Minea ezită să spună cifre pe care nu le cunoaşte cu exactitate, dar estimează că autoconsum ar fi undeva la 20-30% din producţia totală de carne de porc din România.

„Aţi văzut vreun revânzător cu casă de marcat în piaţă?”
Aurel Tănase, preşedinte Prodcom Legume Fructe: „Este un lucru bun că se produce, mi se pare că autoconsumul are un rol atât pentru satisfacerea necesarului, cât şi pentru un consum de produse sănătoase. Bugetul nu stă în asta. Aţi văzut vreun revânzător cu casă de marcat în piaţă? Acolo sunt pierderile de la bugetul statului. Avem 10,8 mililoane de euro bani europeni la sprijinul cuplat pentru legume în spaţii protejate pentru solarii şi 2,9 milioane de euro pentru sere. Din cele 3.500 de hectare de solarii, în 2015 au fost 23,6 de hectare eligibile, în 2016 au fost 76,4 hectare eligibile şi au rămas neconsumaţi, în fiecare an, cam 10 milioane de euro, pentru că limita este de 3.000 de metri pătraţi. Ţăranii au câte 300 - 400 de metri pătraţi. Se pot grupa, să declare unul şi să împartă sprijinul, dar nu o fac. Nu se asociază, în primul rând, pentru că nu au încredere”.
Aurel Tănase spune că, în sectorul legume fructe, autoconsumul ar urca la 30-40% dintr-o producţie de peste 3 mil. tone de legume, respectiv cca. 1,2 milione tone de fructe. „80 la sută sunt producători mici, iar 20% sunt mijlocii şi mari. Când vorbim de producţie, cei 20% mari realizează 80% din total”, afirmă preşedintele Prodcom.

Foto: tribwpix.files.wordpress.com

BANI EUROPENI PENTRU FERMELE DE SUBZISTENŢĂ

Până la sfârşitul anului 2015, pe Măsura 141 - Sprijinirea fermelor de semi-subzistenţă din PNDR 2007-2013, au fost depuse 88.846 de proiecte. Au fost contractate 52.768 de proiecte (83% din ţintă de 63.544 proiecte), prin care tot atâtea ferme de semi-subzistenţă ar fi trebuit să devină exploataţii orientate către piaţă.
În funcţie de dimensiunea fizică a exploataţiei, 75 % din totalul proiectelor aprobate pentru această măsură (39.606 proiecte) aveau sub 5 ha, 18% (9.540 proiecte) - între 5 şi 10 ha, iar 6,86% din totalul proiectelor aprobate (3.622 proiecte) aveau peste 10 ha.
Primele contracte au fost semnate în a doua jumătate a anului 2009, iar proiectele se derulează pe 5 ani, astfel că până în decembrie 2015, au fost finalizate 3.025 proiecte, plus alte 15.216 proiecte primiseră toţi banii.
20.859 de proiecte au fost transferate prin procedura de tranziţie în PNDR 2014-2020, pe submăsura 6.3 - Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici, în vederea finalizării.
Prin PNDR 2020, până pe 6 octombrie 2017, pe sM 6.3 - Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici au fost depuse 10.758 de proiecte, selectate 3.971 proiecte şi contractate 3.896 proiecte. Doar 25 de proiecte au fost finalizate. Alte 18.153 de proiecte transferate din PNDR 2007 - 2013 sunt finalizate (11.915 proiecte) sau în derulare. 2.997 de proiecte au fost reziliate.
Măsura este inclusă în obiectivul Promovarea incluziunii sociale, a reducerii sărăciei şi a dezvoltării economice în zonele rurale din PNDR 2020.
Potrivit datelor oficiale, România avea, în 2013, 3.629.660 de exploataţii agricole, dar numai un număr mic din acestea ar putea fi eligibile pentru sprijin prin PNDR. Pentru fermele mici, una din piedici a fost dimensiunea minimă a exploataţiilor eligibile. În 2017, aceasta a fost redusă de la 8.000 SO la 4.000 SO.
Dar, pentru micii fermieri potenţiali beneficiari ai sM 6.3, principala problemă este demonstrarea dreptului de proprietate asupra terenului, din cauza lipsei documentelor succesorale, notează experţii PNDR 2020 în Raportul de implementare a Programului pe 2016.


Un articol publicat în revista Ferma nr. 18/201 (editia 15-31 octombrie)

 

Vizualizat: 423 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Hibridul SY Experto - producţie record

Hibridul SY Experto - producţie record

Chiar dacă anul agricol nu a fost unul uşor, Cosmin Micu a obţinut o producţie medie de 4375kg/ha la floarea soarelui de pe cele 75ha cultivate cu hibridul SY Experto de la Syngenta. Hibridul high-oleic SY Experto se remarcă printr-o toleranță foarte bună la mană, rezistenţă la frânge şi 87% conţinut de acid oleic.

 

Interviu cu Cosmin Micu, fermier

Procereal Agrosan, loc. Mănăştur, jud. Arad.

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Noutăţi Väderstad la Agritechnica 2019 Tehnică agricolă pentru profesionişti 2020 - Protecţia plantelor
START Campanie de primăvară. Tu ce alegi?

Iarnă fără zăpadă sau ploi, secetă pedologică... vremea nu e deloc prietenoasă. Cum staţi cu lucrările specifice campaniei de primăvară pregătirea terenului/semănat? Ce hibrizi alegeţi? Vă rog, scrieţi în comentariu ce sămânţă cumpăraţi, de la cine şi judeţul în care lucraţi terenul!