Mecanismele de formare a preţului la raft sunt multe şi complexe şi n-o să ţinem aici o lecţie de economie. Nici nu aş fi în măsură să fac asta. Dar pot vorbi din perspectiva consumatorului şi a jurnalistului care urmăreşte piaţa agricolă în ansamblul ei.
Ştim bine că unul e preţul la poarta fermei şi la alt cost ajunge acelaşi produs în magazin. Între fermă şi furculiţă drumul poate fi lung şi anevoios uneori, iar creşterile de preţ se socotesc în multe procente cu plus. De ce? Intervine logistica, depozitarea, manipularea şi transportul, costurile cu ambalarea, etichetarea, marketingul de raft, adaosul comercial şi cheltuielile de personal. Costuri la vedere, în general, dar şi costuri ascunse sau supuse unor "transformări" ştiute doar de cei care le gestionează. Cert este că produsul destinat consumului va trece prin multe mâini până să ajungă în meniul nostru zilnic. Şi toate aceste mâini, costă!
Vremurile pe care le trăim sunt din ce în ce mai scumpe. Noi, consumatorii, plătim preţul final, cel care înglobează toate costurile de producţie, accizele, bonificaţiile, promovarea şi adaosurile. Cheltuielile în fermele vegetale şi zootehnice s-au dublat şi triplat în primele luni ale lui 2022, generând inevitabil preţuri mai mari la piaţă şi în magazinele specializate ale fermierilor. La fel se întâmplă cu materia primă deşi, dacă ne referim la pâine, spre exemplu, Ministerul agriculturii ne asigură că avem stocuri suficiente de grâu şi morarii n-ar trebui să pună creşterea de preţ pe seama vreunei crize. Pare-se că nu făina, ci altele sunt motivele pentru care pita ne costă mai mult!
Referitor la asigurările oficiale care vin să prevină panica... România produce, nu vom rămâne fără alimente, avem şi rezerve, la nevoie, spune ministrul Chesnoiu. Iar cifrele par să îi dea dreptate. Deci avem mâncare, doar că e mult mai scumpă! Asta este, de fapt, adevărata durere a românilor şi aici se cer insistent măsuri de intervenţie care să domolească niţel avalanşa de scumpiri. Susţinerea trebuie să fie la nivel de producător şi procesator, acolo unde costurile sunt dependente de combustibili, energie, îngrăşăminte, seminţe şi multe alte inputuri.
În ceea ce priveşte supermarketul, voi spune, fără să generalizez, că preţurile au luat-o cu mult înaintea scumpirilor la producător şi/sau furnizor. De cele mai multe ori, nejustificat. Odată mărite, e greu de crezut că vom mai vedea reduceri considerabile. Pe de altă parte, în condiţiile în care preţurile vor fi mai mari la plecarea din unitatea de producţie este cât se poate de clar că vor creşte în continuare şi cifrele afişate la raft. Invers proporţional, va fi afectată diversitatea de produse agroalimentare scoase la vânzare în magazinele mari.
Cert este că scumpirile au năvălit peste noi, şi nu doar pentru mâncare suntem nevoiţi să plătim mai mult. Până vom resimţi "beneficiile" plafonărilor de preţ poate n-ar fi rău să fim mai atenţi, cu toţii, ce şi de unde cumpărăm. Cu ce fel de costuri alegem să ne umplem coşul zilnic şi cât de mult putem scurta drumul de la fermă la furculiţă? Depinde de alegerile noastre!
NICOLETA DRAGOMIR
Redactor-şef Ferma Clasic
Ferma Media Grup
nicoleta@revista-ferma.ro