Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Urmările „iernii” târzii

Publicat: 03 iunie 2017 - 16:28
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Am relatat, în primul număr din luna mai al revistei Ferma, câteva caracteristici climatologice din perioada 19-22 aprilie a.c., atunci când în ţara noastră, pe arii extinse, s-a manifestat o răcire accentuată a vremii, însoţită de ninsori şi intensificări ale vântului, făcând ca temperatura percepută să coboare chiar la -10oC. Apoi până spre 26-27 aprilie, temperaturile efective au scăzut în unele zone până la -10...-12oC.

Din fericire, în zonele agricole de referinţă, temperaturile nu au coborât sub -2-3oC, aşa că efectele negative au fost mai puţin perceptibile în acel moment. Însă, studiind cu atenţie evoluţia culturilor de primăvară deja înfiinţate la acea dată, dar şi cultura de rapiţă care a avut de suferit mai mult decât cerealele păioase de toamnă, se pot desprinde câteva concluzii.

Reacţia culturilor la stresul de frig în funcţie de momentul semănatului
La culturile de primăvară merită să dezvoltăm câteva aspecte legate de epoca de semănat. De fapt, este vorba chiar de momentul semănatului, pentru că aşa cum veţi observa din conţinutul acestui comentariu, la unele culturi a contat chiar ziua în care s-a semănat, raportată la perioada critică la care ne referim.
• La soia, de exemplu, suprafeţele semănate, germinate şi cele răsărite au rezistat bine intemperiilor, realizând densităţi bune, neafectate. În schimb, soia semănată cu 1-3 zile înainte de frig a fost serios dijmuită. Bobul s-a umflat profitând de umiditatea ridicată, dar n-a germinat acolo unde adâncimea de semănat a fost mai mică de 3 cm, din cauza temperaturilor coborâte, ştiind că soia poate germina la minimum 7oC. Boabele situate mai adânc de 3,5-4 cm au germinat totuşi, confruntându-se în schimb cu crusta apărută în zilele următoare când temperaturile diurne crescute au uscat rapid suprafaţa solului. Germinaţia epigeică (hipocotilul iese odată cu cotiledoanele - "cu sămânţa-n cap"), ca la floarea-soarelui de exemplu, constituie un subiect agronomic foarte delicat în abordarea tehnicii de pregătit terenul şi de semănat.
• La floarea-soarelui s-a întâmplat acelaşi fenomen, numai că aici adâncimea de semănat fiind mai mare decât la soia şi hipocotilul mai sensibil, problema cu crusta a fost mai mare (foto 2). Pe de altă parte, la culturile germinate şi aproape răsărite sau la cele răsărite, temperaturile de -2oC au distrus vârful de creştere, compromiţând total cultura în primul caz, iar la cele răsărite se va manifesta în vegetaţie ramificarea plantei şi formarea mai multor inflorescenţe mici şi neproductive. În foto 3 se poate vedea o cultură de floarea-soarelui semănată cu 6 zile înainte de frig, germinată în acel moment, dar semănată la o adâncime de 6 cm, într-un sol mediu-uşor, fără crustă.
• La sfecla de zahăr temperatura minimă de germinare fiind de 3-4oC, iar temperatura până la care rezistă cotiledoanele este de -2-4oC, n-au fost probleme deosebite; doar acolo unde s-a format crusta şi răsărirea a fost oprită, s-au reînsămânţat câteva sute de hectare, în special în zona de sud a Moldovei. Culturile semănate devreme, cum a fost cazul bazinului de pe lângă Fabrica din Oradea, unde însămânţarea sfeclei s-a declanşat în prima jumătate a lunii martie, aveau deja primele 1-2 perechi de frunze adevărate, frunze care datorită cerrum-ului rezistă până la -8oC (la stadiul de 12 frunze ale plantei).
• Cartoful răsărit a fost afectat serios de temperaturile scăzute şi de zăpadă, această plantă fiind foarte sensibilă la temperaturi imediat inferioare pragului de îngheţ. În general, aceste suprafeţe erau puţin avansate ca foliaj, astfel că o sămânţă viguroasă a putut stimula din ochii dorminzi o altă generaţie de tulpini.
• Porumbul, plantă în jurul căreia există atâtea controverse vis-a-vis de epoca de semănat, n-a cunoscut efecte devastatoare în perioada critică de care discutăm. Dar, chiar dacă nu sunt foarte multe suprafeţe compromise, insist pe efectul în timp asupra producţiei de porumb în culturile semănate înainte de valul de frig şi de ninsori.
Porumbul răspunde foarte fidel condiţiilor în care se dezvoltă. În "memoria" biologică se replică toate momentele de stres, afectând proporţional producţia. Cu cât stadiul 0 (zero) - germinare-răsărire - este mai scurt (ideal 8-10 zile), cu atât mai mult energia seminţei (limitată) va putea fi conservată pentru alte stadii de dezvoltare. Consumată doar pentru răsărire, energia risipită nu va putea fi compensată de energia noii plăntuţe, având în vedere fragilitatea acesteia în primele faze. Astfel, stresul termic perpetuează în dezvoltare, afectând pe o perioadă lungă de timp, până la formarea noii producţii. Temperatura scăzută determină o creştere înceată a plantei şi implicit reducerea mărimii viitorului panicul şi a cantităţii de polen pe care o va produce.
În partea de est a României s-au înregistrat culturi compromise atât în semănăturile deja răsărite dar, mai ales, în cele efectuate cu 1-3 zile înainte de perioada discutată. Pe lângă acea "clocire" a boabelor, care a diminuat mult densitatea, după încălzire s-a manifestat şi fenomenul de crustă, afectând serios răsărirea. Chiar şi culturile răsărite integral şi neafectate termic cunosc încă, după o lună de la frig, o anumită stagnare în dezvoltare (culoare gălbuie iniţial, apoi, verde-albăstrui cu striaţii roşcate - a nu se confunda cu deficitul de fosfor! -, limb subţire şi ierbos, elastic şi puţin vascularizat) - foto 5.
Ca o concluzie generală, putem afirma cu recunoştinţă că "iarna" târzie din 20-25 aprilie 2017 n-a lăsat dezastre, pentru că a avut şi zăpadă, iar temperaturile n-au coborât, în general, sub - 2oC, dar a avut efecte pe care toţi specialiştii din agricultură trebuie să le considere ca un semnal de alarmă pentru "disciplinarea" fermierilor în aplicarea tehnologiei adecvate fiecărei specii de plante.

Text şi foto:
Vasile POP-SILAGHI
Comuna Girov, jud. Neamţ

Urmările „iernii” târzii
Foto 1: Aspect de “gât de lebădă” la plantele de rapiţa

 

Urmările „iernii” târzii
Foto 2: Floarea-soarelui afectată de frig şi de crusta formată la suprafaţa solului; densitate slabă a culturii

 

Urmările „iernii” târzii
Foto 3: Cultură de floarea-soarelui reuşită

 

Urmările „iernii” târzii
Foto 4: Porumb semănat pe 01.05.2017, după valul de frig

 

Urmările „iernii” târziiUrmările „iernii” târzii
Foto 5: Porumb semănat pe 17.05.2017, înainte de eposidul de frig

 

Urmările „iernii” târzii
Foto 6: Cultură de sfeclă de zahăr reuşită

 

AGRICULTURA ŞI-A REVENIT MIRACULOS DUPĂ MICA IARNĂ DE PRIMĂVARĂ
Ca o concluzie generală, cu care mă apropii de afirmaţiile de atunci ale ministrului agriculturii (a subliniat faptul că intemperiile au făcut mai mult bine decât rău!), precipitaţiile înregistrate în acele zile, pe fondul unui început de secetă pedologică în multe regiuni, au refăcut rezerva de apă a solului, cu acumulare aproape totală, vremea fiind răcoroasă ulterior şi neînregistrând o topire bruscă a zăpezii şi nici o evaporare accentuată. Cert este că în afară de pomicultură şi legumicultură, nu foarte multe ferme de câmp au invocat calamităţi. Vegetaţia s-a reluat viguros odată cu creşterea temperaturilor, campania de însămânţări a continuat cu succes, deşi cu oarecare întârziere, seminţele profitând din plin de condiţiile optime de umiditate şi căldură, mai ales porumbul şi soia.
Rapiţa, deşi în unele zone sfâşiată de viscol şi cu flori avortate, a regenerat la nivelul ramificaţiilor, compensând pierderea fructificaţiilor din treimea superioară. Asta, bineînţeles dacă fermierii au luat măsurile compensatorii de fertilizare şi stimulare foliară, de tratamente suplimentare împotriva bolilor, care, acum pe fond de stres, se puteau instala mai uşor. Frigul a răsucit tulpinile, la unii hibrizi mai puţin rezistenţi la temperaturi coborâte apărând acel aspect de "gât de lebădă" după reluarea creşterii (foto 1), fenomen care însemna că viaţa şi-a reluat cursul. Cu excepţii puţin semnificative, culturile de rapiţă au trecut fără daune majore peste mica iarnă de primăvară.

 

PE CE SPECII AGRICOLE MIZĂM LA ÎNFIINŢAREA CULTURILOR SUCCESIVE?
În condiţiile meteorologice prognozate pentru lunile iulie şi august - cu temperaturi ridicate şi secetă severă -, înfiinţarea culturilor succesive este sigură doar în condiţii de irigare. În funcţie de zonă, cel mai puţin riscante culturi succesive sunt porumbul şi meiul cultivat pentru boabe, iar cele cu grad ridicat de compromitere sunt fasolea şi soia, specii la care arşiţa şi seceta pot determina avortarea florilor în procent de peste 70%. Pentru toate aceste specii, plantele premergătoare sunt cele care părăsesc primele terenul (secara - masă verde, borceagurile, cartofii timpurii, rapiţa şi orzul).
• Porumbul reuşeşte în cultură succesivă dacă se aleg hibrizi din grupele extratimpuri şi timpurii. Fermierii care dispun de maşini pentru semănatul direct în mirişte au o şansă în plus faţă de cei care trebuie să prelucreze solul. Fertilizarea se face numai cu îngrăşăminte cu azot, în doză de 80-100 kg/ha s.a. Densitatea de semănat trebuie să asigure 65-70 mii plante/ha la recoltare. După semănat se aplică o udare de răsărire cu 300-400 mc/ha, iar în vegetaţie se vor mai aplica 4-6 udări, cu norme de 500-600 mc/ha. Buruienile se combat prin erbicidare.
• Meiul. Datorită rezistenţei ridicate la secetă şi la arşiţă, cât şi a perioadei de vegetaţie de numai 60-90 zile, meiul este cea mai sigură cultură dublă chiar şi în condiţii climatice dificile. Conţinutul ridicat al boabelor în glucide (60-70%), în proteine (10-18%), lipide (3,6%) şi productivitatea mare (3-4000 kg/ha) motivează investiţia în această cultură. Terenul se pregăteşte fără întoarcerea brazdei şi se fertilizează cu 50-80 kg/ha azot. Se seamănă la distanţa de 12,5 cm între rânduri, la adâncimea de 1,5-2,0 cm (25 kg/ha). După semănat se tăvălugeşte pentru a grăbi răsărirea.
• Fasolea, având perioadă scurtă de vegetaţie, reuşeşte în zonele de câmpie din sudul şi vestul ţării, numai cu irigare. Pregătirea terenului se va face fără întoarcerea brazdei, cu aceeaşi tehnologie ca şi la cultura principală. În perioada critică pentru apă, de la îmbobocit şi până la formarea păstăilor, se aplică 2-3 udări, la 10-15 zile, cu norme de udare de 500-600 mc/ha, prin aspersiune sau brazdă.
• Soia poate să dea bune rezultate doar în cultură irigată. Zona favorabilă este câmpia din sudul ţării, unde se vor cultiva numai soiuri timpurii. Tehnologia de semănat şi de îngrijire este cea din cultura principală. În funcţie de condiţiile climatice, se vor aplica 3-5 udări cu norme de 500-600 mc/ha. (Ioan BORCEAN)

 

 

 


Articol publicat in revista Ferma nr. 10 (193) din 1-15 iunie 2017

 

 

 

Vizualizat: 322 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga VIITOR PENTRU SATE - VRANCEA Lexion 670 Montana, o combina pentru zone colinare
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?